Just a boy

Prolog

Dacă s-ar întâmpla să-ți zic că povestea mea nu începe cu un apus ? Sau cu un răsărit ? Începe cu mine și cu voi. Restul persoanelor de pe planetă, pentru că niciodată nu o să fim singuri în totalitate. Mereu o să avem pe cineva alături. Mereu va fi el sau ea. Fie un amic, fie un frate, o soră, unul din părinți sau chiar un animal, sau o bucată de hârtie pe care să ne scriem gândurile. Mereu am visat să fiu scriitor, să văd lumea și să scriu despre persoanele pe care le voi întâlni. Am scris despre ea, despre iubirea pe care i-am purtat-o și durerea suferită când a trebuit s-o văd în rochie albă, ținând un buchet de crini imperiali în ambele mâini. Despre mânia pe care am simțit-o când am văzut că avea ochiul vânăt. Despre ușurarea care m-a cuprins în momentul în care am ajutat-o să treacă peste. Fiecare om iubește, fiecare om e diferit. Eu am iubit-o pe ea. Am iubit părul ei brunet și ochii ei albaștri, albastrul nopții. Regina mea. Regina nopții.