Among the rings of Saturn

Capitolul 11

       Uşa de la intrarea din liceu s-a lovit violent de perete atunci când am deschis-o, și a fost lăsată la voia întâmplării după ce am intrat. Păşeam apăsat și rapid pe hol, evitând pe oricine îmi iese în cale.

       Totuși, planul meu a eșuat când am trecut pe lângă sala de calculatoare, iar David tocmai ce ieșea din ea. Am încercat să măresc pasul, fiindcă nu aveam chef să vorbesc cu nimeni.

       — Bună, Kate! mă salută zâmbitor, mergând în ritmul meu.

       — Nu-mi mai spune "Kate".

       — De ce? Ce s-a întâmplat?

       Nu i-am răspuns. Tot ce am făcut a fost să merg în continuare, până când acesta s-a poziționat în fața mea.

       — A mers prost cu mama ta?

       — Măcar de ar fi fost așa. A anulat ieșirea cu o seară înainte.

       Privește în jos, către podea, apoi în ochii mei.

      — Îmi pare rău...

        — Da, încerc să îl ocolesc, dar se mută puțin, împiedicându-mă.

      — Ai nevoie de o îmbrățișare? mă întreabă zâmbind, în timp ce își deschide brațele și se apropie puțin.

     — Nu. Sunt bine.

        Îi zic, împingându-l ușor. Băiatul mă privește dezaprobator, oftează, apoi uită complet de răspunsul meu și mă îmbrățișează.

     — N-ai voie să spui nimic, Catherine.