~ ASHLEY ~
Imi priveam botinele negre, cu sireturi rosii (hei, cine-a spus ca daca trebuie sa te imbraci ca o tarfa pentru a respecta codul vestimentar, nu poti fii o tarfa stilata?), incercand sa-mi tin ochii deschisi. Nici cele 5 cafele pe care le bausem pana acum nu reusisera sa-mi alunge somnul. Dar, avand in vedere ca ajunsesem acasa pe la 5 dimineata, nu eram mirata.
- Hei, adormito! Cum iti merge?
M-am uitat in sus, incercand sa evit soarele care se pare ca aparuse neinvitat intr-o zi friguroasa de noiembrie doar ca sa ma enerveze pe mine. Agatha statea in picioare, cu mainile in solduri de parca urma sa defileze la o prezentare de moda, la fel de sclipitoare ca intotdeauna.
- Naspa. N-am prea dormit azi noapte.
Isi arcui artistic o spranceana.
- Insomnii?
- Cam asa ceva, am mormait.
Daca insomnii ar insemna nopti in care stai treaz si faci planuri cum sa-ti detronezi cea mai buna prietena, atunci spuneam adevarul. Daca inseamna stat treaz, sub patura, si uitat in surdina la pereti, atunci eram o mincinoasa si o tradatoare (ceea ce si eram defapt).
Minteam din nou daca spuneam ca atunci cand ma uitam la Agatha nu simteam fiori de vina, dansand un dans sumbru prin mine. Dar minciuna asta puteam s-o evit. Macar in capul meu.
- Hei, n-ai idee ce se intampla cu Charlotte? Parea foarte daramata cand am vazut-o dimineata…
De data asta eu mi-am ridicat sprancenele. Teatral, desigur. Cred ca ar trebui sa renunt la Facultatea de Arte, pentru ca oricum nu mai desenasem nimic de ani buni, si sa dau la Actorie, pentru ca deveneam o actrita din ce in ce mai buna.
- Nu, n-am nici o idee, am zis eu. Si, in fond, stii doar ca nu ne suportam una pe alta, nu?
Incuviinta.
- Totusi,ar trebui sa incerci s-o cunosti. Lasand la o parte latura de catea, e chiar o persoana buna.
Imi dadusem si eu seama asta aseara. Cu un kilogram de lacrimi curgandu-i din ochi, nu- mi puteam imagina cum si-a pastrat si acea particica mica-mica din cateaua care era zi de zi. Dar, cum spunea si Agatha, si eu credeam ca in interior era o persoana buna care nu merita tot ce i se intampla.
- Mda, poate…
Clopotelul suna, terminandu-mi astfel conversatia cu Agatha, plina de vinovatie. Am tras o gura mare de aer in piept, incarcand sa-mi pun un zambet pe fata si repetandu-mi in sinea mea: Chiar daca nu stie, chiar daca se va simtii tradata, ii facem o favoare.
- Hai la ore, i-am spus, luand-o de brat in cel mai prietenesc mod cu putinta.
***
- Ashley! ma striga cineva , in momentul in care am dat sa ies pe poarta.
O Charlotte, la fel de perfecta ca de obicei, se indrepta agale inspre mine. Nu parea daramata, nu la prima vedere. Machiajul era la locul lui, aplicat cu generozitate, hainele erau fara cusur, iar parul ii era lasat pe spate, cazand in bucle egale. Era la fel de frumoasa ca intotdeauna. Singurul lucru diferit era sclipirea aceea haotica din ochii ei care, daca o cunosteai, iti transmitea ca ceva nu e in regula.
M-am intors inspre ea, incercand sa par relaxata. Trebuia sa para ca o discutie inofensiva intre doua member ale Monarhiei.
- Ce s-a intamplat? am intrebat-o.
- Nimic, doar ca… Agatha a mirosit ca ceva e in neregula cu mine. Si vroiam sa-ti zic sa te tii tare. La tine nu trebuie sa suspecteze nimic.
De parca nu stiam asta!
- Ok…
- Si uite care-i treaba. Lasa-ma sa iau toata vina asupra mea, ok? Stiu ca trebuie sa ma ajuti si tu dar, cand vine vremea “razboiului”, lasa-ma sa dau eu lovitura de gratie.
Am pufnit.
- Deci vrei sa iei tu toate laudele.
Imi arunca o privire rece.
- Nu, vreau ca macar tu sa-ti poti pastra prietenia cu ea.
- De parca vom putea fii aceleasi prietene vreodata. Stii ca n-as putea suporta s-o mint in continuare, dupa ce toate astea se termina.
Ridica din umeri.
- Asta-i alegerea ta.
- Si… avem vreun plan?
Din cate stiam eu, nu dar… Merita sa intreb.
- Inca nu. Dar ne gandim noi la ceva.
Dadu sa plece, iar eu sa ies pe poarta, dar se opri in ultimul moment.
- Ashley!
- Da?
- Cu placere!
Mi-am arcuit o spranceana.
- Pentru ce?
Imi arunca un zambet mic si cam fara vlaga, dar totusi un zambet.
- O sa vezi.
***
- Ash!
Mamaaa! Ce cautata sunt azi. Am devenit cumva, peste noapte, o vedeta, si eu nu stiam? M-am intors, vrand sa vad cine ma striga si… M-am trezit cu Will in fata mea.
Nu ma pricepeam sa ascund roseata, asa ca, la cat de tare imi ardea fata, probabil ca luasem foc. De ce venise? Sa-mi spuna cat de tare ma ura? Stiam asta deja! Ce-i facusem fusese crud, dar nu avusesem alta alegere la vremea aia.
Ma asteptam sa vad niste ochi ce ma priveau taiosi, cu ura, dar ochii lui Will erau la fel cum ii stiam. Un caprui auriu, luminos, niste ochi plini de viata. Baiatul asta e un fel de vampir sentimental? Pentru ca nu puteam sa-mi dau seama cum se recuperase asa repede.
- Da? Am spus sovaielnica, in momentul in care a stationat in fata mea.
Uitasem cat era de inalt si de dragut. Avea skateboard-ul intr-o mana, si in cealalta o geanta jerpelita, de un crem spalacit. Chipul ii era umbrit de cozorocul unei sepci de un verde inchis, pe care erau desenate cateva modele asemanatoare celor de pe skateboard. Purta un hanorac negru, lung si niste blugi de culoare sepcii, gauriti in genunchi. Adidasii ii erau albi, personalizati manual. De cand eram eu asa atenta la detalii?
- Fata aia satena, Ciara, sau cum o cheama, mi-a spus, ma anunta el calm.
- Charlotte, l-am corectat eu. Ce ti-a spus? l-am intrebat.
Ce Dumnezeu i-a mai spus???? Cat de catea sunt? Ca asa fac eu cu toti baietii?
In locul unei priviri sumbre, el imi darui o jumatate de zambet cere-mi inmuie genunchii. Ashley, potoleste-te. Tie nu-ti place baiatul asta!
- Ca a fost o cerinta a grupului vostru ce mi-ai spus acum cateva zile. Si inteleg. Mi-am dat seama ca e teatru. Pentru ca, desi te cunosc doar de cateva saptamani, mi-am dat seama ca nu esti ca si el. Cruda si fara inima si… catea. Nu stiu ce cauti tu in grupul ala- mda, nici eu nu stiam uneori- dar nu esti ca ele. Esi mai buna, mai frumoasa, mai...
Nu eram capabila sa spun nimic. Ma miram cum nu-mi vedeam gura coborandu-mi pana la pamant de atata mirare. I-a spus? Are voie sa-i spuna? Sau a incalcat regulile dintr-un motiv. Si... Cum ar trebui sa reactionez la atatea complimente?
Telefonul imi bazai in jacheta, anuntandu-ma ca am un mesaj. L-am deschis sovaielnica
Ca sa pastrezi aparentele. ;)
-Ch
Atat scria in mesaj, dar era foarte clar. Charlotte vroia sa ma impac cu Will. Nu prea intelegeam motivul dar, ceva imi spunea ca trebuie.
I-am zambit lui Will. Un zambet care, desi credeam ca va iesi fortat, a iesit mare si sigur pe sine si… adevarat.
Se apleca inspre mine. Stiam ce vroia si in locul incordarii, am simtit cum mi se inmoaie genunchii, din nou. Cand buzele ni s-au atins, am simtit ceva ce n-am mai simtit demult. Ceva ce am simtit doar cu o singura persoana in viata asta.
Electricitate.
***
Am fost condusa pana acasa intr-o atmosfera relaxanta si putin… romantica? La scara blocului am mai primit un sarut. De data asta si mai pasional. Electricitatea nu fusese o iluzie, era adevarata. Si ma uimea chestia asta. Nu crezusem ca voi mai simtii asa ceva, pentru cineva, vreodata.
M-am asezat pe pat visatoare. Ma indragosteam? Nu! Nu era posibil. Inima mea era deja data cuiva si, din cate stiam, n-aveam doua inimi.
Dar daca acea persoana nu mai exista. Daca era... moarta. Nu! Nu puteam si nu aveam de gand sa ma gandesc la asa ceva. Jem era viu. Dar daca nu era... Oare nu era posibil ca inima mea sa fie, momentan, a nimanui? Si sa ravneasca dupa Will?
***
deci... stiu ca-l neglijez pe Jem, dar mai trebia sa scriu capp asta din perspectiva lui ash pt ca altfel ati fi avut unl scurt si fara sens... dar PROMIT, urmatorul va fi dsp Nea Jem.. va ast cu pareri :*