New York. Orașul tuturor posibilităților, orașul aventurii șiii... orașul în care probabil nu o să ajung niciodată. Locul în care mă aflu e puțin cam departe. Bine, mult mai departe. Londra, unde toată lumea visează să ajungă. Un liceu bun, uniforme și tot felul de astfel de lucruri. Biblioteca era locul meu de refugiu, acolo era și ea. Bruneta mea, de fapt, nu era a mea, dar așa îmi plăcea mie să-i zic în imaginația mea. Măcar acolo să fim împreună. Aș putea spune că nu era o fată foarte serioasă. Zilnic venea însoțită de altcineva la acea bibliotecă. Și nu, nu veneau ca să citească. Ea își mușca buza animalic și el îi făcea jucăuș cu ochiul. Se priveau, se sorbeau din priviri, își atingeau picioarele într-un mod tandru, ea purtând mai tot timpul o fustă cu talie înaltă ce îi punea în evidență forma de clepsidră. Și într-un final, când terminau "lectura" sfârșeau prin a se giugiuli în spatele cortinei din sala de teatru. Nu știu cum, dar nimeni nu știa de locul brunetei și al victimelor sale. Observa prada, o ademenea și bum, o ducea în "bârlog". Am vorbit de parcă ar fi un monstru din "Scooby Doo" ? Cred că da. Mai pe scurt, îi seducea și îi aranja ea, în stilul ei caracteristic. Avea grijă să lase o inimă frântă aproape zilnic.
Iubea să fie dorită, iubea să domine și îi vedea ca pe niște simpli mielușei. Ea era bruneta, brunetul ăla e desprins din cel mai întunecat loc, precum gândurile sale care erau locul întunecat în sine. Ar iubi, dar nu știe cum. Nimeni nu a învățat-o, dar ea încearcă, iubirea ei e toxică, dar nu știe.
