Mă învârt printre rafturi de aproape o oră, începând sa îmi pierd răbdarea, în timp ce David stă foarte concentrat rezemat de un perete, citind o carte pe care a gasit-o după multe căutări. Am senzația că e așa de prins încât nici nu clipește. Mă strâmb către el, dar nici nu mă privește, apoi îi scot limba. Orice încercare de a-i atrage atenția e complet nefolositoare, așa ca încep iar sa mă plimb aiurea.
— Nu te mai maimuțări, îmi zice la un moment dat, dar fără sa își ia ochii din carte.
— Cum m-ai văzut?
David își ridică privirea către mine și începe să zâmbească subtil, apoi începe sa citească iar.
— Uneori chiar ieși în evidență.
— Scopul vieții mele, îmi dau ochii peste cap, în timp ce ma aşez pe jos, cu spatele lipit de un raft.
Băiatul se așează și el, sprijinindu-se de mine.
— Ești greu, încerc sa îl împing, dar fără succes. David, ești gr...
Atât mai apuc sa spun înainte să cădem amândoi. Totuși, deși eu sunt la propriu întinsă pe podea, el nu are nici acum nicio reacție, stând în continuare concentrat.
— De ce citești asta? îl întreb, luandu-i cartea din mână, moment în care el se ridica, iar eu pot sa fac același lucru. E despre Marte.
— De fapt, se ridica în picioare, apoi îmi întinde mâna ca sa mă ridic și eu, e foarte folositoare. Se pare că și Marte şi-a făcut apariția pe cer acum câțiva ani.
— Când, mai exact?
— Păi, cam înainte ca bunicii noştrii sa se nască. În jur de 80 ani.
— Bine și...informația asta ne ajuta pentru că...
— Oamenii au știut când apare Marte pentru că au calculat data. Poate, dacă mă ghidez după cartea asta, o sa pot face același lucru în cazul lui Saturn.
Acum realizez de ce tipul a stat atât cu cartea aia în mână. Rămân surprinsă totuși să văd câtă încredere are în el în legătură cu ecuațiile alea complicate, și mă îndoiesc puțin de abilitățile lui:
— Parcă erai sportiv.
David ridică din umeri, ducându-se sa împrumute cartea ce l-a acaparat aproape o oră.
— Nu stau rău nici la mate.