Bună, scriitorule sau cititorule - sau ambele.
Având în vedere faptul că primesc foarte multe cereri să citesc cărțile unora dintre voi, am decis să scriu un capitol aici, care vă va fi la îndemână mereu, cu câteva tips-uri/sfaturi.
În primul rând, vreau să spun că atunci când am început eu să scriu eram groaznică. Nu zic că acum aș fi cine știe ce scriitoare, dar sunt sigură că am evoluat enorm de mult în patru ani de zile de când scriu. Și dacă eu am reușit să ajung aici, poți și tu.
Știu că pe lângă gramatica pe care o vom discuta astăzi trebuie să fii în relații foarte bune cu descrierile și cu imaginația. Pentru a îmbunătăți asta - de fapt pentru a îmbunătăți orice - recomand să citiți cât mai multe cărți și să fiți atenți la detaliile ei. Citind înveți să scrii.
Bun. Sărind peste introducere, am să menționez lucruri importante care stau la baza unei cărți, cam tot ceea ce știam, știu și am învățat pe parcursul celor patru ani în care am scris continuu.
1. Să vorbim despre aspectul manuscrisului. Necesitățile pentru ca o carte să arate demnă de a fi citită sunt: liniile de dialog (-), diacriticele puse corect și alineatele egale (pe care eu una nu le pun pe Wattpad, căci îmi displace aspectul, dar care pot fi cam de cinci-zece spații).
2. O greșeală pe care majoritatea scriitorilor începători o fac și care îți ia multă vreme să o îndrepți este timpul la care narezi povestea. Nararea poate fi la timpul prezent sau la trecut. Prezentul este mai simplu pentru început, eu spun că acesta trebuie stăpânit primul. Atunci când povestești la trecut lucrurile se complică, iar scriitorii tind să amestece timpurile. Pentru început este important să nu amestecați prezentul cu trecutul. Ori povestești de parcă totul se întâmplă acum, ori povestești despre amintiri din copilărie. Din două una.
3. Virgulele sunt o mare bătaie de cap. Nu cred că aș putea explica fiecare caz în care se pune o virgulă. Și eu mai greșesc virgulele. De obicei pun în plus, nu în minus. Un sfat bunicel ar fi să așezați virgula în momentul în care auziți o pauză în vorbire când spuneți propoziția în gând, cu intonație.
4. Verbele "a fi" și "a ști". "I"-urile sunt mereu încurcate. Mulți oameni nu au habar atunci când se pune un singur "i" și atunci când se pun doi. V-aș putea înșira toate cazurile, dar cel mai ușor este să învățați cazurile cu doi "i", iar despre restul veți ști instant că au doar unul, căci nu se vor număra printre ele.
- primul caz este prezentul: "fii". Exemplu: "Fii rău și nu te voi mai lua cu mine la concert." Este cel mai simplu caz. Nu cred că are nevoie de explicații.
- al doilea caz este conjunctivul: "să fii". Exemplu: "Să fii acasă până la ora cinci, când mă întorc eu." Aici este ușor de recunoscut după conjuncția "să". Când există "să" în față, verbul are doi "i". A nu se încurca cu verbul la conjunctiv trecut: "să fi fost", care are un singur "i".
- al treilea și ultimul caz este imperativul: "fii". Știți cu toții că exprimă un ordin sau un îndemn, ceea ce se învață în școala generală. Exemplu: "Fii cuminte, Andrei!" Este urmat mereu de semnul exclamării, deci nu este nimic greu. Aici există un semn de atenționare. Imperativul negativ nu are decât un "i". Deci afirmativul are doi, negativul are unu. Nu mă întrebați de ce, așa este regula, consultați internetul dacă nu mă credeți. Exemplu: "Nu fi nemernic!"
5. Aici vreau să înșir cuvinte și grupuri de cuvinte care sunt des scrise greșit. (Dacă mai știți voi altele, puteți să le spuneți și eu le voi trece pentru a ajuta cât mai mulți scriitori)
- se scrie "de fapt", nu "defapt".
- se scrie "în fine", nu "înfine".
- se scrie "ochi albaștri", nu "ochi albaștrii". Există doi "i" doar dacă articulăm cuvântul - "albaștrii ochi" -, iar cuvântul "albaștrii" este în față.
- se scrie "niciunul" și "niciuna" în majoritatea cazurilor. Singurul caz în care se scrie despărțit este următorul: "Andreea nu vrea să fie nici cu unul, nici cu altul." Forma "nici unul, nici altul" este luată mereu așa. La fel și în cazul "nici una, nici alta".
- "demult" și "de mult". "Demult" se referă la o vreme apusă, sinonimul lui "cândva". Când scrii "de mult" trebuie să urmeze întotdeauna "timp" după. Puteți să vă gândiți că se scrie "de multă vreme", iar fratele lui se scrie la fel: "de mult timp".
- se scrie "abia" nu "abea". Gen: "Abia aștept!"; "De-abia aștept!"; "Abia am reușit să ajung la timp."
- "doar" și "decât". "Doar" se folosește atunci când verbul este afirmativ. "Decât" se folosește atunci când verbul este negativ. Exemple: "Am mâncat doar un sandwich."; Nu am mâncat decât un sandwich." Priviți verbele "am mâncat" și "nu am mâncat", apoi rețineți regula.
- am primit întrebări legate de "diseară" și "deseară". Deși "deseară" ar fi fost întâi varianta corectă, se acceptă ambele variante. Dar atunci când scrieți o carte fiți siguri că folosiți o variantă în tot manuscrisul și nu pe ambele.
- după ce m-am zbătut mult să aflu și m-am chinuit să îndrept chestia asta, vă spun și vouă că nu este corect să spui "atâta timp", iar varianta bună este "atât timp". Faptul că "timp" este de genul masculin face ca înaintea lui să fie "atât" și nu "atâta".
- "ca" și "decât". Atunci când comparăm lucruri sau oameni sau orice altceva, folosim "ca" și "decât". "Ca" se folosește atunci când vorbim despre egalitate. Exemplu: "Ea este la fel de înaltă ca mine." "Decât" se folosește atunci când vorbim despre o diferență. "Sunt mai deșteaptă decât el."
- se scrie "așază", nu "așează".
- "însuși" este genul masculin, se folosește pentru el. "Însăși" este genul feminin, se folosește pentru ea. "Înșiși" este plural, pentru ei.
- ceva ce am descoperit de câteva luni și încă sunt șocată: corect este "irisuri", nu "iriși", atunci când vorbim despre ochi.
- "ați" și "a-ți". Niciodată nu am înțeles cum se poate scrie asta greșit, dar am să explic. "Ați" este o parte a perfectului compus, persoana a doua, plural. Exemple: "Ați mâncat, ați fugit, ați fost, ați rămas, ați creat, ați pictat", etc. Sau "ați" mai poate fi parte a condiționalului prezent, persoana a doua, plural. Exemple: "Ați vrea, ați mânca, ați merge, ați picta", etc. "A-ți" este un cuvânt compus din "a", care se va lega de verbul care va urma și vor forma împreună infinitivul, și "îți", care este pronume personal în dativ. Exemplu: "A-ți spune singur o minciună nu te va ajuta." Acel "a spune" este verbul la infinitiv; "-ți" este prenumele.
- sper că nu este nevoie de vorbim despre cratimă. Asta așa, ca un reminder. Dar dacă este, sau dacă nu sunteți siguri de orice alt cuvânt și despre cum se scrie, consultați mereu internetul și DEX-ul. În timp va crea minuni. Eu și acum îl folosesc. Nu este nicio rușine.
- dacă mai știți alte cuvinte scrise des greșit îmi puteți lăsa sugestiile în comentarii. Eu le voi trece. De asemenea, dacă aveți dubii, nu ați înțeles sau nu sunteți de acord cu mine, scrieți-mi aici sau în privat și voi explica/discuta cu voi pe acea temă.
6. Liniile de pauză. Mulți nu le folosesc pentru că nu știu cum sau pentru că nu le plac. De menționat faptul că nu este nici linie de dialog (-) și nici cratimă (-). Este între ele ca lungime și arată așa: (-). Liniile de pauză se folosesc atunci când ai o informație de adăugat propoziției la care lucrezi. Exemplu: "Mihaela a fost la muzeu sâmbăta - sâmbăta în care mie îmi spusese că avea o cină în familie - și s-a distrat de minune - ba chiar a pus și poze online." Exemplul este puțin tras de păr, dar am pus două informații în plus ca să vă arăt că pot fi folosite și în mijlocul unei propoziții, și la sfârșitul ei. (Pot exista și virgule puse după a doua linie de pauză, vorbind despre cele așezate în mijlocul propoziției, dacă se pune problema.)
7. O chestie măruntă și importantă de care am uitat, dar care trebuia menționată la început. Greșeala mea. Acțiunile care vin după replica unui personaj sunt scrise cu literă mică. Exemple: "Vii cu noi? a întrebat Andreea." "Sigur că vine! a confirmat Mihai în locul Mihaelei." "Dacă mă va lăsa mama, voi veni, mormăi Mihaela."
8. Încă o chestie măruntă care mi-a venit acum, la sfârșit, și pe care sper că deja o faceți corect. Printre primele lucruri de știut când scrii este că nu se spune niciodată spațiu înaintea semnelor de punctuație, ci doar după ele. Citiți orice propoziție am scris până acum aici și veți observa asta. Există o excepție totuși. Exemplu:
"- Maria a...
Matei își pierduse cuvintele pentru o secundă, apoi și-a reluat ideea.
- ...plecat fără noi."
Observați cum cel de-al doilea dialog este continuarea primului. După cele trei puncte de suspensie nu se mai pune spațiu, ci doar înainte.
9. Aceasta este un fel de opinie. Mulți întreabă cam cât de lungi ar trebui să fie capitolele unei cărți. Am multe de spus, deși nu ar fi cine știe ce de dezbătut. Eu una scriu capitole de 2000-6000 de cuvinte (am și câteva de 10000). Scriu până termin toată acțiunea pe care mi-am pus în cap să o aibă capitolul respectiv. Acum, dacă mă cunoașteți și ați citit de la mine, știți că am cartea "Dincolo de infinituri", în care capitolele sunt de 500-2000 de cuvinte. Vă dau alt exemplu pe care majoritatea dintre voi îl cunoașteți. Vedeta Wattpad-ului, Anna Todd, scrie capitole destul de scurte, până și doar de trei pagini. Sfatul meu este să scrieți exact atât cât simțiți că are nevoie capitolul respectiv. Iar dacă unul iasă de 500 de cuvinte și altul de 5000, nu este nicio problemă. Singurul lucru pe care îl cred despre capitolele scurte este că va fi posibil să nu atrageți atât de mult, căci aveți puțin material și este greu să atragi atenția cu puțin. Concluzia - și mă repet - este să scrieți până terminați acțiunea propusă a unui capitol. Mai mult nu înseamnă mereu mai bun.
10. Alt subiect de discuție. Câte capitole ar trebui să aibă o carte? Sincer, oricâte. Cartea poate avea și 100 de pagini și 800. Cunosc cărți cu 100 de capitole și cărți cu 20 și ceva de capitole. Aici totul depinde de tine.
11. Încercați să descrieți destule lucruri la un personaj, un loc sau chiar un outfit, făcând totul să sune frumos. Transpuneți cititorul în lumea voastră și descrieți detaliile scenei care vă vine în cap. Nu exagerați cu dialogul. Cele două ar trebui să se afle în echilibru.
12. Aveți grijă la detalii și aveți mereu un folder cu note în telefon/calculator/laptop/tabletă sau o agendă în care scrieți cele mai mărunte lucruri. Cum ar fi vârstele, datele de naștere, aspectul personajelor, plus alte chestii de care știți voi că veți avea nevoie în viitor, pe parcursul scrierii cărții.
13. Documentați-vă. Se vede din avion atunci când o carte este scrisă după ce te documentezi. Știu din proprie experiență, de când m-am documentat despre locuri, adrese, boli și droguri. Cititorii au fost mult mai interesați și chiar am fost des întrebată de unde știam asemenea lucruri. Detaliile fac diferența.
14. Există un citat care spune "scrie cartea pe care ți-ar plăcea să o citești", și are perfectă dreptate. Este în regulă să scrii clișee, o poți face în felul tău, îți poți lăsa amprenta asupra lui, îl poți face interesant, dar încearcă să gândești în afara cutiei. Atunci când îți va veni o idee care îți va plăcea și despre care nu ai mai citit, apucă-te de ea. Fii inventiv, ieși din tipar! Evident că ideile nu îți vor veni pe loc, oricât te-ai strădui, dar așteaptă răbdător inspirația. Va apărea. (Poveste amuzantă, pentru cei care citesc "Sinned și alegerile greșite". Ideea mi-a venit când m-am uitat la emisiunea "Acces direct". De asta spun că habar nu ai de unde apare inspirația.)
15. Asta este o atenționare. Dacă nu faceți ceea ce faceți de drag, totul este în van. Ceea ce am scris este pentru hobby-ul vostru și pentru a vă îmbunătăți calitatea lucrărilor, ceea ce nu are legătură neapărat cu Wattpad-ul.
←∆∆∆→
Momentan nu îmi mai vine nimic în minte. În final, vreau să spun că tot ceea ce am scris aici sunt lucruri pe care eu le-am învățat cu timpul. Nu le veți stăpâni într-o zi, o săptămână, o lună și poate nici măcar într-un an. Exersând veți prinde șmecheriile și le veți scrie corect fără ca măcar să le mai gândiți. Lucrurile acestea nu le puteți învăța mecanic.
Din nou, nu mă cred eu cine știe ce scriitoare, dar sunt o scriitoare care încearcă să ajute începătorii, nu să îi înfunde. Nu am timp totuși să citesc toate cărțile pe care mi le dați, îmi cer scuze, dar sper că ceea ce am scris aici vă va ajuta.
Vă mai spun o dată, dacă mai cunoașteți lucruri demne de menționat, pe care eu le-am omis, le aștept în comentarii. Sau dacă aveți întrebări, aceeași poveste.
P.S. Știu că ceea ce v-am spus aici a fost mai mult gramatică, dar, believe me, când vrei să scrii ai nevoie de ea ca de aer.
- Karina
29.12.2018