Stăteam în brațele sale mari și puternice, privind împreună răsăritul. După o noapte lungă în care ne-am împărtășit sentimentele, dupa lungi discuții despre viitor, în sfârșit mă simt fericită! Sper ca această fericire să nu i-a sfârșit niciodată.
Îl privesc zâmbind non-stop, în timp ce el privește valurile liniștite ale mării. Vreau să rămânem așa la infinit, eu cu capul în poala lui, provindu-l pe furiș, în timp ce el îmi mângâie fruntea protector. M-am ridicat și l-am sărutat apăsat, imediat răspunzându-mi la sărut.
— Micuțo, trebuie să te duc acasă, înainte să își dea seama ai tăi că lipsești.
Mă ridic din brațele sale și îl privesc cu părere de rău. Vreau să mai stau aici cu el, să îi aud respirația și să îi privesc ochii albaștri în timp ce el îmi mângâie părul blond și îmi spune cuvinte dulci.
Se ridică în picioare iar eu mă întind pe nisipul fin, care îmi gâdilă pielea. Închid ochii și aștept să vină din nou lângă mine. Dar acest lucru întârzie să apară.
Soarele începe să îmi gâdile genele, lumina lui pătrunzându-mi pe sub pleapele ochilor mei albaștri la fel de deschis ca cerul senin într-o zi de vară.
— Mia! Mia! Mia!
Aud vocea brunetului devenind tot mai ciudată! Îmi deschid ochii speriată și o văd pe Becca poziționată în fața soarelui privindu-mă ciudat.
— Trezește-te! O să te ardă soarele.
Mă uit în jur și realizez că încă sunt pe plajă. Îmi amintesc că vorbeam cu prietena mea, timp în care îmi odihneam ochii. Dar somnul, mai hoț ca mine m-a prins cu garda jos, și nu m-a iertat. Noaptea trecută nu am dormit mai deloc. Am ascultat aproapte toată noaptea certurile, care devin din ce în ce mai dese, ale părinților mei.
Mă ridicat în șezut, iar în fața ochilor îmi apare brunetul cu acei ochi de un albastru întunecat, dar mai frumoși decât orice! Kail! Cel care îmi aleargă prin cap în ultimul timp și îmi vizitează prea des visele.
Vorbește cu un grup de fete aproape de malul mării. Nu e prima dată când îl văd făcând asta, dar acum simt un gol uriaș în stomac.
La întâlnirea ochilor lui îmi fulgeră prin minte visul de acum câteva momente. Doamne, ce e cu mine? E a treia oară când îl visez săptămâna asta. Trebuie să înceteze aceste vise stupide!
Îmi dau seama prea târziu că am început să mă holbez la el. Încerc să nu mă panichez, nu vreau să par o toantă. Dacă nu e prea târziu deja. Mi-a zâmbit, și mi-a făcut cu ochiul. Mi-am lăsat privirea în jos și am zâmbit dandu-mi o suviță de păr dupa ureche după care mă uit din nou la el, sau cel puțin în locul în care era acum câteva secunde. Îl văd mergând cu una dintre acele fete spre cafeneaua din depărtare.
— Dumnezeule! Nu, nu, nu! Nu pot să cred!
Becca urlă lângă mine și când mă uit spre ea văd cum dă din mâini mai ceva ca o psihopată.
— Ce s-a întâplat?
— Nu! Pot! Să cred! Accentuează fiecare cuvânt în timp ce mă privește râzând cu poftă aproape întinzându-se pe jos.
— Doamne, mă sperii așa de tare câte odată! Ce ai? Te domină satana în acest moment? Îi zic râzând, privind-o cum se ridică de pe șezlongul ei, și vine pe al meu.
— Acum înțeleg de ce ești așa în preajma lui Kail. Doamne! Cum de nu mi-am dat seama până acum? Ce proastă sunt!
O văd cum își da o palmă peste frunte, și începe iar să râdă. Mă uit la ea, și nu pot să îmi dau seama despre ce vorbește.
— Ești îndrăgostită lulea de frate-meu. Și eu acum îmi dau seama.
Ok! Cred că m-am înroșit toată la față. Mai bine intru în pământ decât să îndur asta.
— Cred că ai luat-o razna. Eu și Kai suntem prieteni din copilărie. Aberezi. I-am zis și i-am bătut cu degetul în tâmplă.
— Și? Ce legătură are? Asta nu înseamnă că nu ești îndrăgostită de el.
— Becca! Nu sunt îndrăgostită de Kai, de unde îți vin ideile astea?
— Haide Mia! Recunoaște. În ultimul timp te aranjezi de fiecare data când ieșim cu el și tot timpul mă întrebi dacă îți stă bine, îmi ceri haine sexy împrumut, uneori chiar porți și tocuri! În ultimul timp nici nu te mai recunosc. Tu, Mia Miller, tocuri? Mă lași? Nici la balul bobocilor nu ai renunțat la teniși, să fim serioși.
Urăsc când are dreptate. Acum ce pot să mai spun? Sigur va râdă de mine. De fapt deja o face. Dar dacă recunosc o sa mă ia la mișto tot timpul. Oh Good! Prefer să tac, să o las să creadă ce vrea.
— De când a început asta? Povestește-mi.
— Nu știu... nici eu nu mi-am dat seama de mult timp.
— Aha! Deci recunoști!
S-a aruncat în șezlongul ei, și a început să râdă din nou, lăsându-se pe spate cu mâinile pe burta ei.
'Bună mișcare Mia! Tocmai ai recunoscut!' Îmi spun în gând și mă las rușinată pe spate, sprijunindu-mă de spătar.
— Încetează Becca! Nu e amuzant.
S-a oprit din râs, și a luat o față serioasă.
— Așa e. Ai dreptate!
Și din nou râde. Am lovit-o jucăuș în umăr și am început să râdem împreună.
— Mi se pare mie sau sunteți bine dispuse?
Am auzit vocea lui în spatele meu, și m-am oprit din râs imediat. Doar eu, Becca încă râde ca psihopata. M-am ridicat din nou în șezut, și m-am răsucit spre el.
— Nu o să-ți vină să crezi, Miei îi...
Mă întorc repede spre Becca și o lovesc peste picior cât de tare pot, ca să o opresc să nu facă vreo prostie.
— Auuu! Tu îți dai seama ce vânătaie îmi rămâne după lovitura asta? Mia, e vară, cât de rea poți să fii? Îl aud pe Kai râzând, și îmi îndrept privirea spre el agitată.
— Noi vorbeam despre școală.
Îi spun repede fără să gândesc. Ohh! Prostie mai mare ca asta nu puteam să spun? Cine vorbește despre școală în vacanța de vară?
Kai s-a uitat ciudat la noi și a început să râdă din nou.
— Ok! Eu voiam să vă spun că plec. Vă descurcați să vă întoarceți acasă?
— Da, sigur. Stai liniștit.
— Bine, ne mai vedem fetelor. Aveți grijă.
— Ok!
Îl văd cum se întoarce și pleacă, imediat mă întorc și îi dau o privire urâtă prietenei mele cele mai bune, care își masează locul în care am lovit-o.
— Nu pot să cred că ai vrut să îi spui că sunt îndrăgostită de el! Ce fel de prietenă ești tu?
— Nu vroiam să îi spun. Am vrut să te sperii puțin. Oricum pare că și-a găsit ocupație mai bună decât să stea cu noi. Îmi zice și îmi face semn să mă uit în spate.
Când mă întorc îl văd râzând cu tipa blondă de adineauri ținându-i o mână pe spate. Nu e prima oară când văd asta, dar acum am un sentiment foarte ciudat. M-am întors spre Becca care imediat m-a îmbrățișat când m-a văzut supărată.
— Nu am nici o șansă cu el. Trebuie să îmi iau gândul.
— Hei, el pierde, tu nu pierzi nimic! E un ratat! O fi el fratele meu, dar daca te supara cu ceva îl castrez!
Am început să râdem împrună și după ce s-a pus înapoi pe șezlongul ei m-am întins pe șezlong supărată.
— Mergem? Cred că e suficient pentru azi.
— Da. Oricum nu mai am chef să stau aici. Am să mă gândesc la tot felul de prostii. Așa că mai bine plecam.
— Bine!
Ne ridicam împreună de pe șezlong și începem să strângem lucrurile. M-am plictisit de plajă. Am nevoie să stau în casă singură. De fapt nu! Dacă voi fi singură, am să mă gândesc doar la el! Mai bine mergem la Becca.
— Mergem la tine? Am întrebat-o în timp ce îmi trag pantalonii scurți pe mine.
— Normal! Vreau să aud tot, îți dai seama. Am început să râd și mi-am pus imediat maieul peste sutien.
— Nu prea am ce să îți spun.
— Eii... haide că vorbim la mine.
Ne-am luat lucrurile și am plecat spre parcarea de taxiuri. Becca locuiește aproape. Sper să avem norocul să găsim un taxi care să ne ducă la ea. De obicei suntem refuzate din cauza distanței prea mici. Iar noi suntem prea leneșe să mergem pe căldura asta pe jos. E ora 16, la ora asta este caniculă încă.
*
Stau întinsă pe patul șatenei, și mă uit într-un punct fix pe tavan. La fiecare zgomot tresar, gândindu-mă că s-a întors Kail și că nu și-a făcut de cap cu tipa de astăzi. Dar deja e ora 21:30 și încă nu s-a întors.
— Cred că ar trebui să plec. E târziu deja.
— Bine Mia. Ne vedem mâine, ok? Am dat din cap și m-am apropiat de ea îmbrățișând-o. A început să mă legene în brațele ei.
— Offf! Fetița s-a îndrăgostit! A spus pe un ton lingușitor apoi s-a îndepărtat de mine.
— Gata, am vorbit suficient despre asta. Deja mă simt stânjenită. Ne vedem mâine. Noapte bună!
— Bine! Noapte bună blondo! I-am arătat limba și am ieșit din camera ei.
*
Am intrat în casă și am urcat în camera mea. Privesc ceasul de pe nopriera de lângă pat care indică deja ora 22:00. Am avut o discuție detaliată cu Becca despre Kail și nu mi-am dat seama cum a trecut timpul.
Mâine trebuie să mă trezesc dimineață, merg cu mama la mătușa Angelina. Nu am mai văzut-o de mult timp, nici pe verișoara mea micuță de numai 3 anișori. Mi-e foarte dor de ele! Mă duc să îmi fac un duș rapid, apoi mă pun la somn. Nu vreau să fiu obosită.
Am intrat în cabina de duș, și am lăsat apa fierbinte să îmi mângâie pielea. În cap îmi apare Kail, altă treabă nu are decât să alerge prin mintea mea.
Eu, Becca și Kai suntem prieteni din copilărie! Practic am crescut împreună. Kail mereu ne deranja pe mine si pe Becca atunci când ne jucam cu păpușile. După ce am mai crescut ne-am petrecut foarte mult timp împreună toți trei. Și acum suntem foarte apropiați. Îl vedeam pe Kai doar ca pe un prieten. Până acum 2 luni. Când am fost la petrecerea Mirandei.
Neobișnuită fiind cu alcoolul, după 3 shot-uri m-am amețit binișor, iar Kail a insistat să mă ducă acasă. Nu am avut încotro. Este foarte protectiv! Este ca și fratele meu mai mare.
Mi-a fost rău în acea noapte. Și a insistat să rămână să aibă grijă de mine. Mi-a ținut părul în timp ce dădeam afară tot ce mâncasem în seara aceea. M-a ajutat să îmi aleg pijamalele, și a stat cu mine până am adormit. Îmi amintesc cum am adormit la el în brațe, dar am fost dezamăgită când m-am trezit a doua zi singură în cameră. Din acel moment am început să îl văd cu adevărat pe Kail, până atunci nu am realizat ce om minunat poate fi, cât de bine mă simt în preajma lui. De atunci nu îmi mai poate ieși din minte.
Îmi alung gândurile și ies din cabina de duș, îmi șterg corpul cu un prosop, îmi înfășor corpul cu el, după care îmi pun un prosop pe cap tip turban și ies din baie.
Mă pun în fața dulapului de haine să îmi aleg ceva lejer să dorm. Îmi desprind prosopul din jurul taliei, și îl las să cadă pe podea. Aud un zgomot puternic în spatele meu, care mă face să mă întorc spre sursă! Încep să țip instant când îl văd în fața ferestrei cu spatele la mine!
— Kai! Ce mama naibii cauți aici?
Îl întreb după ce mi-am înfășurat înapoi corpul cu prosopul.
— M-ai speriat de moarte! Dumnezeule!
Stau cu mâna pe inimă și încerc să îmi reglez respirația! Țin marginea prosopului cât de strâns pot ca sa nu îmi cadă.
— Nu am văzut nimic! Jur!
Roșesc instantaneu și arunc cu pijamalele în el! Nu pot să cred că mi-a văzut trupul dezgolit!
— Nesimțitule! Cum poți să intri așa?
— Cum intram și până acum. Pot să mă întorc?
— Nuuu! Stai așa până pleci! Sau nu! Pleacă odată! Strig la el, dar încă stă nemișcat.
— Ce mai aștepți?! Ieși! I-am repetat, dar nimic. Am auzit o bătaie în ușă, și în acel moment Kai s-a întors.
— Mia, ești bine? Am auzit un țipăt din cameră.
Mama vrea să deschidă ușa iar eu m-am repezit și am închis-o inainte să deschidă.
— Sunt bine mamă! Doar m-am lovit la picior. Sunt dezbrăcată, nu intra.
I-am făcut semn lui Kail să se ascundă sub pat.
— Bine, vin să te trezesc dimineață, să nu adormi târziu. Noapte bună! Te iubesc!
— Și eu te iubesc! Noapte bună!
Am fugit spre Kai și am început să îl lovesc cu palmele pe unde nimeream. Încerca să se apere, dar sunt mai rapidă ca el. Până îmi prinde măinile în ale lui, și mi le duce la spate.
— Ești nebun? Ce cauți aici la ora asta?
L-am întrebat încercând să nu mă intimidez din cauza apropierii dintre noi. Acum stă la câțiva centimetri de buzele mele, și abia mă pot abține să nu le sărut. Mi-am mutat privirea în pământ încercând să mă regăsesc.
— Îți voi da drumul la mâini, să nu mă lovești din nou, ok?
Am dat afirmativ din cap. Mi-a eliberat mâinile și imediat am început să îl lovesc din nou! Mi-a prins din nou mâinile la spate, iar de data asta stă mai aproape decât prima dată.
— Asta e pentru că ai văzut ce nu trebuia!
— Nu am văzut nimic.
Îmi zice șoptit și simt cum mă topesc aici în fața lui. Stăm tăcuți față în față, privindu-ne în ochi. Nu știu ce să fac. Am început să îmi mișc mâinile din strânsoarea lui, și după ce mi-a dat drumul m-am îndepărtat de el.
— Deci ce cauți aici la ora asta?
— Am venit să te văd.
Îmi răpunde ca și cum ar fi fost ceva normal. Cât tupeu!
— De ce ai venit să mă vezi Kail?
I-am răspuns răutăcios, în timp ce îmi ridicam pijamalele de pe jos.
— Fără motiv. Ca de obicei. O făceam și înainte, de ce e greșit acum?
Are dreptate. În trecut venea în fiecare săptămână, uneori seri la rând. Acum vine mai rar.
— Kai, inainte eram un copil! Poate sunt și acum. Dar sunt un copil mai mare. Și sunt fată Kail, nu poți intra așa în camera unei fete! Am nevoie de intimitate.
I-am răspuns mai mult răstit. Am noroc că părinții mei au camera jos, și nu mă aud.
— Așa e, ai dreptate. Trebuie să mă obișnuiesc cu faptul că nu mai ești un copil acum. Ai crescut. Iartă-mă! Nu se va mai întâmpla.
Nu pot să cred că tocmai a spus asta! Mă vede doar ca pe o copilă. Și eu sunt îndrăgostită de el. Doamne! Sunt așa o proastă!
— Kail! Ieși afară! Acum!
I-am zis încercând să îmi abțin lacrimile! De ce mă deranjează vorbele lui atât de tare? Nu a spus nimic greșit. E adevărat.
— Mia! Haide!
A făcut un pas spre mine, dar i-am făcut semn să stea unde e.
— Acum Kail!
I-am repetat, și după ce a ieșit pe ușa care duce in balcon, m-am apropiat și am închis-o. Simt cum o lacrimă îmi umezește obrazul fierbinte în timp ce îl privesc pe Kail cum coboară scara care face legătura cu balconul.
Mă arunc in pat și încep să plâng până simt că nu mai am lacrimi! Îmi repet în gând cât de proastă sunt și spun că îl urăsc. Dar nu e așa. Îl iubesc. Dar nu doar ca pe un prieten. Și gândul că el mă vede ca pe o copilă mă distruge. Cât de răsfățată pot fi. Nu a făcut nimic greșit, eu greșesc. Greșesc ca îl iubesc, că m-am îndrăgostit de el.