Sper să nu existe greșeli majore, deși am verificat de două ori textul. Enjoy it!
La media este Sienna.
Capitolul 6
Toată durerea pe care corpul meu o îndura m-a trezit. Capul îmi este mai greu ca niciodată iar în gură simt un gust amar. M-am mișcat astfel încât să mă dau jos din pat dar am observat cum două brațe mă împiedică. În spatele meu e Christian dormind adânc. Imediat, capul meu a fost invadat cu toate amintirile de aseară.
Oh, Doamne, trebuie să intru neapărat în pământ de rușine! Cum dau eu acum ochii cu el? I-am luat cu grijă mâna care îmi sugruma abdomenul și care mă ținea lipită de el. În cea mai mare liniște și atenție mă dau jos din pat. Uh, încă mi-e rău. Alcoolul n-a ieșit deocamdată din sânge.
Eu încă aveam rochia pe mine dar el este acum la bustul gol cu doar o pereche de pantaloni de trening care pot jura că sunt ai lui frate-miu. În alte circumstanțe l-aș fi analizat până i-aș fi învățat tot corpul pe derost dar acum mi-e foarte sete, capul mai îmi e puțin amețit iar restul corpului plânge de durere.
M-am dus la bucătărie, prima oprire, și am băut însetată trei pahare cu apă unul după altul, apoi am luat cel mai puternic analgezic. Așa îmi trebuie dacă am fost încăpățânată și nu l-am ascultat când mi-a zis să ma opresc!
Tot în liniște, mi-am luat haine de schimp și am intrat în baie. M-am spălat prima dată pe dinți, urasc gustul ăsta oribil pe care il am acum în gură. Cred că și un cadavru miroase mai bine. Mi-am spălat doar corpul, având grijă ca apa să fie cât mai fierbinte iar pastila începe să-și facă efectul.
Casc încontinuu fără să vreau acest lucru. Nu știu câte ore am dormit dar clar creierul meu mai are nevoie de odihnă. Am luat rapid pe mine doar pantalonii scurți și un tricou și m-am dus înapoi în pat. Christian nu și-a schimbat poziția ceea ce mă încântă, înseamnă că nu m-a auzit deloc până acum. Ceasul digital de pe noptieră arată că nu e mai mult de ora 9 dimineața. M-am pus în pat păstrând distanța față de el cu toate că îmi plăcea mai mult când mă ținea în brațe.
N-am putut adormi atât de repede ca azi noapte și nu din cauza durerilor, s-au atenuat de la analgezic ci de la zecile de întrebări în legătură cu Christian. Nu-mi pot da un răspuns pentru care el să fi stat după mine, să aibă grijă de mine toată noaptea... chiar până acum. Știu sigur că nu s-a distrat deloc, poate singura excepție a fost când era cu tipa aia de dansau dar în rest... Nici nu cred că va mai vorbi cu mine de acum încolo.
*
Habar n-am ce mi-a provocat a doua trezire pe ziua de azi dar mă simt mult mai bine, exceptând foamea care îmi face stomacul să scoată zgomote ciudate. Locul de lângă mine e gol ceea ce înseamnă ca el a plecat. Mă simt ușurată, azi n-aș putea să dau ochii cu el de rușine.
Mi-am luat halatul subțire pe mine și telefonul apoi am coborât în bucătărie să mănânc ceva. Rămân blocată în ușă când îl văd pe scaun fumând o țigară. Are aceeași ținută ca azi de dimineață doar că de data asta nu mai doarme ci îmi zâmbește.
- Bună dimineața, cum se simte frumoasa din pădurea adormită?
Cu pași nesiguri mă îndrept către locul din fața lui. Mi-a întins o cană ce conținea cafea și o farfurie cu mâncare.
- Neața... sunt sigură că se putea și mai rău. Tu ai pregătit asta?
- Da, trage puternic un alt fum din țigară privindu-mă direct în ochi dar eu nu pot să-i mențin privirea.
- Mulțumesc! Și imi pare rău pentru aseară. Am fost o așa aiurită!
S-a ridicat de la masă cu o încruntătură pe față și ochii săi transmiteau o ușoară nervozitate. Când a ajuns lângă mine, mi-a cuprins fața în palme forțându-mă să îl privesc în ochi. Sunt atât de inteși încât mă pierd de fiecare dată în ei, uit de tot ce mă înconjoară.
- Dacă te mai aud spunându-mi aceste trei cuvinte vreodată, îți jur că mă supăr rău pe tine. Bine?
Atât de serios nu l-am văzut până acum așa că dau afirmativ din cap. De data asta își coboară ochii spre buzele mele și niciodată nu am văzut o dorință atât de mare pe chipul lui. Intensitatea privirii sale mă face să înghit în sec iar acum tot corpul mi s-a încălzit încât și prin hainele astea subțiri simt cum transpir toată iar inima bate în așa fel încât și el o poate auzi.
S-a depărtat de mine dintr-o mișcare lăsând în urma lui doar mirosul parfumului pe care îl avea aseară. Dau drumul aerului din plămâni cu ușurare și mă întorc rapid către mâncarea din fața mea începând să mănânc din oul fiert.
Oh vai, Christian a vrut să mă sărute! Aș sări în sus dacă nu m-ar vedea. Sunt fericită că s-a gândit la asta dar tristă că nu a făcut-o! Trebuie să scap cumva din situația asta așa că spun primul lucru care-mi vine în cap.
- Când ai spus că stai până azi chiar nu mă așteptam ca într-adevăr să o faci.
- Înseamnă că ai fost foarte des dezamăgită în trecut dacă ai probleme cu încrederea, zâmbi ușor amuzat.
- Nu des. O dată și bine, spun printre mușcături.
- Să întreb cum?
Mă gândesc puțin înainte să îi răspund. Ceea ce s-a întâmplat a fost pe vremea când aveam vreo 15 ani și mă îndrăgostisem prima dată de cel mai frumos băiat din liceu. El era a 12 a atunci și bineînțeles că trebuia să mă gândesc că tot ce voia de la mine era să-mi intre în pantaloni. N-a reușit, și asta pentru că am aflat la timp de planul lui iar pe lângă asta, era deja într-o relație cu o tipă de la facultate. Chestia asta m-a afectat pe termen lung. Cred, de altfel, ca el e răspunzător pentru toate refuzurile pe care le-am dat de-a lungul anilor, aveam impresia că toți voiau același lucru și că toți sunt niște mincinoși. Unii într-adevăr chiar asta își doreau... Uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu mi-ar fi zis prietenul lui tot ce are de gând.
- Acum nu mai are importanță, a trecut ceva timp de atunci.
Cu asta termin de mâncat și îl privesc cum își aprinde o altă țigară.
- De ce ești stresat?
Se uită confuz la mine așa că îi arăt spre țigară. Eu iau o gură de cafea, este tare și nu foarte dulce. Nu știu dacă a nimerit-o sau a întrebat pe cineva.
- Nu sunt stresat dar cafeaua merge mai bine cu țigara.
Îmi făcu cu ochiul de parcă era evident ca eu să știu detaliul ăsta. Matthew nu mi-a spus niciodată asta iar el e singurul din apropierea mea care fumeaza zilnic, trebuia să ghicesc undeva?
- Apropo, Miranda nu era cu Alexander?
- Ba da. De ce întrebi? Acum eu sunt cea confuză.
- I-am auzit de dimineață... pe ea si Matthew.
I-am făcut semn să continue pentru că nici de data asta nu înțeleg. Mi-a aruncat o privire gen "pe bune?". Îi fac semn să mergem în living și o ia înainte iar eu acum o priveliște superbă către spatele lui musculos. Tot ce pot gândi acum este cum ar fi să-l zgârii de nenumărate ori cu unghiile. Mmm...
- Se jucau de-a mama și de-a tata, la propriu!
Aproape am scăpat cana din mână când l-am auzit apoi am izbucnit în râs.
- Uau, într-un final! Când mă privi surprins, continui. Amândoi au avut o pasiune pentru celălalt încă de când eram copii dar niciunul nu a avut destul curaj să facă primul pas. Miranda și acum ocolește subiectul când aduc vorba de asta.
Mă plimb prin cameră căutând telecomanda în micile dulapuri de deasupra televizorului.
- Deci tot ce e între ea și Alexander nu e real.
- Relația lor este dar nu sunt de aceeași părere și în privința sentimentelor. Unde dracu' ești? Întreb ca pentru mine.
- Ce cauți? Și atunci de ce se mai complică cu Alex?
- Telecomanda. Îmi face semn spre fotoliul de lângă fereastră. Când mă duc acolo, observ pe fereastră un SUV negru cu geamuri fumurii. Nu-mi pot da seama cine e înăuntru așa că mă apropii de fereastră fără să mișc draperiile.
- La ce te uiți? A venit imediat în spatele meu invadându-mi spațiul cu prezența lui și îi fac semn către mașină.
- N-am mai văzut-o până acum în zonă și habar n-am ce caută în fața casei, continui să vorbesc fără a-l privi. Oricum, o singură dată am mai avut de-a face cu ceva asemănător dar în final am aflat că defapt erau angajați de tata pentru siguranța mea și a lui Matthew. Mai mult ca sigur e vorba despre același lucru fiind ei plecați atâta timp.
Mă întorc pe vârfuri zâmbindu-i dar el este destul de încruntat. M-a prins de umeri și și-a coborât privirea asupra mea într-un final.
- E în regulă, nu te complica, spun.
- Sigur?
Dau afirmativ apoi mă întind pe canapea deschizând TV-ul pe un canal cu filme vechi. El se lasă în jos în fața mea blocându-mi accesul catre televizor.
- Mă duc să mă schimb. Acum că ești în regulă și nu ți-e rău pot pleca liniștit.
Am simțit ceva greu în piept care îmi îngreunează respirația. Sunt dezamăgită că pleacă dar totodată conștientă ca are și alte treburi mai importante decât să stea cu mine. Îi zâmbesc strâmb ca apoi să se ridice impunător și să plece din raza mea vizuală. M-am abținut cu greu să nu-l urmăresc cu privirea.
Priveam imaginile care se derulau în fața mea dar nu mă puteam concentra deloc, gândul meu stă numai la Christian și felul în care îmi umple toata ființa doar cu o privire. Mă simt atât de slabă în preajma lui de parcă toată viața mea e în mâinile sale și depinde de el. Sunt conștientă că simt o atracție față de el după doar câteva zile adunate în care am stat împreună dar nu e ca și cum chestia asta depinde de mine. Involuntar îmi apar în minte imagini cu el, gropițele sale din obraji și mai ales sunetul accentului britanic...
Ies din această reverie când îi aud pașii pe scări așa că mă ridic de pe canapea.
- Mașina ta e în garaj, ți-am adus-o mai devreme.
Voiam să-mi cer din nou scuze, în schimb mă rezum doar la a da din cap.
- Un gest frumos din partea ta cu toate că nu trebuia. Mulțumesc!
Ne-am îndreptat către ușa de la intrare în timp ce el își rotea ochii. De ce nu poate doar să-mi accepte scuzele? S-a aplecat spre mine sărutându-mi obrazul cu o delicatețe pe care n-am mai întâlnit-o până acum dar care era totuși fermă. Ceva s-a strâns și apoi a explodat înăuntrul stomacului meu, pentru a doua oară de când l-am cunoscut.
S-a depărtat cu un zâmbet pe față iar inevitabil am surâs și eu.
- Ai grijă de tine, bine?
- Promit.
- Până data viitoare, mi-a făcut cu ochiul și a dispărut după ușă.
Am rămas înțepenită în locul ăsta minute bune. Corpul meu nu mai poate lua nicio comandă, sunt doar... lichid!
*
Am lenevit toată ziua în pat cu perna pe care Christian a dormit. E incredibil cum doar după câteva ore în care el a stat pe ea, parfumul său s-a impregnat în ea. Nu cred că o voi spăla foarte curând. La fiecare inspirație aveam iluzia că defapt pe el îl țin în brațe.
Pe seară, Miranda intră la mine în cameră. Se pare că abia acum s-au trezit porumbeii.
- Ești bine? Se întinde lângă mine luându-mi perna din brațe. De când stai tu cu pernele pe față?
Înainte să și-o pună sub cap, se oprește brusc inhalând precum un câine de vânătoare. Zâmbetul pervers îi apare instantaneu pe față.
- Christian deja și-a marcat teritoriul. Felicitări lui!
- Da-mi-o înapoi, Miranda. Nu e treaba ta.
- Nu prea mă simt bine ca să mă contrazic cu tine, poftim.
Îmi reiau poziția iar de data asta atac eu.
- Sunt surprinsă! Matthew nu s-a ridicat la așteptările tale?
Privirea sa m-a fulgerat imediat, arătându-mi doar panică.
- Ce știi despre asta?
- Pe bune? Faci de inocenta?
Începe imediat să plângă, lucru care mă ia prin surprindere. Dumnezeule, plânge în hohote!
- Hei, hei... ce s-a întâmplat? O iau în brațe în timp ce mâna mea îi mângâie încet capul.
- Îmi pare rău! N-am vrut, spune printre lacrimile mari. Am vrut amândoi să ne oprim dar... era totul prea intens și... se oprește din lipsă de cuvinte. Tocmai l-am înșelat pe Alexander.
Plânge și mai tare iar eu chiar nu știu ce să fac în situația asta. E prietena mea, nu am cum să o judec dar nici nu pot să îi spun că e corect ceea ce a făcut. Așa că am așteptat până s-a calmat.
- Ești prea copleșită de emoții în momentul ăsta, cu dosul palmei îi șterg lacrimile de pe obraji. Nu este doar vina ta.
- Dar doar eu sunt cea care se află într-o relație. Matthew doar... și-a satisfăcut poftele.
- Știi că nu e chiar așa. Matthew te adoră încă din copilărie, cum și tu faci la fel. Într-adevăr, băutura poate a dus la mai mult decât trebuia dar nu e nicio crimă.
Oftează adânc și se chinuie să-mi arate un zâmbet.
- Alexander nu trebuie să afle de nicio culoare despre asta! Nici nu a început bine anul că am și dat-o în bară... Christian știe?
- Da, el mi-a spus. Sunt sigură că va păstra asta pentru el.
- În fine, văd eu cum evoluează lucrurile. Tu și Christian cum sunteți?
- Ca și până acum, nimic nou.
Ne punem una lângă alta oftând amândouă.
- N-as prea zice asta dacă mă gândesc la momentele voastre din timpul dansului. Recunosc că m-a impresionat cât de multă grijă a avut de tine toată noaptea, nu mă așteptam la așa ceva din partea unui britanic.
- Îmi place de el, chiar foarte mult. Și sunt puțin cam speriată.
- Puțin? Zâmbește ea de data asta chiar foarte amuzată. Ar trebui să fii terifiată cu un așa bărbat, gândește-te doar câte femele se perindă pe lângă el pentru puțină atenție.
- Dar momentan nu asta e problema mea, e foarte liber să facă ce vrea. Problema mea cea reală este că nu sunt sigură ce sentimente are pentru mine, asta în cazul în care are vreunul...
Miranda se ridică într-un cot iar după privirea sa pot deja sa bănuiesc că va fi un adevărat discurs.
- Tu chiar crezi ce ai spus? Ce bărbat ar fi stat după tine toată noaptea doar ca să se asigure că nu faci vreo prostie și că nu bei peste măsură, ca apoi să aștepte să te trezești pentru a verifica dacă ți-e rău? Înseamnă că tu ori faci pe proasta ori ești una! Dacă ar fi făcut asta doar pentru că "vrea să fie un bun prieten" nu o trimitea pe Mia la plimbare când asta i-a propus un blowjob.
- Ce-a făcut Mia?!
Acum ea izbucnește în râs dar nu înțeleg ce i se pare atât de amuzant, eu sunt împietrită.
- Asta e întrebarea ta, "ce a făcut Mia"? Eu îți spun că tipul tocmai a refuzat iar tu te miri de ceea ce Mia i-a zis?
Îmi dau ochii peste cap fără să îi răspund.
- Cred că ar trebui să începi să ai încredere în Christian, din scurtele mele observații nu pare să se încadreze în tiparul bărbaților de care te ferești, doar zic. În plus, chiar și mie începe să nu-mi mai displacă atât de mult.
- Miranda, nu știu aproape nimic despre el. Pare foarte rezervat în ceea ce privește propria persoană.
- Chestia asta cu "destăinuirile" e cu dus și întors. Trebuie să vină și din partea ta ceva iar din experiența mea de o viață alături de tine, trebuie să-ți mărturisesc că ești aproape la fel de rece precum Regina Gheții!
Îmi pun perna pe față și o las acolo până când respirația mi s-a îngreunat. Camera se scufundă în tăcere lăsându-ne pe amândouă cu propriile gânduri. Trebuie să recunosc că mi-e frică să mă duc cu capul înainte din cauză că nu vreau să se întâmple ca data trecută dar pe de altă parte nu trebuie să îl compar pe Christian cu el.
Următoarea zi a fost mult mai bună, nu m-am simțit rău și eram chiar odihnită.
Când i-am auzit pe ai mei intrând în casă m-am dus direct la ei.
- Uau, asta da primire, începe tata. Nu ne-am văzut de anul trecut până la urmă, probabil vă era dor de noi.
- Normal că ne-a fost, cum adică "probabil"?
Și-au lăsat trolerele la intrare ca apoi să mă îmbrățișeze amândoi.
- Matthew petrece și acum Revelionul?
- Nu cred, mamă. A plecat la Nick puțin mai devreme. Apropo de văzut, nu mai avem 8 ani să știți, cred că amândoi merităm încrederea voastră.
Niciunul dintre ei nu pare să știe la ce mă refer. Nu știu dacă o fac pe neștiutorii și au impresia că nu mi-am dat seama ce a fost cu mașina aia din fața casei ori ei chiar nu au avut nimic de a face cu asta.
- Poți fi mai explicită de atât? Tata mă ia după umeri, conducându-mă în living.
- Am înțeles, atunci când eram mici trebuia să ne asigurați protecția necesară când voi nu erați prin preajmă dar acum avem 18 ani și nu cred că mai e necesar să ne păziți ca pe niște copii fără să ne spuneți măcar.
Ochii amândurora transmiteau confuzie pe măsură ce continuam să vorbesc dar pe lângă asta mai era ceva esențial: teamă! Asta puteam citi mai ales pe chipul tatei.
- Ieri după-masă, reiau, după ce m-am trezit am observat același model de SUV pe care îl cunosc încă din copilărie, în fața casei.
- Ai dreptate! Ne pare rău că am apelat la asta dar trebuia să ne asigurăm cumva că sunteți bine după petrecerea de Anul Nou. Matthew ce părere are?
Mama se scuză imediat printr-un zâmbet pe care îl știu foarte bine și care de fiecare dată mă bagă la bănuieli. Este atât de fals pe cât privirea sa încearcă să mă mintă că totul e în regulă.
- Încă nu i-am spus, eram doar eu cu Christian.
Până să-mi dau seama că am zis ceva ce foarte probabil nu trebuia, tata era deja aproape roșu la față.
- Cum adică "doar eu cu Christian"?! Ce făceați mai exact "doar voi"?
Îmi mușc limba fiindcă în secunda asta mă abțin cu greu să nu râd, ca de fiecare dată când tata aude ceva despre mine și un băiat.
- Shane, abține-te, te rog. Îl calmează imediat mama iar eu nu mai sunt nevoită să dau explicații.
- Cândva tot o am acea discuție cu tine!
Deja nu mai sună atât de înfricoșător. Mă retrag ușor lăsându-i singuri dar drăcușorul de pe umărul stâng m-a îndemnat să stau pitită ca o infractoare și să ascult la ușă.
- Cândva tot trebuie să afle, Christine, amândoi! Deja începe să nu mai meargă cu toate aburelile astea. Sunt adulți acum, știu când e vorba de ceva serios și mai presus de toate sunt copiii noștri. Vor înțelege!
- Mai așteaptă câteva luni, Shane. Lasă-i să termine liceul apoi o să o facem și pe asta, bine?
Șoaptele lor se auzeau datorită liniștii care era în toată casa. Ceva se întâmplă în familia asta și niciunul nu vor să ne spună! Ce secrete au părinții mei?!