Capitolul 66

5.3K 428 7
                                    


    Camryn

        Când intr-un final mă opresc din plâns și merg la baie să mă spăl pe față, când mă întorc, Riley o ține pe Christine în brațe.
  Micuța are ochii deschiși și gângurește ceva.
  Il privesc pe fratele meu cum o gâdilă pe burtică iar bebelușa râde. Stau și îi privesc un timp din locul ușii.
  Când Riley își ridică privirea spre mine și mă vede, zâmbește:
-Uite cine e aici, Christine! Ea e mătușa ta, Camryn!
   O aduce pe micuță spre mine iar eu ii zâmbesc:
-Vrei să o ți?
-Serios? Adică, sigur că vreau!
   Riley mi-o așează în brațe și fetița își întoarce ochii după el, dar apoi se uită la mine.
  Își ridică una dintre mânuțe și mă mângâie pe obraz. Aproape că mă topesc sub atingerea aceea mică și inocentă:
-Bună, Christine! Mă bucur atât de mult să te cunosc!
  Bebelușa zâmbește de parcă ar înțelege tot ceea ce îi spun.

     Braden

        Atunci când Camryn a ajuns acasă de la întâlnirea cu fratele ei, eram agitat deoarce nu știam la ce să mă aștept.
   Nu a vrut să merg cu ea deoarce a spus că e ceva ce trebuie să facă singură iar acum, când intră pe ușă, la început nu pot să deslușesc privirea de pe chipul ei:
-Iubito?
   O iau in brațe și când îi întâlnesc privirea văd că are lacrimi în ochi. Simt imediat un junghi în piept deoarce dacă nu a mers bine, dacă...
- Ești în regulă? o intreb
-Are o fetiță! E fericit...fratele meu e în viață și e fericit!
   Începe să râdă iar eu mă simt ușurat. O sărut pe frunte și o învârt în brațe:
-Mă bucur, iubito!

     Camryn

    Riley și Mason ne-au invitat pe mine și pe Braden duminică, la prânz.
   Aveam emoții pe o parte deoarece Braden urma să îl cunoască pe Riley și pe de altă parte deoarce fratele meu mai mare urma să îmi cunoască iubitul.
   Braden, nu părea totuși emoționat. Imi zâmbesa și atunci când am ajuns, a dat mâna cu Riley și cu Mason și pe tot parcursul prânzului nu a părut vreo clipă deranjat de relația dintre cei doi.
   Mason a adus-o pe Christine în curte și am ținut-o în brațe o mare parte din timp. M-am jucat cu ea și l-a făcut până și pe Braden să îi zâmbească.
   La un moment dat, când Mason îi arăta ceva la mașină in garaj lui Braden, Riley s-a așezat spre mine:
-Ce faci?
-Sunt bine. Cred că Christine a adormit.
   Mă uit la fetița din brațele mele care are ochișorii închiși și un biberon în gură.
  Trupușorul micuț i se ridică și coboară odată cu fiecare inspirație și expirație:
-Da. Doarme precum un îngeraș.
   Când îmi ridic privirea de la Christine, observ că Riley mă privește:
-Ce e? intreb eu
  El ridică din umeri și scutură din cap:
-Mereu am știut că într-o zi o să fii frumoasă.
   Ridică o mână și imi mângâie obrazul de parcă încă nu i-ar veni să creadă că sunt aici. În fața lui. Poate că nici mei nu îmi vine să cred:
-Dar nu am crezut niciodată că eu o să am șansa să te văd.
   Ochii mi se incețoșează din nou din cauza lacrimilor.
  Îmi închid ochii și simt o lacrimă curgându-mi pe obraz. Imi las palma în mâna lui Riley și îi zambsec:
-Sunt aici acum. Tu ești aici acum. Nimic nu o să ne mai despartă.
-Mi-a fost atât de dor de tine, prăjiturico!
-Știu. Și mie mi-a fost dor de tine!

Atracție Interzisă #Grey Sisters Vol I Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum