-Rougeeeee, cine este cea mai frumoasă, dulce, înţelegătoare prietenă? spuse Grace pe un ton jucăuş şi amuzat în timp ce răsucea de pe un deget pe celălalt cablul telefonului fix.
-Treci direct la subiect, te rog, replică şatena amuzată.
-Te implor, însoţeşte-mă la ora 21:00 la cazinoul unde lucrează Max! Te implor din tot sufletul! Am încercat astăzi să vorbesc cu el dar nu vrea. Îi e teamă de mine iar mie îmi e teamă să îl pierd. Nu am de gând să renunţ la el. Nu vreau să pierd persoana ce îmi dă fiori şi nu vreau nici să risc să spună secretul meu cuiva.
-E suficient! Am să te însoţesc, nu este nevoie de atâtea explicaţii. Jacob oricum este iarăşi plecat cu treabă.
-Mulţumesc! Eşti cea mai bună prietenă. Mă bucur că nu te-am mâncat până acum! Ne vedem la 21:00 în faţa cinematografului.
-Sigur. La revedere!
Rouge puse telefonul în furcă, râzând încă de strategia de abordare aleasă de prietena sa, apoi plecă în baie pentru a se pregăti.
Apa fierbinte din cadă delecta fiecare muşchi din corpul fetei. Liniştea domnea peste întreaga încăpere. Ochii verzi erau aţintiţi spre un punct inexistent de pe suprafaţa apei. Gândurile îi erau împărţite în diverse locuri însă mai puternice ca niciodată erau cele legate de Jacob.
Mintea ei nu înţelegea de ce se gândea permanent la el. Îi era inamic. Îl ura sau cel puţin îl urâse. Se simţea ciudat, de parcă fiecare parte din ea avea nevoie de el. Inima avea nevoie de dragoste, pielea avea nevoie de mângâierile mâinilor lui, urechile aveau nevoie de cuvintele frumoase şi vocea lui melodioasă, plămânii aveau nevoie de mirosul pielii sale iar buzele... buzele tânjeu după un sărut atât de arzâtor şi pasional încât s-ar fi omorât pentru el. Ar fi lăsat acel sărut să o termine pe interior, să distrugă orice gol simţit vreodată, ar fi fost în stare să se lase pradă plăcerilor chiar dacă ele ar fi putut fi fatale.
Înainte ca Jacob ce era prezent mereu în subconştiantul ei să acapareze legătura cu realitatea, Rouge scutură cu iuţeală capul ca şi trezită dintr-o beţie. Recăpătându-şi gândirea curată se hotărî să părăsească imensa cadă.
Călcă cu grijă peste marginea căzii, lăsând picăturile de apă să alerge nestingherite pe pielea fină, şi apucă un prosop alb pe care îl înfăşură ca pe o rochie. Începu să îşi şteargă încet pielea iar ochii se închiseră ca şi inconştienţi. Locul negrului din faţa ochilor fusese instant luat de o ceaţă care îl înfăţişă pe Jacob.
Jacob prinse brutal trupul fetei în braţe vârându-şi mânile pe sub prosop şi lăsându-l să cadă. Aplecă capul până când buzele sale găsiră scobitura gâtului fetei, începând să sărute tot locul cu pasiune. Genunchi ei se înmuiară şi se simţi atât de neputincioasă încât pentru a fi sigură că nu va cădea pe jos se agăţă cu mâinile de după gâtul bărbatului. El îndoi scurt genunchii, cât să ajungă să prindă picioarele fetei pe care le desfăcu, apoi se ridică cu spatele şi genunchii drepţi, în picioare. Braţele puternice ţineau acum suspendat în aer trupul lui Rouge ce îşi încrucişă picioarele într-un stil turcesc în jurul taliei lui. Săruturile pe gât se îndeseau iar buzele ardeau tot mai tare a plăcere, ardeau atât de tare încât se simţea miros de fum în aer. Expresia feţei lui Rouge trecu repede de la plăcere la durere şi înainte să realizeze începu să se zbată pentru a se alibera.
Brusc totul încetă. Nu se mai simţi ţinută în braţe, nu mai simţi mirosul de fum, nu mai simţi buzele fierbinţi pe pielea ei. Reuşi într-un final să deschidă larg ochii speriaţi şi constată că se află în acelaşi loc - în faţa căzii cu prosopul pe ea.
Îşi imagină totul însă ce vis putea fi atât de intens încât să simtă durerea atât de real? Terminaţiile nervoase specifice Vrăjitorilor cu sânge albastru pulsau prin întreg corpul prevestind ceva mai rău decât simţise vreodată.
Pielea şatenei se făcu ca de gâină iar un fior al fircii pătrunse până în măduva oaselor. Hotărî să facă orice pentru a-şi lua gândul de la orice sentiment prevestitor de dezastru. Se şterse pe piele cât de repede putu apoi merse ţintă la dulap pentru a căuta o rochie.
La ora 20:55 şatena se înfăţişă în faţa cinematografului într-o rochie crem învăluită în pietre albe semipreţioase. Cutia craniană era înconjurată de o bendiţă lată din mătase crem ce susţinea câteva pene de aceeaşi culoare. Părul până la umeri era lăsat liber şi vălurit tacticos.
Se aşeză pe o bancă pentru a o aştepta pe Grace, prevăzând deja întârzierea acesteia. Privi pierdută în stânga şi în dreapta pe bulevard. Noaptea era încă tânără iar zecile de oameni profitau de acest amănunt. Privirea se opri într-un final asupra unui vechi prieten - copacul.
-Domnişoară, taxiul vă aşteaptă.
Contactul cu copacul se rupse instant la auzul acelor cuvinte. Rouge îşi recăpătă rapid contactul cu lumea reală şi, dezmeticindu-se, putu să observe în faţa ei un şofer de taxi ce ţinea uşa din spate deschisă. La o privire mai atentă putu să observe poalele unei rochii aurii ce acopereau bancheta.
Fără a mai spune ceva, fata urcă în taxi şi se aşeză comod pe banchetă.
-Cum de ai ajuns deja? Ai întârziat numai zece minute! spuse Rouge mirată teatral.
-Extrem de amuzant, spuse dezinteresată Grace.
Maşina porni spre adresa indicată de vampir.
Ca niciodată, între cele două fete nu erau schimburi de replici ci o linişte acută. Grace avea chipul încordat şi îngrijorat deşi era acoperit de puţin fard. Rochia aurie, puţin mulată pe trup, până la genunchi îi venea perfect, accentuându-i formele de sirenă. Părul auriu era desprins şi undulat la vârfuri, dat după ambele urechi într-un stil foare îngrijit.
În doar câteva secunde taxiul opri iar Grace întinse douăzeci de dolari şoverului, lăsând un bacşiş generos.
Sala era deja plină de oameni dornici de distracţie. În aer pluteau diverse feluri de parfumuri combinate cu fum. Grace prinse încheietura prietenei sale fără a spune ceva şi înaintă printre oameni până la o canapea. Şatena putu să vadă un semn scris pe canapeaua pe care urmă să se aşeze. Îl luase din mâna vampirului înainte ca aceasta să îl poată arunca.
-"Rezervat: Grace Morgan"? Ai rezervat un loc?
-Da! Nu puteam risca să nu avem locuri. Eu nu stau ca o dobitoacă în picioare. Acum, dă-mi ăla, este ne esenţial, spuse blonda luând bucata de carton şi mototolind-o.
-Eşti nervoasă? întrebă Rouge în timp ce se aşeză şi ea pe canapea.
-Da, sunt. Nu ştiu ce să fac, cum să îl abordez. Dacă mă refuză iar şi iar şi iar şi pentru totdeauna? Îl voi pierde şi pe el, şi siguranţa mea. Nu vreau să mă mut, să o iau de la zero într-un alt oraş sau altă ţară sau alt continent!
-Linişteşte-te! Te porţi de parcă eşti scăpată din spital. Fii o lady! Unde este Grace pe care o cunosc?
-Scuză-mă, doar că...
-Nimic. E totul bine. Dacă vei fi atât de pesimistă şi stresată ai deja un dezavantaj.
Cunoscând-o atât de bine pe blondă, Rouge se ridică fără explicaţii de pe canapea şi porni ţintă spre bar de unde se întoarse cu două pahare de băutură. Oferii unul prietenei sale care începu să zâmbească necontrolat.
Deşi era conştientă de motivul zâmbetului, şatena căută şi ea cu privirea prin mulţime un chelner arătos şi blond iar căutarea nu fusese lungă.
Maxmillian, îmbrăcat în acelaşi costum negru cu alb, purta în mână cu dibăcie o tavă metalică plină de pahare şi se îndreptă spre masa de poker.
-Du-te şi vorbeşte cu el, o îndemnă pe blondă în timp ce sorbea din pahar.
-Un moment.
Abia termină de rostit cele două cuvinte că Grace şi dădu paharul peste cap fără a schiţa măcar o strâmbătură de la tăria alcoolului. Se ridică brusc în capul oaselor, aranjându-şi rochia şi plecă spre masa de poker.
Văzând-o, Max trase un scaun la masa, cum făcea de altfel cu orice jucător. Grace se aşeză gingaş şi scoţând un teanc de bani din poşetă se apucă de joc. Toţi bărbaţii aveau privirile aţintite asupra fetei ce, pentru a fi mai provocatoare, aprinse acum şi o ţigaretă. Nimic nu era mai sexy decât o femeie încrezătoare care joacă şi cărţi.
În doar patruzeci de minute, o întreagă ceată de oameni era adunată în jurul mesei unde blonda făcea ravagii storcând pe toată lumea de bani.
Maxmillian era prezent şi el, admirând-o.
-Maxmillian, joacă şi tu. Te rog, fă-mi această plăcere! spuse Grace în timp ce trăgea grămada de bani tocmai câştigată spre ea.
-Nu cred că aş putea, my lady. Eu lucrez şi nici nu am bani.
-Oh, haide! Dacă ai vreo problemă cu patronul voi vorbi eu iar legat de bani...
Pocnii din degete în aer iar dealerul de la acea masă puse în faţa lui Maxmillian o grămadă de jetoane şi de bani. Ne mai având în cotro să scape, se văzu nevoit să intre în joc.
Minutele treceau rând pe rând iar oamenii se înghesuiau să vadă ce se petrece la acea masă. Cei doi blonzi erau în formă, Max arătându-şi în premieră talentul. Cum să nu joace bine când o aşa domnişoară trebuia impresionată?
-Păi, doresc să fac miza mai... interesantă!
Spunând aceste cuvinte, Grace băgă mâinile pe sub partea de sus a rochiei fără bretele iar după câteva secunde scoase ca prin magie sutienul pe care îl aruncă pe masa de joc, spre deliciul tuturor bărbaţilor.