Deschid încet ochii, fiind deranjată de lumina puternică din încăpere. Pereții albi îmi dau o durere de cap iritantă.
Îmi privesc mâna dreaptă care este bandajată complet fără să am vreo reacție. Glezna stângă îmi e înconjurată de un ghips cât capul meu de mare, însă nu mă mai doare. Nu mai simt nimic, sunt... amorțită. Duc mâna la față și pipăi ușor bandajul care îmi acoperă doar obrazul drept.
Încerc să mă ridic în fund, dar degeaba. Sunt prea amorțită ca să mă pot ridica.
Ușa se deachide încet, Seb făcându-și apariția cu pași mici în încăpere. Îl privesc, simțind cum lacrimile mi se adună în colțurile ochilor. De ce e aici? Nu ar trebui să fie aici. Ei toți sunt în pericol.
Încerc să vorbesc, dar în schimb pornesc o tuse violentă care mă face să lăcrimez și să îmi ridic puțin trunchiul de pe pat.
Seb nu spune nimic, doar fuge în hol și strigă în gura mare că are nevoie de un doctor. Când intră înapoi, este acompaniat de Larry, Chloe și Christian.
-Katia, mulțumesc lui Dumnezeu, suspină Larry și mă prinde de mâna stângă, ducând-o spre fruntea lui.
Încă nu pot vorbi, ceea ce mă irită. Vreau să le spun tot ce s-a întâmplat și să îi asigur că voi fi bine. Vreau să întreb de Charlie. Vrea să mă asigur că el e bine.
-Vă rog, faceți loc.
Privesc cu greu spre doctorul care își face apariția în salon, însoțit de două asistente.
Ceilalți aproape că se lipesc de perete.
Se apropie de mine, își pune palma pe fruntea mea, își așează degetele peste pulsul meu, îmi face niște injecții, apoi citește orice o fi pe foaia din mâna lui.
-Din fericire, domnișoară Caoimhe, te vei face bine. Vei rămâne cu cicatrici pe mână și la baza gâtului, dar fața ți se va vindeca complet. După ce îți vei da jos ghipsul, va fi necesar să nu depui efort, dar mai e până atunci. Ai fost norocoasă, ceea ce nu pot să zic despre bărbatul pe care l-ai adus.
În timp ce îmi spune toate astea, una dintre asistente îmi oferă un pahar cu apă și o binecuvântez pentru mintea ascuțiă pe care o are.
Tușesc ușor și îl privesc pe doctor.
-El va fi bine?
Aproape că nu îmi recunosc vocea. Sunt extrem de răgușită și am impresia că mi se înfige un cuțit în gât cu fiecare literă pe care o rostesc, dar Charlie e mai important.
-Păstrează-ți vocea, domnișoară. Și da, va fi bine, dar el a suferit arsuri mai serioase decât tine la nivelul feței și a avut două coaste rupte, dar în rest va fi bine.
Răsuflu ușurată și închid ochii. Dacă Charlie pățea ceva, aveam de gând să mă învinuiesc pentru tot restul vieții.
-Nu o lăsați să vorbească prea mult. Presupun că a țipat foarte tare la locul incidentului, așa că vocea ei va fi afectată un timp, le spune doctorul celorlalți, în timp ce ridică pixul spre ei.
Evident că am țipat. Am încercat să îl trezesc pe Charlie, iar apoi a trebuit să îl car după ce glezna mea a fost victima cimentului zburător.
-Nu știu cum ai reușit, dar l-ai salvat Katia.
-Păcat că nu am reușit să îi salvez și pe Detroit și Cooper, spun tristă, în minte apărându-mi imagini cu trupurile lor înainte de izbucnirea focului.
-Nu a fost vina ta, Merida. Dacă învinuim pe cineva, acela e Marco.
-Și Neil, spune Seb.
Urăsc că este în poziția în care își dorește ca tatăl lui să fie după gratii, sau mai rău. Niciun copil nu ar trebui să treacă prin așa ceva.
-De cât timp sunt aici?
-Aproape două zile, raspunde Chloe repede.
Oftez obosită. Aproape două zile? Ar fi trebuit să mă trezesc mai repede. În aproape două zile se puteau întâmpla foarte multe.
-Unde e Elena?
-E la Charlie, încă. I-am interzis să vină. Francesca mi-a explicat totul și nu aveam de gând să o las pe Elena afară cu nebunul ăla atât de aproape.
Colțurile gurii mi se ridică milimetric. A devenit atât de matur și protector.
-A aflat și ea?
-Nu. I-am spus doar că trebuie să vin să te ajut cu ceva.
-E un puști descurcăreț. Lui Charlie i-ar prinde bine o persoană ca el, spune Christian.
Îl săgetez cu privirea, iar acesta își înghite vorbele.
-Sau nu.
-L-ați văzut pe Charlie?
-Francesca e cu el de când am venit. N-am vrut să o deranjăm, îmi explică Chloe.
-Diana și Devon?
Nu știu de ce, dar simt nevoia să îi protejez pe cei doi. Indiferent dacă Darren a vrut sau nu să aflu, eu vreau să îi protejez pe Diana și pe fiul ei. Poate are de-a face cu faptul că ei au o legătură pe care eu nu o voi avea niciodată cu Darren.
-Tot la Charlie, spune Seb.
Răsuflu ușurată din nou și închid ochii. Mulțumesc, Doamne, că ne-ai ținut în viață.
-Katia?
Îmi deschid ochii și îl privesc pe Christian. Îmi ridic sprâncenele, astfel făcându-i semn să vorbească.
-Matteo ne-a sunat cât erai inconștientă.
Mă aștept la vești groaznice. După tonul sumbru al lui Christian, îmi dau seama că nu îmi va spune că Neil și Marco au fost arestați dintr-o dată.
-Marco și Neil au plecat. Matteo i-a urmărit până într-un un sat la vreo două ore distanță de unde stătea Neil. Nu a acționat, conform ordinelor lui Charlie, dar acum nu știu ce să facă.
Privesc în față pentru o clipă. Va dura mult și bine până îmi revin eu, nici nu vreau să mă gândesc la bietul Charlie.
-Spune-i să pună camere de supraveghere și să plece de acolo. Să stea cuminte câteva zile după aceea. Ăia doi sunt periculoși.
-Bine, gata. Lăsați fata să se odihnească, începe Larry, împingându-i pe ceilalți afară.
În loc să iasă și el afară, vine înapoi la patul meu și îmi așează două telefoane pe abdomen.
-Ai fost deșteaptă că le-ai lăsat în mașină.
Telefonul meu nu era mare tragedie dacă se distrugea în explozie, dar mă bucur că am avut inspirația de a arunca telefonul lui Darren pe bancheta din spate.
-Am ascultat apelurile de pe telefonul lui Darren.
Privesc tristă spre tavan. O mare parte din apelurile alea sunt de la mine.
-Să te uiți și în galerie, spune, apoi iese din încăpere.
Îmi folosesc mâna stângă și apuc telefonul lui Darren. Fac cum mi-a spus Larry și intru în galerie. Acolo găsesc un folder cu numele meu, dar nu intru direct în el. Nu i-am văzut niciodată galeria lui Darren. Nu eram curioasă, dacă e să fiu sinceră. Este foarte organizată. Fiecare folder are un nume, nu sunt toate pozele aruncate în același loc ca în telefonul meu.
Charlie; Katia; Devon.
Acestea sunt folderele care mă interesează pe mine.
Intru în cel intitulat Charlie, doar ca să găsesc poze cu el de când era copil alături de mama lui, poze cu el din adolescență cu sticla de alcool în mână și vreo cinci țigări în gură. Zâmbesc amuzată când îmi imaginez un Charlie atât de indiferent, care nu dă vreo importanță celor care îl rănesc sau celor care l-au rănit. Găsesc și poze mai recente cu el de prin cubluri și de la grătare.
După ce examinez folderul lui Charlie, cu care îl voi șantaja mai târziu, intru în cel intitulat Devon.
Aici sunt poze cu Diana în timpul sarcinii, iar Darren face fețe amuzante pe lângă burta ei, în timp ce ea își dă ochii peste cap in fundal. Dar chiar dacă își dă ochii peste cap, are un zâmbet frumos pe buze. Mai sunt și poze cu Devon imediat după ce s-a născut, și poze care arată evoluția lui. O anume poză îmi atrage atenția, totuși. Sunt toți trei și fiecare dintre ei zâmbește cât de tare poate. Sunt toți atât de adorabili.
Îmi șterg lacrimile de pe față și îmi trag nasul. Nu vreau să mă gândesc câte poze am fi făcut dacă eram eu cea însărcinată, dacă eram eu cea care dă naștere băiatului lui Darren; dacă eram noi familia fericită din acea poză.
Inspir adânc și privesc folderul cu numele meu. Din moment ce Larry a spus specific să verific și galeria, înseamnă că e ceva aici.
Mă uit printre poze și sunt surprinsă de numărul pozelor în care apar atât de neștiutoare. Darren mi-a făcut poze în timp ce citeam, în timp ce îmi îndreptam părul și cântam, în timo ce dormeam sau mâncam. Mi-a făcut atât de multe poze fără să îmi dau seama. Dacă n-aș știi motivul, aș spune că e ciudat, chiar obsesiv. Ei bine, e obsesiv, dar nu într-un mod deranjant. Darren era obsedat să facă poze. Nici el nu știa de ce exact îi plăcea atât de mult, dar nu îl deranja acest detaliu.
În timp ce tot schimb imaginile, dau peste un videoclip; singurul videoclip. Apăs "play" și zâmbesc ușor când îl văd cum se chinuie să își așeze telefonul.
-Salut, iubito. Nu vreau să te panichez, dar am aflat ceva ce nu trbuia aflat. Marco și Neil lucrează împreună. Nu știu care e planul lor exact, dar știu că Marco vrea să îl omoare pe Charlie. Nu vreau să pun totul pe umerii tăi, deci ai face bine să le spui nătângilor ălora să aibă grijă de frățiorul meu. Voi mai cerceta și voi pune fiecare lucru pe care îl găsesc la notițe. Telefonul meu e cel mai sigur. Doar noi doi știm parola. Aveți grijă! Te iubesc, Katia.
Videoclipul se încheie, iar eu am un amalgam de sentimente care se lovesc de fiecare milimetru din inima mea. Sunt furioasă că a ales să continue cu cercetarea aia nenorocită în loc să vină acasă. Sunt tristă din același motiv; sunt fericită că am reușit să îl mai aud spunând cuvintele "Te iubesc" încă o dată. Sunt speriată; speriată de planul lui Marco și Neil.
Oricare ar fi acela.