Am fost acolo.
Într-o lume prăfuită de noaptea gândurilor,
Cu şanţuri murdare de trecut noroios,
Din care mai picură încă un negru-smoală
Într-o inimă alb-înger;
Nimieni nu curăţă în întuneric,
Pentru că nimeni n-a fost vreodată lumină;
Şi ţin strâns sub degete corzi aspre de vioară,
Şi tremur aceleaşi note ca într-o transă,
Ce-şi tuşeşte boala acut,
Încercând să agăţ de-un "do" cântecul vechi
Cu miros de liliac şi zahăr.
Sunt dirijată de amintiri criminale,
Lucind într-o umbră de lacrimă.
Tot ce simt e miros de mucegai;
Dar continui să strivesc corzile sub piele,
Privind sfredelitor într-un ochi deschis al hotărârii;
Un masochism artist pictează roşu-fier
Pe degetele mele cutate;
Şi vrea să-şi vândă lucrarea vidului
Dar ochiul clipeşte, iar privirea îl pierde în graba ei spre a-l găsi;
Şi scap vioara - o las să-mi urle frângerea.
Am fost acolo.