Pentru toți scriitorii începători

Lucruri de bază

Bună, scriitorule sau cititorule - sau ambele.

Având în vedere faptul că primesc foarte multe cereri să citesc cărțile unora dintre voi, am decis să scriu un capitol aici, care vă va fi la îndemână mereu, cu câteva tips-uri/sfaturi.

În primul rând, vreau să spun că atunci când am început eu să scriu eram groaznică. Nu zic că acum aș fi cine știe ce scriitoare, dar sunt sigură că am evoluat enorm de mult în patru ani de zile de când scriu. Și dacă eu am reușit să ajung aici, poți și tu.

Știu că pe lângă gramatica pe care o vom discuta astăzi trebuie să fii în relații foarte bune cu descrierile și cu imaginația. Pentru a îmbunătăți asta - de fapt pentru a îmbunătăți orice - recomand să citiți cât mai multe cărți și să fiți atenți la detaliile ei. Citind înveți să scrii.

Bun. Sărind peste introducere, am să menționez lucruri importante care stau la baza unei cărți, cam tot ceea ce știam, știu și am învățat pe parcursul celor patru ani în care am scris continuu.

1. Să vorbim despre aspectul manuscrisului. Necesitățile pentru ca o carte să arate demnă de a fi citită sunt: liniile de dialog (-), diacriticele puse corect și alineatele egale (pe care eu una nu le pun pe Wattpad, căci îmi displace aspectul, dar care pot fi cam de cinci-zece spații).

2. O greșeală pe care majoritatea scriitorilor începători o fac și care îți ia multă vreme să o îndrepți este timpul la care narezi povestea. Nararea poate fi la timpul prezent sau la trecut. Prezentul este mai simplu pentru început, eu spun că acesta trebuie stăpânit primul. Atunci când povestești la trecut lucrurile se complică, iar scriitorii tind să amestece timpurile. Pentru început este important să nu amestecați prezentul cu trecutul. Ori povestești de parcă totul se întâmplă acum, ori povestești despre amintiri din copilărie. Din două una.

3. Virgulele sunt o mare bătaie de cap. Nu cred că aș putea explica fiecare caz în care se pune o virgulă. Și eu mai greșesc virgulele. De obicei pun în plus, nu în minus. Un sfat bunicel ar fi să așezați virgula în momentul în care auziți o pauză în vorbire când spuneți propoziția în gând, cu intonație.

4. Verbele "a fi" și "a ști". "I"-urile sunt mereu încurcate. Mulți oameni nu au habar atunci când se pune un singur "i" și atunci când se pun doi. V-aș putea înșira toate cazurile, dar cel mai ușor este să învățați cazurile cu doi "i", iar despre restul veți ști instant că au doar unul, căci nu se vor număra printre ele.

- primul caz este prezentul: "fii". Exemplu: "Fii rău și nu te voi mai lua cu mine la concert." Este cel mai simplu caz. Nu cred că are nevoie de explicații.

- al doilea caz este conjunctivul: "să fii". Exemplu: "Să fii acasă până la ora cinci, când mă întorc eu." Aici este ușor de recunoscut după conjuncția "să". Când există "să" în față, verbul are doi "i". A nu se încurca cu verbul la conjunctiv trecut: "să fi fost", care are un singur "i".

- al treilea și ultimul caz este imperativul: "fii". Știți cu toții că exprimă un ordin sau un îndemn, ceea ce se învață în școala generală. Exemplu: "Fii cuminte, Andrei!" Este urmat mereu de semnul exclamării, deci nu este nimic greu. Aici există un semn de atenționare. Imperativul negativ nu are decât un "i". Deci afirmativul are doi, negativul are unu. Nu mă întrebați de ce, așa este regula, consultați internetul dacă nu mă credeți. Exemplu: "Nu fi nemernic!"

5. Aici vreau să înșir cuvinte și grupuri de cuvinte care sunt des scrise greșit. (Dacă mai știți voi altele, puteți să le spuneți și eu le voi trece pentru a ajuta cât mai mulți scriitori)

- se scrie "de fapt", nu "defapt".

- se scrie "în fine", nu "înfine".

- se scrie "ochi albaștri", nu "ochi albaștrii". Există doi "i" doar dacă articulăm cuvântul - "albaștrii ochi" -, iar cuvântul "albaștrii" este în față.