Braden
Îmi apăs buzele peste ale ei.
Nu pot să gândesc limpede. Parcă ar fi un drog.
Sărută-mă, ce naiba?!
Normal că am sărutat-o. Cum să nu o săruți. Cum să îi reziști.
Cum să nu cazi în genunchi și să o venerezi când se uită la tine cu ochii aceia albaștrii.
Mă simt de parcă aș fi beat, deșii nu am băut nimic.
Am mers la petrecerea aceea ca să mă întâlnesc cu un client care trebuia să îmi plătească reparațiile pentru o mașină.
Nu mă așteptam să dau de ea.
Mai ales de ea țintuită de peretele ăla...Dacă nu aș fi fost acolo...
Îmi strâng pumnul.
Buzele lui Camryn sunt flămânde și mă trage mai aproape de ea.
Sunt sigur că alcoolul din sângele ei e de vină pentru faptul că e atât de dezlănțuită așa că mă indepărtez ușor de ea, înainte să ajungem prea departe și să regrete toată viața ceva ce a făcut la beție:
-Braden...de ce...
-Șttt!
O strâng în brațe și îi mângâi părul.
O acopăr și ea se ghemuiește la pieptul meu.
Ii aud respirația mai profundă când adoarme.
O privesc.
Genele îi flutură și are gura ușor intre deschidă.
O mângâi pe obraz și mă ridic de lângă ea.
Mă uit la camera ei, mă uit din nou la ea.
Oftez.
Locul meu nu e aici.
Eu sunt ca o pată neagră pe o față de masă albă.
Nu sunt bun.
Ea e bună.
Eu distrug ce e bun.
Trebuie să mă îndepărtez de ea inainte să o distrug.