Camryn
Am auzit o bătaie în ușa camerei. M-am ridicat de pe pat și m-am dus spre ușă curioasă de cine ar putea să fie.
Când am deschis, zâmbetul larg al lui Justin mi-a apărut în față:
-Hei, mofturoaso!
-Bună, înganfatule!
Justin a pufnit:
-Eu nu sunt înganfat.
Am ridicat o sprânceană spre el:
-Bine. Mă rog, poate sunt puțin.
A zâmbit și la fel am făcut și eu:
-Deci, mă lași să intru? Sau camera ta e vreun fel de sanctuar unde nu are nimeni accesul?
-Doar intră.
M-am dus spre pat și m-am așezat pe margine:
-Deci, ce faci aici?
-Tata are ceva de vorbit cu tatăl tău și l-am rugat să mă ia cu el. Voiam să te văd.
Am ridicat o sprânceană:
-Voiai să mă vezi? S-a întâmplat ceva?
-Nu. Liniștește-te. Am vrut să te văd. Pur și simplu.
Am zâmbit:
-Aha. Deci ți s-a făcut dor de mine ?
Justin și-a dat ochii peste cap:
-Ai grijă. Origoliul tău crește prea mult.
Am rânjit.
Justin s-a uitat la mine:
-Așa deci, ce s-a mai întâmplat în viața ta magnifică în ultimul timp?
Atunci mi-am dat seama că el nu știa nimic. De Cole. De părinții mei. Braden.
Am deschis gura dar un val de durere mi-a invadat pieptul.
Am inspirat adânc și am strâns ochii:
-Camryn? Hei!
Când mi-am ridicat ochii spre el aveam lacrimi:
- Ce s-a întâmplat?
Am suspinat:
-S-au întâmplat atât de multe...
Apoi am cedat și am început să plâng. Justin s-a pus mai aprope de mine și ma tras spre el înconjurându-mă cu brațele sale:
-E in regulă.
Justin m-a lăsat să plâng și să mă smiorcăi în brațele sale cam zece minute.
Când mi-am tras capul de pe pieptul său am văzut că i-am udat cămașa cu lacrimile mele:
-Ți-am distrus camașa.
-E în regulă. Am acasă un dulap plin și oricum mama mă bate la cap să mai scap de cate ceva de acolo.
Am râs. El m-a mângâiat pe braț.
De ce lucrurile puteau să fie atât de simple cu el? Conversația atât de plăcută? De ce cu Braden lucrurile trebuie să fie atât de complicate...sau mă rog, erau.
I-am simțiți mână lângă obrazul meu. Degetul său mi-a mângâiat ușor buza de jos:
-Îmi momentul ăsta îmi doresc atât de mult să te sărut.
-Justin...
-Dar nu am să o fac. Știu că ești îndrăgostită de alt băiat.
M-am incruntat:
-Dar de unde ai...Nu ți-am spus niciodată...
El rânjește:
-Iubito, te rog. Dacă mă pricep la ceva pe lumea asta, e să citesc oamenii.
Am vrut să protestez dar Justin avea dreptate. Asta l-a făcut să fie și mai inganfat:
-Vezi? Știam eu că am dreptate. Totuși, sunt puțin gelos pe el.
-Justin eu...
-Nu îți face griji. Orgoliul meu e încă intact. O mulțime de fete mă vor.
Am pufnit:
- Ești atât de arogant.
-Nu, draga mea. Sunt fermecător.
A dat din cap:
-Și deștept. Înțelegător. Un bun dansator și am un păr grozav.
Mi-am dat capul pe spate și am râs:
- Măcar știm că nu ești modest.
Ridică din umeri cu nonșalantă:
-Modestia e supraestimată.
Apoi s-a ridicat de pe pat. Mi-a luat mâna și mi-a sărutat-o:
-Sună-mă dacă ai nevoie de un umăr pe care să plângi. Sunt gata să mai sacrific câteva cămăși pentru tine.
S-a dus spre ușă:
-Justin?
-Da?
-Mulțumesc!
A zâmbit și a dat din cap apoi a ieșit din camera mea iar eu am rămas din nou singură cu gândurile mele.