~
Ochii lui Yoora s-au deschis, lumina puternică lovind-o de la fereastră, orbind-o temporar. S-a frecat la ochi și a privit împrejur. Stătea întinsă pe canapea, cu pătura ei hello kitty acoperind-o.
S-a uitat la ceas și s-a panicat când a realizat că e dimineață, singurul lucru pe care și-l amintise era cum Yoongi se apropiase de umărul ei. "La naiba, am adormit," s-a gândit ea, încercând să-și colecteze gândurile.
Și-a întins picioarele înainte să se ridice, apoi a luat niște haine și s-a băgat la duș, lăsând apa caldă să se scurgă pe pielea ei, relaxând-o.
După ce s-a inviorat, și-a luat telefonul doar ca să vadă lipsa de notificări. Încruntându-se, și-a ridicat mâinile la prosopul de pe cap, masându-și părul și ștergându-l.
"Neața," a auzit un mormăit din spatele ei. Întorcându-se, a dat de prietena ei cea mai bună, stând pe canapea încă în pijamalele ei roz, cu masca de somn trasă pe cap și cu fruntea la vedere.
"Neața," a zis Yoora, luându-și prosopul de pe cap, lăsându-și părul negru și ud pe spate, făcând să apară o pată de apă pe spatele tricoului.
"Tu chiar ai dormit mult, 16 ore să fiu mai precisă," spune Minji, chicotind.
Yoora a oftat în timp ce-și trecea piaptănul prin păr.
"De ce nu m-ai trezit?" a întrebat ea.
Minji a rânjit. "Păi arătai drăguț în brațele lui Yoongi," a răspuns ea, tachinând-o ușor.
Yoora își ascundea ochii după breton în timp ce deabia ținea piaptănul în mână, privind uimită.
"Glumești cu mine, am adormit pe aceeași canapea?" a exclamat ea, simțindu-și obrajii făcându-se roșii, fața ei umplându-se de rușine, în timp ce sprâncenele ei jucau jenate.
Minji s-a apropiat de ea, luându-i fața între palme și atigându-i nasul cu degetul arătător.
"Da și trebuie să recunosc, erați adorabili, nu am putut să vă trezesc," spune ea cu un zâmbet, tachinând-o pe Yoora din cauza obrajilor ei roșii, atingându-i și enervând-o pe fată.
"Cu Yoongi ce s-a îmtâmplat?" întreabă Yoora în timp ce privea spre canapeaua goală.
"Ah, s-a trezit acum câteva ore, după ce am venit acasă și a ieșit pe ușă de parcă a văzut o fantomă," îi răspunde Minji în timp ce-i reamintea evenimetul de ieri.
Yoora a ridicat o sprânceană.
Minji și-a ridicat brațele în aer. "Nu știu nimic."
Yoora a oftat și s-a dus să facă micul dejun înainte să meargă la școală.
~
"Taehyung, putem vorbi?" a spus Yoongi încet în timp ce-l bătea pe umăr pe băiat, aflându-se pe coridorul zgomotos, plin de studenți enervanți.
Taehyung s-a întors și i-a zâmbit lui Yoongi, observând roșul ce-i decora obrajii.
"Sigur," a spus el în timp ce și-a închis dulapul și l-a urmat pe Yoongi până într-o clasă goală. A închis ușa și s-a întors spre Taehyung care stătea pe catedră, ținându-se cu mâinile de partea de sus a corpului în timp ce și le punea pe masă, într-o parte și în alta.
Yoongi a înghițit în sec în timp ce-și privea prietenul cu o expresie serioasă.
"Uh, voiam să zic doar," începe el privind prin încăpere pentru o distragere, orice. Privirea i-a căzut pe o carte de pe jos, câteva file fiind atașate de aceasta, restul erau rupte. Ochii lui nu au părăsit cartea în timp ce continua. "Îmi pare rău pentru ieri. Te-am atacat, lucru ce a fost foarte greșit. Pur și simplu nu te-am crezut, dar am realizat că a fost prostesc din partea mea."
Zâmbetul lui Taehyung s-a mărit în timp ce se dădea jos de pe catedră, punându-și mâna pe spatele lui Yoongi și bătându-l ușor.
"Scuze acceptate," a spus el.
Încruntarea lui Yoongi s-a transformat într-un zâmbet în timp ce Taehyung îi ciufulea părul în joacă. "Bun."
"Deci, ce te-a făcut să-ți ceri scuze?" a întrebat el.
Corpul lui Yoongi s-a tensionat, remintindu-și evenimentul de ieri.
"Uh, am vizitat-o pe Yoora și mi-a spus totul," a recunoscut el.
Expresia lui Taehyung nu arăta nicio emoție, zâmbetul lui dispărând. Și-a luat mâna de pe Yoongi, simțind o ușoară tragere de inimă.
Nu era prost, observa cum Yoora îl privea pe Yoongi și invers, era clar că amândoi erau îndrăgostiți unul de altul, dar erau prea încăpățânați ca să accepte. Era evident, până și pentru Taehyung.
"Observ," a mormăit el.
O liniște ciudată a umplut camera, niciunul dintre ei nu scoteau un cuvânt. Amândoi erau pierduți printre gânduri, în lumi diferite.
Taehyung și-a întors privirea goală înspre tablă, buzele lui despărțindu-se ușor, în timp ce o mică sudoare îi cobora în jos, pe frunte.
"De ce nu mă poți place înapoi, Yoora?" a mormăit el pe sub respirația apăsătoare.
~
Yoora a sărit pestre prânz, îndreptându-se spre acoperiș în loc de cantină unde băieții stau deobicei la masă, unde râd și aruncă cu mâncare, ea parcă simțindu-se în sfărșit că aparține grupului lor. Dar totuși simțea că vrea să fie singură, nu doar din cauză era speriată să dea de Yoongi după ce a adormit pe el, ci din cauză că era îi era frică să nu o interogheze.
S-a săturat să i se pună aceleași întrebări din nou și din nou, făcând-o să vrea să se sufoce.
A dat cu piciorul în ușa de la acoperiș ca să o deschidă, fără să-i pese dacă cineva era împrejur ca să audă sunetul făcut de ușa de metal la impact.
A zâmbit când aerul rece i-a lovit fața, apropiându-se de balustradă, nu se putea abține să nu-și reamintească de bătaia cu Jisoo. Se vedea răstogolindu-se pe podea cu Jisoo peste ea, până ce a împins-o și a preluat ea controlul asupra ei. Își putea imagina perfect momentul când îi sparse nasul, la impact, provocând un sunet satisfăcător.
Zâmbea singură în timp ce se lăsa pe balustradă, capul atârnându-i după barele de metal, privirea ei fiind fixată pe pământul de sub ea.
Acoperișul era localizat la etajul trei, deci nu era chiar așa de sus, dar destul de sus încât să-i facă inima să sară în timp ce se uita în jos.
Gândurile i-au zburat la misteriosul stalker. Era ciudat, dar nu o mai contactase de 24 de ore, fără mesaje ciudate, apeluri sau scrisori. Era liniște, prea liniște.
Cine știe, poate plănuia ceva. Poate e calm doar acum, înainte de furtună.
Yoora privea cerul, studiând norii care-i protejau ochii de razele soarelui.
Unul dintre nori semăna cu o bucată de tort, făcând-o aproape să saliveze. Altul arăta ca și un con de înghețată. A continuat să asemene norii cu orice fel de mâncare îi venea în minte, de la un nor la altul, până ce privirea i-a căzut pe un nor specific.
Îi reamintea de părul lui Yoongi. Forma acestuia era ciudat de apropiată de cea a părului lui dezordonat și negru, aflat în toate direcțile și arătând extrem de moale și pufos. Mereu era curioasă de textura părului lui, voia să-l atingă, să-
S-a oprit singură, simțindu-se amețită de fiecare dată când se gândea la el.
"E doar un pervers prost," a mormăit ea, bătând din degete pe bara de metal.
"Cine e un pervers prost?" Yoora a auzit o voce în spatele ei.
A tresărit, simțind cum inima îi sare afară din piept, s-a întors, doar ca să dea de Jisoo - a cărei față era doar la centimetrii distanță de a ei. Părul ei castaniu era lăsat liber să-i cadă pe umeri în valuri, avea privirea goală, rujul ei fiind cel mai remarcabil lucru de pe fața ei. Îi zâmbea dulce fetei care avea o expresie terifiată pe față.
"Ce dracu faci aici?" s-a răstit Yoora, ochii ei înegrindu-se văzând-o cum zâmbește.
"Yoongi oppa m-a rugat să mă întorc, așa că asta am și făcut," spune ea ligându-și buzele mari, ochii ei umplându-se dintr-o dată cu pasiune. "Cred că în sfârșit și-a realizat sentimentele pentru mine."
Yoora o privea cu neîncredere.
"De parcă o să cred mizeria asta," a izbuncit ea, încrucișându-și mâinile la piept.
Jisoo și-a scos telefonul și l-a deblocat, arătându-i lui Yoora ecranul. "Aici e dovada, dragă."
Yoora examina atentă ecranul, iar ce a văzut acolo i-a făcut inima grea.
Yoongioppa: Hei, îmi e dor de tine. Scuze pentru cum te-am tratat, te poți întoarce te rog? Promit că o să fiu bun de data asta
Yoora s-a forțat să privească în altă parte, între timp Jisoo și-a pus telefonul în buzunar și a zâmbit în plină satisfacție.
"Vezi? Cred că mă place, oh vai, oare ce ar trebui să fac? Ar trebui să mă confesez eu prima sau să aștept să o facă el? Sunt așa emoționată!" spune ea în timp ce-și pune mâinile pe obraji, mișcându-și șoldurile între timp.
Yoora simțea o greutate pe suflet în timp ce-și privea pumnul cum se strânge, încheieturile ei făcându-se albe din cauza presiunii. Își mușca buzele, fiind nervoasă și confuză. De ce e așa de furioasă?
O durea fiecare parte a corpului, inima o înțepa, iar sufletul ei plângea rănit.
S-a regăsit fiind rămasă fără cuvinte. Fără vreo expresie, cuvânt sau acțiune care să arate modul cum se simțea, durerea ajugând până și în oase.
"Bine de tine," a spus ea în timp ce se îndepărta de Jisoo, umărul ei lovindu-se dur de a-l ei în timp ce trecea de ea.
Jisoo și-a răsucit corpul în timp ce privea silueta fetei cum merge încet, în durere și deschide ușa, dispărând după aceasta într-un final.
"Nu-l meriți, curvo."
~