Camryn
După cină, urc în camera mea. Imi fac patul apoi merg la baie să fac un duș.
Am uitat să îmi iau haine din dormitor așa că îmi infașor un prosop în jurul corpului și ies pe hol apoi intru în cameră.
Inițial, din cauza întunericului nu îl observ. Dar apoi, ochii mei îl văd.
O siluetă. Chiar în fața ferestrei.
Creierul meu e în șoc probabil deoarece deschid gura apoi o închid la loc. O deschid iarăși dar nu iasă nimic.
El totuși reacționează înaintea mea:
-Morții măsii! îl aud injurand prinde dinți
Se întoarce spre fereastră și pare că vrea să iasă pe ea dar apoi pare că se răspândește și se întoarce iar spre mine.
În două secunde, traversează camera și întinde o mână spre mine.
Cred că o să mă inșface dar în loc de asta, închide ușa din spatele meu.
Acum ochii mi s-au obișnuit destul cu întunericul și lumina care intră pe fereastră, îmi permite să îi văd chipul:
-Braden?
El nu spune nimic:
-Ce cauți aici?
Aprind lumina. El se uită la mine și văd cum privirea îi alunecă pe trupul meu. Am uitat că am doar prosopul pe mine.
Intru în camera-dulap:
-Firar să fie! Cum naiba era posibil ca dintre toți oamenii din orașul ăsta, asta să fie fix casa ta?
Il aud spunând. Mă incrunt în timp ce imi trag o pereche de pantaloni scurți pe mine:
-Ce naiba vrea să însemne asta?
Imi iau și un tricou. Deschid ușa pe șine a dulapului și mă întorc în dormitor:
-Tu!
Arăt cu degetul spre pieptul său:
-Apari în dormitorul meu ca un spărgător de case și tot eu sunt problema?
-Nu sunt spărgător de case.
Mă incrunt și îmi pun mâinile în șolduri:
- Atunci ce naiba cauți aici ?
El pare să ezite și atunci mă gândesc că poate chiar e un infractor și că ar fi trebuit să țip când l-am văzut în dormit.
-Mama și tata sunt jos. Poate vrei să răspunzi poliției dacă nu îmi răspunzi mie...
-Am fost urmărit. Am incercat să scap dar am ajuns pe strada asta. Nu aveam unde să mă ascund și ți-am vazut fereastra. Am intrat.
Pare sincer. Deșii nimic din ce zice nu pare în regulă, el o zice pe un ton calm, de parcă ii explică unui copil mic ceva.
Il studiez mai bine și abea atunci observ că are sânge pe mâini.
Din instinct fac un pas în față și îi iau o mână între ale mele:
-Oh, Doamne! Ești bine?
Ridic ochii spre el și mă incrunt când văd că e amuzat.
Își retrage mâna:
-Sunt bine. Nu e al meu.
Probabil că expresia de pe fața mea îl face să adauge:
-M-au atacat.
-Trebuie să anunțam poliția.
Scutură din cap:
-Nu o să facem nimic.
-Dar...ai fost atacat!
-Da.
-Și nu o să anunți poliția? Adică nu pentru asta există, poliția?
El ridică plictisit din umeri:
-Dacă anunț poliția nu o să se schimbe nimic.
-De unde știi?
-Din experiență.
Cred că e modul fix in care mă privește în ochi ceea ce mă face să nu mai spun nimic.
Ne uităm câteva clipe unul la altul apoi merg până în baie, iau un prosop pe care îl ud și mă întorc în cameră.
El e încă acolo. Mă privește curios când îi întind prosopul:
-Ca să te cureți.
Apucă prosopul fără să spună nimic. Mă îndrept spre ușă. Mama și tata sunt jos.
Dacă strig or să vină. Mă uit la Braden.
Dar el nu pare că o să îmi facă rău. E ceva, poate un instinct care imi spune că el e sincer.
Încui ușa și mă duc spre patul meu încercând să nu mă inroșesc prea tare pentru că știu că îmi urmărește fiecare mișcare.
Mă pun în pat și îmi aranjez plapuma.
Mă uit la el. Ridică o sprânceană și mă privește întrebător:
-Ce faci?
-Mă pun să dorm. Mâine am școală.
Iau o pernă și o arunc spre el. O prinde:
-Poți să dormi pe podea. Ai face bine să nu faci gălăgie. Dacă părinții mei te găsesc aici. Suntem morți amândoi.
Înainte să întind mâna ca să opresc lumia, îl văd zâmbind.
Sting lumina și pun capul pe pernă. Aud foșnăituri și îmi dau seama că și-a dat geaca și păpucii jos.
Ii vad siluata când se întinde pe jos. Lângă pat.
Asta e o nebunie, mă gândesc.
Dacă mă prind ai mei... Mama chiar ar face stop cardiac, sunt sigură de asta.
Mă străbate un fior precum un val de electricitate și parcă abea acum imi dau seama ce naiba se întâmplă aici.
Braden chiar e pe podeaua mea:
-Podeaua ta e tare.
Șoptește el prin intuneric:
-Scuză-mă că nu am comandat parchet moale ca să poată să doarmă pe el cei care imi intră prin efracție în casă.
Imi dau ochii peste cap deșii știu că nu mă vede:
-Deșii e mult mai moale față de multe locuri în care am dormit.
Mă întreb imediat în ce locuri a dormit. Mai tari decât o podea?
Tăcere. Mă întorc pe o parte dar nu pot să adorm. Il aud și pe el că se foiește:
-Camryn?
-Da?
-Mersi!
Nu zic nimic câteva clipe apoi șoptesc:
-Noapte bună!
-Noapte bună!
Zice și el.
Imi trage mai bine plapuma pe mine și închid ochii.
Adorm aproape instantaneu.