Fără armură. În pericol.
*** Gânduri. Negre su bolnave. Toți o spun. Nu e copilul tău. Ai pierdut tot, Megatron. Optimus nu poate conduce. Nu accept. Și nici trădarea lui Selen.
- Ucide-l căci nu-i al tău. Apoi pe renegată.
Cuvintele mamei îmi răsuna în cap. Mă lovesc puternic.
Și am ucis.
*** Dar pe ea nu am putut. Și bine am făcut. Dar patarea. Crimă. Neîncrederea. M-au adus aici. Drogat cu energon. Sclav în aceste mine. Și Optimus rege.
- Cine e renegat acum și decăzut? vocea ei. Termină! îmi aruncă energonul din mâna fără a-l atinge și mă îmbrățișează.
- Ți-am greșit atât de mult, Selen! o îmbrățișez automat și am scurgeri.
- Nu trebuie să plângi. Ai plâns destul. Vom fi împreună de acum, îți promit Megatron! ***
- Și ți-am promis, Megatron!
L-am găsit. Am lăsat armură mea în locurile în care a fost ascunsă a lui de către Starscreem. E așa ciudat acest energon. Malefic. Dar pentru a-l readuce la viață e nevoie de el.
- Ce mai aștepți?
- Haide, stăpână!
Aparent, toți deceptionii au aflat și era de așteptat. Așa face mereu Starscreem.
- Energonul nu e rău, ai să vezi! mă îndeamnă în sincron.
Mereu au fost dubioși aceșți decepționi mici și slăbi. I-am folosi drept scări în loc de luptători.
Parcă și această nenorocită bucată îmi vorbește la unison cu ei. Știu că imediat cum o atingi te controlează. Dar e singură cale de a-l aduce înapoi așa că o iau cristalul în mâini fără a arată teamă pe care o simt de fapt.