Needitat
Ne urcam in masina iar Roger conduce in liniste. Coapsa mea e lipita de a lui Harvey si mana lui isi face de lucru cu marginea rochiei mele care ajunge undeva pana la mijlocul coapsei. Ma uit la el dar nu observa, este pierdut in ganduri si se uita pe geam.
Imi scot telefonul din gentuta neagra de langa mine si vad ca am doua apeluri ratate de la Sebastian si un mesaj nou.
"suna-ma te rog."
Il bag inapoi si un junghi de vinovatie imi strapunge sufletul dar aleg sa il ignor. Ma voi bucura de seara asta cu Harvey si il voi suna pe Seba dupa.
Dupa vreo 10 minute Roger opreste masina in fata unei cladiri inalte. Imi dau seama ca este un loc select datorita celor doi barbati bine facuti de la intrare si cuplurilor care asteapta sa intre. Sunt femei imbracate elegant, cu rochii scumpe de seara si machiaj impecabil si barbati la costum. Toti sunt clar trecuti de 40 de ani si imi dau seama ca pana si Harvey este prea tanar pentru acest local. Harvey imi surprinde privirea si se uita ingrijorat la mine.
-E totul okay?
-Da, doar ca..., ii zambesc timid, as fi vrut sa te am doar pentru mine, sa nu fim inconjurati de atat lume importanta...
Ma priveste pentru cateva secunde si apoi zambeste atotstiutor si da din cap.
-Cum vrei tu, printeso. Ai alta idee unde am putea merge? Pentru ca eu nu m-am gandit ca exista vreo fata care sa nu vrea la unul din cele mai selecte restaurante din New York, zambeste sarcastic in contiuare si eu ma incrunt usor.
-Pai nu ai cunoscut nicio fata ca mine pana acum.
Ii zambesc nonsalant si toata ingamfarea ii dispare de pe fata.
-Adevarat...sopteste astfel incat doar eu sa il pot auzi. Acum realizez si eu ca Roger ne poate auzi perfect si ma inrosesc. Imi alung si gandul asta si ma gandesc unde am putea merge.
-Stiu! Stiu unde mergem!
Harvey nu ma scapa din priviri cat ii spun adresa lui Roger. Ne anunta ca ajungem in cateva minute. Ma intorc inapoi spre Harvey si ii surprind privirea arzatoare. Inghit in sec si imi umezesc buza de jos. Harvey se desprinde din locul lui si se napusteste asupra mea atat de brusc incat ma dau putin in spate si dau cu capul usor de geam. Ma bufneste rasul si injur incet printre dinti. Harvey face ochii mari si imi apuca usor capul si ma trage la pieptul lui.
-Scuze, n-am vrut sa te sperii.
Ma saruta pe crestetul capului si eu inchid ochii. Ma simt asa bine in bratele lui...
-Nu m-ai speriat, a fost doar reflex.
Imi ridic privirea la el si ii zambesc. Imi lipesc din nou obrazul de pieptul li si ii inspir parfumul.
-Ah, deja e relex sa te feresti de saruturile mele?
Ma bufneste rasul de-a binelea si ma desprind de le ca sa il privesc. E atat de frumos cand rade incat uit sa ii dau un raspuns inteligent si continui sa ma holbez la buzele lui roz, la dintii perfecti, la gropita pe care o face in obrazul drept atunci cand rade cu toata gura. Imi trec degetle usor peste ea pana cand fata i se relaxeaza si gropita dispare complet.
-Imi place gropita asta, imi scapa inainte sa imi dau seama ca o spun cu voce tare. Harvey zambeste si daca nu l-as cunoaste mai bine as spune ca a rosit putin.
-Multumesc, mama are gropite in obraji si presupun ca ne-a dat cate una mie si fratelui meu.
Zambeste si isi muta privirea in poala si nu pot sa nu remarc cat de tanar pare asa, rusinat, vorbind despre familia lui. Tocmai mi-a dezvaluit cea mai mare cantitate de informatie de cand ne-am cunoscut asa ca nu stiu ce sa fac cu ea.
-Am ajuns, domnisoara, ne anunta Roger si imi vine sa-l injur ca ne-a intrerupt inainte sa il pot intreba mai multe pe Harvey acum ca era dispus sa se deschida.
Ii multumesc si sar din masina inainte sa apuce vreunul dinre ei sa imi deschida portiera. Ma urmeaza si Harvey si il conduc in cladirea de caramida cu tencuiala cazuta pe-a locuri. Ii simt scepticismul in mana dar il ignor si il trag de mana dupa mine pe scari.
Dupa 10 etaje ma hlizesc cand il vad ca respira greu si se stramba la mine.
-Sa stii ca la La Grenoille aveau lift, imi zice cu nasul pe sus iar eu il trag pana afara, pe acoperis ca sa ii raspund.
-Dar nu aveau privelistea asta...
Il observ cum studiaza tot ceea i se intinde in fata. Terasa asta e locul perfect pentru a privi orasul in toata splendoarea lui. Mii de cladiri luminate, parcuri, masini, oameni, toate par atat de mici aici. La ora asta orasul prinde un aer misterios, mai linistit si totusi niciodata adormit. Vuieste in continuare de viata si nu inceteaza vreodata sa ne taie respiratia. Imi iau privirea de la panorama New York-ului si il surprind pe Harvey studiind in continuare terasa linistita, luminata minim, cu felinare vintage cu lumina slaba si galbena, in dreptul fiecarei mese. Mai sunt doar cativa tineri la o masa indepartata si un cuplu care imparte o prajitura.
Ma intorc catre Harvey si privirile ni se intersecteaza.
-Ei, ce zici? Nu-i asa ca-i frumos?
Imi infasor mainile in jurul gatului lui si el ma saruta apasat pe buze.
-Da, esti.
Imi zambeste si ma trage spre o masa de pe margine mai putin luminata.
O fata miniona cu parul brunet si scurt vine sa ne ia comanda.Harvey comanda o sticla de vin si un cocktail cu o denumire exotica pentru mine si pot doar sa sper ca nu e tare.
-Te lasi pe mana mea cu mancarea? il intreb sprijinindu-mi coatele de masa si barbia in palme. Harvey imi face semn ca da. Comand doi burgeri cu cartofi prajiti. Dupa ce pleaca fata micuta Harvey isi ridica dramatic sparcenele.
-Cei mai buni burgeri din tot New York-ul, il informez.
-Si totusi...burgeri la prima intalnire...cu mainile alea micute, spune si se uita la mainile mele impreunate pe masa in fata noastra.
Imi dau ochii peste cap si ma uit la el provocator.
-Nu am nimic de ascuns! Dam toate cartile pe masa! ii zambesc si gropita de pe obrazul drept isi face din nou aparitia. Asta imi aminteste de discutia din masina pe care sper sa o pot invia.
-Siiii, ai un frate. Cum il cheama?
Harvey imi zambeste si pot simti in zambestul lui ca nu o sa divulge prea multe. Dar trebuie sa incerc si ma voi multumi cu ceea ce vrea sa imi spuna.
Imi spune cai il cheama Matthew si ca locuieste si el in New York. E la facultate si sta intr-un apartament micut langa camin.
-Mama si tata nu au putut intelege niciodata ca Matt e diferit. Iar el nu le-a inteles niciodata neputinta.
-Cum adica diferit? il intreb eu si mai iau o gura din cocktail-ul de culoare roz.
-Ii plac baietii si a facut tot ce i-a stat in putinta sa arate lucrul asta. Atunci cand a adus un baiat la o cina cu niste prieteni de familie tatei i-a fost de ajuns. L-a trimis la facultate la New York si au rupt orice fel de legatura.
-Oh...si tu? Tii legatura cu el?
-A, da, normal. Am fost de nedespartit de cand s-a nascut ghemotocul si faptul ca nu ii plac fetele nu o sa schimbe asta. Ne vedem in fiecare saptamana si mergem in vacante impreuna.
Imi zambeste si imi pot da seama doar din privirea lui cat de mult tine la Matthew. Imi povesteste ca incearca sa il convinga sa fie stagiar la firma lui, imi povesteste amintiri de cand erau copii si le faceau farse parintilor, atunci cand fratele lui i-a recunoscut ca e gay. I se poate citi dragostea in ochi atat pentru Matthew, cat si pentru parintii lui in ciudat relatiei distante pe care o au acum. Aura misterioasa din jurul lui dispare incet, incet si una mult mai frumoasa, cea umana il inconjoara si ma face sa il vad prin alti ochi.
Intre timp vine si mancarea si Harvey imi da dreptate. Chiar sunt cei mai buni burgeri din tot New York-ul. Ii povestesc si eu despre copilaria mea, lasand la o parte detaliile mai putin frumoase. Ii spun de Seba si Maria care au fost mereu acolo pentru mine si sunt in continuare. Ii spun depre restaurantul unchiului lui Seba, despre iesirile in weekend cu familia lui.
Ne luam cu vorba si realizez cat e de tarziu cand mi se face frig si nu mai e nimeni pe terasa.
Harvey plateste desi am insistat sa impartim nota.
-Data viitoare eu platesc! ii zic eu si il impung cu degetul aratator. Coboram cele 10 etaje mai usor si mai repede decat le-am urcat, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne rapid intre fiecare etaj.
Iesim pe usa cladirii si Harvey mai ia in brate. Tip scurt cand talpile mi se desprind de pe asfalt si ma invarte de 2 ori. Ma lasa jos si ma saruta apasat pe buze. Ma las cu totul in bratele lui. Trup si suflet. Limba lui isi face usor loc printre buzele mele si o atinge pe a mea. Incet la inceput, apoi o domina complet, iar eu ma pierd sub atingerile lui. Cobor de pe varfuri si buzele noastre se desprind din cauza diferentei de intaltime. Ma uit in ochii lui albastri si ii zambesc. De abia astept sa ajungem acasa.
-Eridet?!?
Vocea lui imi ajunge intr-o fractiune de secunda de la timpan la inima. As recunoaste vocea asta dintr-o mie.
Imi desprind privirea din ochii lui Harvey, fac un pas in spate si ma uit in dreapta mea. Seba sta in mijlocul trotuarului cu mainile pe langa corp, uitandu-se la noi cu gura deschisa. Pare obosit, infrant. Da din cap ca si cum a inteles ceva.
-De-asta ai fost tu atat de rece in ultimul timp? De-aia dispari si nu mai dai niciun semn cu orele?? Ca sa iesi cu...cu...tipi cu bani!
Tipa si gesticuleaza asa cum nu l-am mai vazut vreodata. Nu imi dau seama ca plang pana nu simt lacrimile fierbinti pe obraji.
-Seba...
-Cat de prost am putut sa fiu...cu el ai fost in tot acest timp! El! El ti-a facut semnele alea ciudate! Cu ce fel de animal te-ai incurcat, Eridet?
Il simt in spatele meu pe Harvey incordandu-se dar nu zice nimic. Ii multumesc in gand.
-Seba, te rog, asculta-ma...nu...
-Nu, taci, Eridet! Eu imi faceam griji pentru tine si tu erai ocupata sa iti bagi limba pe gatul tipului asta! Sau cine stie ce ai mai facut...ce ti-a promis? Castigi concursul pentru scoala?
Nu pot sa cred ca a zis asta...
-De ajuns! Cred ca depasesti o limita!
Vocea lui Havey rasuna aproape inspaimantator in noapte si ma face sa tresar.
Seba se uita la el de parca vrea sa sara la gatul lui Harvey. Doamne, sper sa nu o faca...
-Stii ceva, va meritati voi doi, zice in sila si ne intoarce spatele. Deja plang in hohote si sun jalnic cand strig dupa el.
-Seba, te rog, nu pleca, haide sa vorbim...pot sa iti explic...
-Scuteste-ma, nu am timp. Nu ca ti-ar pasa dar s-a intors Troye. Am treaba.
Deja e departe de noi si eu simt ca nu ma mai tin genunchii. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este asfaltul sub palmele mele ude de lacrimi.
Heyyy, frumosilor😜
Cel mai lung capitol😝😝😝aproape 2000 de cuvinte💖
V-a placut?
Pup😘