Eve deschise ochii si pentru o secunda se intreba unde era. Isi intoarse incet capul si il vazu pe barbatul care dormea langa ea, si simti o placuta lene care era marturia noptii de pasiune. Se intoarse pe o parte, observand cum pieptul lui se ridica si cobora datorita respiratie regulate. Statea intins pe o parte, cu o mana peste fata. Parea inocent si indolent. Intorcandu-se pentru a privi tavanul din nou, Eve ofta plina de satisfactie si tot odata cu parere de rau fiinca noaptea se terminase. De mult timp nu mai fusese in situatia aceasta. In realitate, niciodata nu mai fusese in acea situatie, fiind amanta unui barbat care, potrivit propiilor cuvinte a lui Luca era aproape "un necunoscut".
Nu mai avuse o relatie de... Se incrunta cand isi dadu seama ca trecusera aproape doi ani. Si totul fusese foarte diferit, o relatie care se construise putin cate putin. Cu Luca nu stia care erau sentimentele ei. Eve era o persoana rece, linistita, reflexiva, si nu obisnuia sa se bage in patul unui barbat doar pentru ca il gasea irezistibil. Dar cu siguranta asta i se intampla lui Luca in mod frecvent.
- De ce te incrunti, cara? Am crezut ca aseara am reusit sa alung aceasta expresie cu sarutarile mele.
Eve tresari. Fusese atat de distrasa de gandurile ei, incat nu isi dadu seama ca Luca se trezise. Ochii lui vigilenti o priveau, inconjurati de gene groase, iar corpul lui era ca al unui tigru intins la soare, relaxat dar puternic.
Eve schita un zambet.
- Ma incruntam?
- Mmm - intinse mana incet si ii mangaie parul. Fusese o noapte incredibila, dar el stia ca va fi asa. O dorise atat de mult incat nu ar fi putut fi altfel, ca cu venirea diminetii dorinta se transformase in ceva diferit. Il excitase necunoscutul, delicioasa asteptare pentru a vedea ca ea este a lui.
Si apoi?
Nu avea importanta cat de minunat fusese, era momentul sa urmeze protocolul. Erau anumite reguli si el se intreba daca Eve le va intelege in aceiasi maniera ca si el. Reguli despre frontiere si asteptari. El nu se va implica. Niciodata nu o facuse.
- Vino aici si saruta-ma - murmura Luca.
Dar Eve vazuse ceva in ochii lui, ceva care ii ridica parul pe ceafa. Luca avea mult autocontrol, desi se vedea ca o dorea din nou. Dar, emotional? Oare lui Luca ii era teama de faptul ca ea se va agata de el, ca va deveni dependenta si exigenta, cum faceau cateodata femeile atunci cand un barbat facea dragoste cu ele? Pai cu ea nu avea de ce sa se ingrijoreze.
Schita un zambet, multumita ca munca ei o invatase sa isi ascunda sentimentele. La o luna de la moartea mamei sale, se intoarse in studiou cu inima distrusa dar cu exterior linistit si controlat. Doar cativa telespectatori atenti si perspicaci, scrisera la redactie intreband daca totul era in regula cu ea, si urmand sfatul editorului, Eve mentionase decesul mamei ei. Dupa asta primise o avalansa de scrisori de la oameni care trecusera si ei prin aceasta situatie si care voiau sa imparta experienta cu ea si sa-i dea curaj. Televiziunea o insatase sa isi controleze emotiile, dar de asemenea descoperise ca camera putea minti.
- Si de ce nu vii tu sa ma saruti ? - sugera Eve.
El se apropie zambind viclean si se apleca spre buzele ei.
- Asa?
- Exact asa - murmura ea.
Luca facu dragoste cu ea lent, demonstrand experienta lui ca si amant, si Eve ii pronunta numele cu voce tare de doua ori. Niciodata nu mai fusese asa cu un barbat, dar nu avea de gand sa admita, si cu atat mai putin cu Luca, care avea un ego enorm.
El se relaxa si contempla zambetul somnoros si satisfacut a lui Eve.
- Cat timp poti sa ramai?
- O sa plec dupa ce mananc. La ce ora este zborul tau?
- La cinci - fusese pe punctul de a se oferi sa il schimbe, dar zambi cand isi atinse buzele de ale ei. Era o femeie foarte inteligenta care nu cerea nimic unui barbat. Cineva ar trebui sa le spuna doamnelor ca lucrul acesta mentinea interesul viu!
Eve nu pleca pana la ora trei , iar pe tot parcursul calatoriei cu trenul fusese euforica. Avea obrajii imbujorati, ochii stralucitori si parul usor ciufulit, toate semnele unei femei care facuse dragoste.
Luca fusese magnific, dar nici ea nu fusese atat de proasta incat sa devina sensibila in fata lui. Isi daduse seama ca era un sarbat singuratic care traia dupa propiile lui reguli. Si de ce nu? Nu la fel traia si ea? Dar acesta nu era un motiv pentru ca ei sa nu aiba o aventura placuta si satisfacatoare. Inchise ochii si se gandi la dimineata pe care o impartisera. Nu se dadusera jos din pat decat pe la pranz, si apoi se indreptasera spre un restaurant pentru a manca ; Luca fusese un insotitor incantator si amuzant. Era foarte usor sa te indragostesti de el, si Eve isi dadu dintr-odata seama ca trebuia sa fie in alerta pentru ca acest lucru sa nu se intample. Va merge incet si cu grija. Luca ii spusese ca o va suna, asa ca ea va fi rabdatoare si va astepta.
Bine, asta, nu era intru totul adevarat. Nu va astepta ca si cum telefonul lui era cel mai important lucru. Isi va vedea de viata ei ca si pana acum, va fi fericita si satisfacuta.
Euforia ei durase exact trei zile. Luca inca nu o sunase si Eve incepu sa se simta nesigura si proasta. De ce se aruncase in aventura asta fara sa stie ce asteptari avea el si fara sa poata sa isi exprime gandurile? Dar cum ar fi putut sa o faca? Ar fi dat cu piciorul la tot daca l-ar fi interogat sau daca i-ar fi spus ce voia ea, in special cand nici ea insasi nu stia cu exactitate. De ce nu putea sa o lase asa si sa se bucure? Poate ar putea sa o faca daca macar Luca ar suna.
Trecuse aproape o saptamana, iar cand Eve ridica telefonul si auzi acentul sau italian dulce si sexy simti nevoia de a inchide sau de al intreba de ce ii luase asa mult timp pana sa o sune, dar se abtinu. Instinctele puteau fi periculoase.
- Eve?
- Buna , Luca.
"La fel de rece ca intodeauna", gandi el cu admiratie. Nu isi luase nici un minut gandul de la ea. Eve stia numarul lui de telefon, atat pe cel de acasa cat si pe cel de la birou, si in plus ii daduse si numarul de mobil... Dar nu sunase nici macar odata, nici macar nu ii trimise un mesaj, lucru pe care il faceau toate femeile. Intr-un anumit mod fusese un fel de test pentru a vedea daca ea avea nevoie de el, si odata ce ii demonstrase ca nu, Luca voia sa o vada.
- Ce mai faci?
- Dupa cum stii, foarte ocupata. Si tu?
- Am fost in Amalfi.
- Asta e pe coasta, nu?
- Da. Acolo imi tin barca.
- E frumoasa?
- Cine? Barca sau coasta?
Eve rase. La naiba! Rasul putea fi atat de seducator...
- Amandoua.
- Amandoua sunt superbe, la fel ca si tine - facu o pauza. - Mi-a fost dor de tine.
"Nu intr-atat incat sa ma suni", gandi Eve, dar comentariul ii placu.
- Bine. E placut sa stii ca la cineva ia fost dor de tine.
- Si tie ti-a fost dor de mine?
- Nu mai cauta complimente!
Luca rase.
- Atunci, cand o sa te revad?
- Depinde.
- De ce?
- Daca avem aceleasi zile libere in agendele noastre.
Si mai rece inca!
- Vrei sa spui ca nu vei anula nimic pentru a te vedea cu amantul tau italian? - murmura el.
- Bineinteles ca nu. Tu ai face-o?
In mod ciudat Luca se gandi sa isi anuleze calatoria in America, dar fusese un gand de moment.
- Probabil ca nu. Atunci, cand?
- Spune-mi niste date si eu iti voi spune daca sunt libera.
- Trebuie sa plec la New York la sfarsitul saptamanii care vine. Ce spui de urmatorul weekend?
- De acord. Unde? In Londra?
- De ce nu vii la Roma - sugera el.
Eve nu mai spuse nimic. Intodeauna visase sa viziteze Italia, iar acum va avea ocazia. Asa ca de ce sa nu profite?
- Bine, ne vedem la Roma.