Pentru iubirea unui italian

Capitolul 7

Eve niciodată nu mai fusese la Roma, și un oraș era întotdeauna frumos atunci când se vedea prin ochii cuiva care trăia acolo. Apartamentul lui Luca care era situat în Viale Trinita dei Monti era de-a dreptul impresionant, totul era din oțel inoxidabil și cristal. Pardoselile erau din mahon, iar baile erau din marmura alba. Camerele erau albe, dar luminile se puteau ajusta pentru a crea diferite culori și ambiente, iar geamurile mari dezvăluiau o surprinzătoare panorama a orașului. Exista și o terasă cu ghivece mari în care creșteau lămâi, dar di alte ghivece mai mici în care de asemenea creșteau rozmarin, salvie și levănțică, astfel ca aerul era impregnat de mirosurile lor. Era apartamentul unui bărbat fără obligații.
Luca ii arata cele mai importante obiective turistice din Roma, cum ar fi Coloseumul, dar și palate și biserici pana când Eve se simți ametita de splendoarea orașului, iar apoi o duse la Tivoli, un oraș pictoresc situat pe o panta, înconjurat de păduri și râuri.
- Este superb - murmură Eve în timp ce contempla fascinantul peisaj.
Luca ii mângâie părul.
- Ca și tine - spuse suav înainte de a o duce la apartamentul lui,unde își petrecura restul după - amiezii făcând dragoste.
Seara și-o petrecusera într-un restaurant, unde cinasera tonnarelli cacio e pepe la lumina lumânărilor, și vin. După comandasera cafea și Eve se simți relaxata.
- Vorbește-mi despre copilăria ta. Unde te-ai născut?
- Sunt roman, m-am născut aici.
- Si niciodată nu ți-ai dorit sa trăiești în alta parte?
O privi un pic nedumerit și ridica din umeri.
- De ce? Tot ce iubesc se afla aici.
- Si unde este familia ta?
-Sora mea de-asemenea locuiește în Roma. Părinții mei au murit.
Eve își puse o linguriță de zahar în cafea.
- Si a mei - spuse deși el nu o întrebase.
- Atunci avem multe în comun - murmura Luca privind-o senzual. - În afara de ce este  deja evident.

Fusese o laudă nerusinata și sexuala și Eve se gândi ca ar fi trebuit sa ii placa, dar în loc de asta o făcu sa se simtă nesigură. Poate pentru ca atracția sexuală era ceva efemer?
- Vino, Eve - plăti nota de plată pe care i-o aduse ospătarul și o privi. - E timpul sa ne întoarcem acasă, nu crezi?
Odată în apartament Luca își lasă degetul sa alunece între sprâncenele ei.
-Întotdeauna te incrunti! Ești încrunta din momentul în care am ieșit din restaurant. Știi ce se întâmplă când te incrunti? Apar ridurile, și asta nu ii place nici unei femei - glumi.
Acel comentariu o duru dintr-un anumit motiv.
- Dar când apar le ștergem cu ajutorul chirurgiei, nu este asa? - întreba ea ironic. - În timp ce ridurile bărbaților denotă experienta, la femei e sinonim cu vârsta.
- Iubit-o. Nu cred nimic din asta, și nu sunt un apărător al chirurgiei - ii săruta vârful nasului.
Eve se intoarse pentru a contempla orașul luminat. Bărbații ca și Luca valorau frumusețea, și nu era tinerețea un sinonim cu frumusețea? Cu siguranță acest bărbat întotdeauna va alege femeile tinere, ferme și fără riduri.
- Eve?
Vocea lui era profunda și seducătoare și ea închise ochii când Luca începu sa ii mângâie umerii, atrăgând-o către corpul lui. De ce sa dea cu piciorul unui astfel de moment?, gândi Eve în timp ce Luca ii lua sânii în palme.
- Mmm?
- Ești supărată? Entuziasmata?
Ea rase și se intoarse spre el, trecându-și un deget peste mandibula lui.
- Supărată nu, dar entuziasmata da - spuse cu ochi strălucitori privindu-l provocativ. - Entuziasmata, întotdeauna.
- Atunci vino aici și demonstrează-mi.
- Bineînțeles a îți voi demonstra - răspunse descheindu-i cămașa.
În acea noapte ea fusese cea dominatoare, dezbracandu - l și provocând -l  pana când el ceru îndurare. Eve își scoase hainele și se așeza deasupra lui, gândind - se ca niciodată nu se simțise atât de dezinhibata cu un bărbat.
Când termina el ramase întins în tăcere timp de un moment, pana când într-un final deschise ochii și o privi.
- Wow!
Eve se imbujora și se simți satisfăcută și sigura pe ea.
- Ți-a plăcut?
Luca zâmbi, o prinse de după ceafa și o trase spre el pana când buzele lor aproape se atinsera.
- Oh, da, iubita. Mi-a plăcut. Îmi place ca ești atat de sălbatică și libera - urca cu mana între coapsele ei și Eve își reținut un strigat. - Si ție îți place asta? - murmura.
Ea începu sa se zvarcoleasca de plăcere.
- Oh, Dumnezeule... Da, da! Te rog, nu te opri...
-  Sa ma opresc? Iubita mea, nici măcar nu am început.

Dar sfârșitul de săptămâna trecu mult prea repede și în aeroport el o săruta atât de pasional, încât o lasă fără răsuflare.
- Mai ramai încă o zi - ii spuse la ureche.
Tentația aproape o învinse, dar se separa de Luca fără prea mare tragere de inima.
- Nu pot. Trebuie sa fiu la studio devreme.
El afirma din cap și o săruta pe frunte.
- O sa fiu plecat în America timp de o luna. Dar o sa te sun. Foarte curând.
- Asa sa faci - își lua geanta de voiaj și începu sa se îndepărteze.
În timp ce o privea Luca se întreba dacă asta era una dintre ironiile vieții, faptul ca nu întotdeauna poți sa ai ceea ce îți dorești. Se intoarse și ieși din aeroport, strain de privirile femeilor care îl studiau când telefonul mobil începu sa sune. Scoase telefonul și răspunse.

Eve ajunse acasă la timp pentru a face o baie înainte de a merge la somn. Aprinse niște lumânări și se bucura de spuma parfumata de levănțică în timp ce asculta o piesa de opera italiana.
În dimineața următoare, era proaspătă ca un trandafir, în ciuda faptului ca dormise puțin în weekend. În acea dimineața avuse de a face cu o stea a muzici pop foarte prost dispusa, apoi lua un interviu într-un mod inteligent unui membru local al Parlamentului, intrebandu- l de ce nu făcea nimic pentru a soluționa problema traficului.
Se simțea și cum ar pluti pe un nor, ca și cum nu ar trai în lumea reala. Dar își reaminti ca viata nu era atât de buna. Nu putea fi. Poate pentru ca atunci când aveai un amant el domina rutina, făcând ca totul sa para învăluit în umbre. În special când era cineva precum Luca. Poate ca era pentru ca el locuia departe, și aveau o relație excitanta și glamuroasa. Dacă ar fi locuit amândoi în același oraș ar fi căzut în rutina,si ea nu s-ar fi simțit ca și cum ar fi plutit pe un nor.

Doua săptămâni mai târziu, Eve privi calendarul pe care îl avea în bucătărie și ochii ei ramasera fixati asupra lui, privindu-l cu neîncredere. Ii întârziase. Mult.
Își pregăti ceva de mâncare cu mâini tremurânde. Se așeza la masa, însă îndepărta farfuria din fata ei. Își pierduse apetitul. Ei niciodată nu ii intarzia. Niciodată. Poate ca de asta nu își dăduse seama mai repede, pentru ca era convinsa va fi punctual. Sau poate pentru ca nu se gândise la nimic altceva decât la Luca...
Dar nu putea fi însărcinată. Folosisera de fiecare data prezervative și avusera grija.
Încerca să ignore, dar nu putu. Deschise calculatorul și descoperi  ca posibilitatea ca un prezervativ sa se rupă era de 3 procente. Se simți ametita, dar își spuse ca probabilitățile încă erau în favoarea ei.
Zilele urmatoare fuseseră o serie de minute interminabile în care aștepta ca ceva sa se întâmple, dar nimic nu se întâmplă.
Luca suna și ea încerca ca vorbească normal. Sa îl vadă era ultimul lucru la care se gândea. Voia doar sa confirme ca fusese un contratimp, un coșmar, și ca nu era însărcinată. Dar era o femeie inteligenta care nu putea sa ascundă adevărul. Temându-se de gurile rele ieși din orășel și întra în prima farmacie mare pe care o găsi. Cumpără un test de sarcina iar la sfârșitul zilei îndoială ei se transforma într-un fapt real. Se privi în oglinda ca și cum ar aștepta să vadă o schimbare, dar nu exista nici una. Obrajii ei erau în continuare imbujorati, și ochii strălucitori. Poate prea mult. Nu se spunea ca femeile însărcinate aveau un aspect foarte sănătos?
Și acolo era ea. Sănătoasă și îngrozită, pentru ca era însărcinată cu copilul lui Luca Cardelli.