10. Consecințele căderii în păcat
Sarah
A trecut o jumătate de oră. Fix treizeci de minute. M-am uitat la ceas din minut in minut, iar timpul părea că trece mai greu ca niciodată. Mă simțeam incomod și simțeam prea multe perechi de ochi ce se fixau asupra mea.
Dylan nu m-a scos de sub privirea lui, deși era conștient că nu se poate atinge de mine in niciun fel în prezența șefilor noștri, mai ales a lui James. Ii puteam citi frustrarea ce îl mânia in acest moment, iar faptul că nu el se afla pe scaunul din dreapta mea acum îl enervează la culme.
Dar ceea ce mă intimida pe mine era altceva.
Harry se afla în dreapta mea, mult prea aproape de mine. Apariția târzie pe care și-a făcut-o a fost clară. S-a făcut înțeles că nu e adeptul întâlnirilor. A ajuns printre ultimii de aici, iar toată atenția, mai ales a femeilor prezente, s-a aflat asupra lui. Mă enerva acest lucru și n-am nicio idee de ce, sau pur și simplu sunt prea orgolioasă și egoista pentru a recunoaște. Mirosul specific lui îmi ajungea perfect la nas și mă făcea să înnebunesc complet. Cat timp mâncam primul fel de mâncare ii puteam simți privirea asupra mea. Asupra buzelor mele mai exact. De fiecare dată când atingeam paharul de vin pentru a bea se uita la mine cu o intensitatea pe care sper sa nu o fi observat nimeni.
James o tot privea pe Karen, insa aceasta îi dădea câteva ocheade. Ray era plecat. Se afla pe ringul de dans cu o femeie. Era o atmosferă plăcută, iar daca nu eram în aceste circumstanțe chiar pot spune că aș fi putut sa ma distrez, dar acum aerul imi sta in gat, picioarele mele sunt precum gelatina.
L-am văzut pe Harry cum ii spune ceva la ureche lui Karen. Aceasta râde ușor, puandu-si mâna la gură. Eu și James ne-am axat atenția asupra lor. Deodată, Karen își îndreptă privirea spre mine. Ochii noștri fac contact. As zice că e de la paharul de vin pe care l-am băut, dar ochii noștri erau identici. Poate prea asemănători. Acum îmi dau seama că ceea ce i-a zis Harry la ureche era despre mine. Îl simt cum își trage scaunul in spate și se ridică în picioare. Privirea lui Karen se axa pe el, dar cel mai mult spre mine. Mă analiza din cap până în picioare, cât îi permitea pozitia in care mă aflu acum, parcă nevazandu-ma până acum.
Harry se apleacă spre mine, lângă urechea mea.
- Vrei sa îmi acorzi un dans, prințeso? Mă întreabă el șoptind in urechea mea, aproape atingand-o cu buzele.
Casc ochii. Mă uit la Dylan care era roșu la față și fierbea in suc propriu. După aceea îmi arunc ochii spre James. Se uita la mine și îl întrebam din privire ce sa fac, știind sigur ceea ce Harry m-a întrebat. Acesta se uita la Dylan, iar apoi zâmbește drăcește. Aprobă din cap și se întoarce catre paharul sau de vin.
Oftez și mă ridic, acceptându-i mâna lui Harry. Acesta zâmbește când reușește să mă ia la brațul său. Mă trage îndeajuns de aproape de el, lipindu-ne unul de altul. Simțeam cum zeci de priviri mă înțeapă ca un roi de albine ce vin grabite spre mine.
- Cred și eu că se uita când văd cât de bine arăți la brațul meu. Orice bărbat ar fi mandru, îmi spune Harry, aplecandu-se spre urechea mea.
Sper din tot sufletul sa nu fiu roșie la față în acest moment. Din instinct, ii strâng mâna și mă apropii și mai mult de brațul său. Simt cum acesta se încordează, însă mă liniștește, simțind cum am un scut protector asupra mea.
Într-un final ajungem fix in mijlocul ringului de dans. O melodie lenta se aude pe fundal. Harry își pune mâinile pe talia mea, iar eu mi le așez după gâtul său. Îmi țineam capul ridicat, iar ochii mei ardeau fix in ai săi ca niște săgeți ce sunt încărcate cu foc. Ale mele se striveau de ale sale și formau o explozie pe care doar noi o vedeam.
Știam că Dylan e acum foarte nervos și probabil se abține cu greu să nu vină să-l omoare pe Harry, dar trebuie să-i dau de înțeles lui James că am terminat-o cu el. Sper ca Dylan să înțeleagă asta. Acum nu mă interesa nici de reacția lui, a nimănui. Mă interesau doar ochii de jad ce mă sfredeleau cu privirea și priveau adânc în irisul alor mei. Eram complet vrăjită de intensitatea privirii sale.
Într-adevăr și eu as fi uimită de imaginea pe care o cream noi doi, acum, in mijlocul ringului de dans. Eram îmbrățișați, privindu-ne intens unul pe altul. Eram doi oameni negri in mijlocul stupului care vreau imaginea unei panorame. Una in care se aflau doi demoni contopindu-se până la abruptul prăpastiei la care se aflau. Eram doi demoni ce se completau.
Fără să-mi dau seama de moleșeala ce m-a cuprins, îmi pun capul pe pieptul său inchizandu-mi ochii. Mă simțeam libera, din nou, aflandu-ma lângă el, deși zeci de ace mă înțepau in fiecare celula din corp.
Îmi freacă spatele cu mâna sa. Îl simt cum se aplecă din nou spre urechea mea. Îmi dă ușor parul la o parte și îmi sărută lobul urechii, deși sunt sigură că nimeni nu a văzut asta din cauza buclelor mele care, acum, îi acopereau buzele ce se atingeau de pielea mea care lua foc.
- Vrei să-ți spun un adevăr? Îmi șoptește el, încă aproape de urechea mea.
- Mhm, ii murmur eu încă cu capul pe pieptul lui.
- Ești cea mai frumoasa din acest loc, poate din toată lumea, dar arăți uimitor și nu credeam că o să-mi placă atât de mult vreodată să am o asemenea femeie la brațul meu. Îmi spune el în timp ce mă strânge mai tare în brațe.
Dacă strângerea brațelor sale nu era mai puternică, cu siguranță eram pe jos acum. Picioarele mi s-au înmuiat, iar gâtul mi s-a uscat. Eram complet uimită. Am rămas perplexă in fata ochilor săi de cel mai frumos verde demonic. Îl priveam in ochi, insa nici el nu voia să-mi dea drumul din lanțul de priviri pe care ni-l acordam.
Inima îmi bătea și mai tare când am început să o simt pe a sa. O simțeam că bătea atât de tare, încât părea că o să-i iasă din piept in orice secundă, dar a mea era la fel și știu că a simțit-o cum am făcut eu cu a lui. Ne-am apropiat piepturile, iar în acest moment inimile noastre se atingeau. Nu știu dacă acest gest se poate declara unul romantic sau complet nebunesc, dar pentru noi era ireal, ceea ce ne făcea doi nebuni care trăiesc sub diferite concepții in dragoste față de alții.
Simțeam că eram transpusă într-o lumea magica a basmului. Un alt tărâm in care răutatea nu exista, iar sentimentele și dragostea sunt principalele motive ale trăirii. Faptul că acum mă aflu aici, alaturi de Harry mă face să vreau lucruri pe care nu mi le permit in acest moment. Îmi ridic capul când își drege vocea.
- Cred că aș fi un nenorocit de bărbat dacă nu aș recunoaște acum că te vreau în toate felurile posibile în care as putea sa te am. Nu aș sta ca un imbecil la masă să te privesc cum dansezi cu altul. Eu te-aș pastra doar pentru mine, îmi șoptește din nou în ureche.
Pielea mi s-a făcut de găină și simțeam cum corpul mi s-a electrizat. Cuvintele lui mă făceau să ajung la apogeul puterilor și mă trimiteau in lumea mea in care vedeam un drum lung pe care se aflau doi ochi sclipitori, de jad ce mă ardeau cu privirea.
Nici nu-mi dau seama că ne mișcăm amândoi lent, capul meu fiind din nou pe pieptul său fierbinte. Acum înălțimea dintre noi era aproape egală. Nu mă mai simțeam atât de inferioară ca înainte. Realizez că melodia s-a terminat, iar noi încă stăteam în mijlocul ringului de dans, fiind singurii de aici. Se pare că nici Harry nu a realizat acest lucru, părând să fie cuprins adânc în gândurile sale, o încruntătură sapandu-i fruntea.
Ne îndepărtăm și pornim împreună spre masa noastră, dar nu de braț ca data trecută, eram separați. Căldura pe care o emana asupra mea nu mai era prezentă. Simțeam cum răceala îmi îngheață corpul ca mai multe cuburi de gheață. Frigul care mi-a cuprins corpul se datora ușii duble ce era deschisă. Puteam vedea vag prin pânzele negre de la intrare câțiva fulgi de zăpadă ce atingeau pământul. Am realizat că iarna și-a făcut apariția mai repede decât m-am așteptat. Fulgii nu se vedeau exacți, dar contrastul pe care îl aveau cu vălurile negre era fascinant.
M-am așezat la locul meu, iar daca privirea ar putea ucide, cu siguranță eram moartă și înviată de zeci de ori până acum. Puteam vedea expresia de nervozitate ce ii acapara chipul lui Dylan. Mi-am înăbușit un oftat ce voia să se facă auzit. M-am uitat la James care se uita la mine zâmbind.
OK, nu are nicio problemă că am dansat cu Harry, din cealaltă mafie, dar are o problema cu Dylan? Ceva ciudat se afla la mijloc, iar eu trebuie sa deslușesc acel ceva.
Mi-am aplecat puțin capul reușind să o vad pe Karen. Un zâmbet viclean in colțul gurii i se impregna pe chip. Pot spune că James avea aproape același zâmbet. Ce pun ăștia doi la cale?
Nu reușesc să mă gândesc mai departe, căci deodată cortina de pe scena care se afla aproape de noi s-a mișcat. Aceasta a dispărut, iar scena s-a făcut văzută. In mijlocul acesteia se afla un om care avea lângă el un tablou ce stătea sprijinit de un scaun. Avea un material roșu ce îl acoperea.
- Buna seara! In primul rand, vreau sa va mulțumesc din suflet că v-ați reunit aici, împreună, alaturi de mine, pentru a-mi vedea creațiile și pentru a le face cunoscute prin intermediul vostru, ne spune bărbatul de vârstă mijlocie, îmbrăcat la costum.
Îmi apuc paharul de vin care acum e plin din nou. Îmi duc paharul la buze și simt imediat gustul dulce al vinului de un roșu sângeriu.
- Cred că toți vă întrebați ce s-ar putea afla după această pânză, nu? Ei bine, o să vă țin în suspans. Aici se afla capodopera serii. De la începutul serii, până în momentul de față am creat un tablou cu imaginea care pe mine, sincer, m-a fascinat din acest loc, ne spune el, curiozitatea mea intensificandu-se.
Urmează o serie de tablouri. O serie de licitații și aclamații. O serie enorma de bani ce au fost licitați până la cote maxime pentru tablourile care, într-adevăr, erau foarte frumoase și impresionante, insa nu am văzut ceva care să-mi placă atât de mult pentru a participa la cumpărarea unuia.
Am primit câte un jalon pe care se aflau numere, iar de fiecare dată când voiai să acorzi mai mult decât suma precedentă, trebuia să-l ridici. James a făcut asta de câteva ori, reușind să cumpere doua tablouri impresionante, dar cu niste sume în care pierdeam șirul zerourilor. Karen a cumpărat un tablou in care se afla o fetiță ce stătea într-un colțișor, fiind cuprinsă de niște mâini enorme, negre, care într-adevăr păreau de speriat. Nu s-a licitat prea mult pentru el față de celelalte, însă ea nu a vrut nici în ruptul capului să renunțe la el. Ray a luat câteva, dar și Dylan a luat unul în care se afla o față care nu avea gură, fiind cuprinsă de niște gheare ce ii strângeau ochii.
Pot afirma cu ușurință că aceste desene erau destul de stranii, iar odată cu vederea lor, curiozitatea pentru tabloul surpriza creștea din minut in minut.
M-am scuzat și m-am ridicat de la masa cu gândul de a merge la toaletă. Simțeam cum respirația îmi încetinește mereu, iar vederea se întețește din secunda in secunda, iar cu siguranță aceste reacții nu se datorează vinului puțin pe care l-am băut. Când mă ridic, toate privirile de la masa, inclusiv cele din sală se îndreptară asupra mea. Acum urăsc faptul că trebuie să traversez toată sala pentru a ajunge la toaletă.
Timpul parca se scurgea atât de greu cât timp am trecut printre mese și am încercat să ocolesc privirile ce mă încolțeau.
Într-un final am luat colțul și m-am îndreptat spre toaleta cu ajutorul unui om de paza ce de afla aici, spunându-mi unde se afla.
Am intrat dând tare cu ușa. Am ajuns lângă platoul din perete unde erau săpate trei chiuvete. O oglindă se întindea pe tot peretele acestora. Mi-am pus mâinile pe el și m-am sprijinit, înăbușindu-mi un oftat greu.
Mi-am privit expresia in oglindă și, spre surprinderea mea, nu arătam chiar atât de rău pe cât credeam. Machiajul meu era exact ca atunci când am plecat de acasă, iar buclele erau intacte, dar eu nu mă simțeam așa. Eram obosită și total epuizată de orice vorba sau putere pe care as putea sa o am.
Am mai stat două minute, sprijinandu-ma în mâini.
Ușa se deschide. Aveam ochii închiși.
Nu i-am deschis, fiind sigură că o altă fata sau femeie dorește să-și retușeze machiajul sau să-și netezească ținuta. Nu aud tocuri sau pe cineva care sa intre in toaletă. E liniște.
Deschid ochii.
Tresar îngrozitor când îl văd că se află în spatele meu. Harry se afla fix lângă mine, privindu-ma prin oglinda in care mă uitam și eu. Expresia lui era diferită.
Poate îngrijorată!?
- Ce ai pățit? Mă întreabă el, intorcandu-ma cu fața spre el.
- Ce te face sa crezi că am pățit ceva? Îl întreb eu, ridicând o sprânceană, încercând să ignor amețeala care e și mai pronunțată din cauza prezenței sale răvășitoare.
- Sarah, te vad. Chiar daca nu e evident pentru alții, eu mă uit la tine mai mult ca oricine de când ești aici, iar tu nu par tocmai în regulă, îmi șoptește el, dandu-mi parul după ureche.
Tocmai a recunoscut că se uita la mine de când am venit aici. Nu știu dacă sa mă simt flatată sau speriată.
- Sunt OK, Harry. Nu ai de ce să-ți faci griji, ii spun eu, intorcandu-ma din nou în fața oglinzii. Dacă ți-ar păsa... șoptesc eu cu speranța că el nu m-a auzit.
- Ce te face sa crezi că nu îmi pasă? Întreabă el suspicios.
- Ești Harry Styles. Nimeni nu-ți ajunge la nas, iar tu nu poți fi îngrijorat pentru cineva, ii replic eu arțăgoasă.
- Se pare că sursele din care te-ai informat sunt total greșite, Sarah! Îmi spune el din nou.
- De ce îmi tot zici pe nume? Îl întreb eu.
Nu-mi place când îmi zice cineva pe nume. Acest nume a fost pus de părinții mei, iar eu nu vreau sa mai aud de ei. Niciodată. Din câte am auzit, Sarah este al doilea nume al mamei mele, iar eu îl urăsc din ce in ce mai tare când îl aud rostit din gura altei persoane.
- Pentru că îmi place numele tău, îmi spune el sincer, cred.
Tac din gură și nu-i mai spun nimic pentru că nu aveam ce. El se uita in ochii mei, a doua oară în seara asta. Iar eu iar simt că mă topesc. Simt că amețeala devine din ce in ce mai prezentă în corpul meu.
Nici nu realizez când buzele sale se lipesc din nou de ale mele. Se împingea ușor în mine, dezechilibrandu-ma, dar imediat brațele sale s-au strâns în jurul taliei mele.
Iar ii simțeam gustul petalelor trandafirii, iar simțeam că înnebunesc.
Era un sărut mult mai intens fata de primul pe care l-am avut. Simțeam cum își pune toată dorința și intensitatea pe care o are în acest sărut. Limba sa se împletește cu a mea într-un dans nebunesc și total haotic. Gustul țigării și al mentei se simțea dumnezeiește, din nou pot afirma că rămâne în fruntea listei cu gusturile mele preferate. Eram surprinsă că nu simțeam gustul vinului care s-a servit la masa, dar am lăsat acest gând deoparte când am simțit cum îmi strânge talia și mai tare.
Îl simțeam tare, iar eu eram complet înnebunita. Îmi apuca fesele cu mâinile sale și mă împinge în celălalt colț al peretelui. Se împingea in mine, iar limba sa dansând cu a mea era o imagine de basm pe care am sperat mereu să o retrăiesc.
Întrerupem amândoi sărutul când aerul chiar nu mai putea intra printre buzele noastre roșii și umflate acum din cauza sărutului.
L-am simțit din nou și mi-am dat seama de un lucru de care mi-era teamă. Dar îl pot recunoaște și pot spune că mi-e frică. Mi-e frica pentru că am un iubit afara ce mă așteaptă și încă un bărbat ce mă înnebunește și îmi creează cele mai dureroase ghionturi posibile pe care le-am simțit vreodată și nici nu cred că o să le simt mai intens până la eternitatea vieții mele.
- Nu mă lăsa să mă îndrăgostesc de tine dacă știi că n-ai de gând să mă iubești.
Ii șoptesc eu împietrită. Nu am nicio idee de ce am scos aceste cuvinte, dar simt că sunt la capătul prăpastiei și mai am un centimetru până cad și mă arunc în brațele unei iubiri periculoase care o să mă aducă la pierzanie. Era puternica asupra sentimentelor mele, dar simt că alături de el uit de acea putere.
- Ce te-a făcut să-mi zici asta acum, Sarah?
- Și cel mai puternic om are momente de slăbiciune.
- Oprește-te, îmi spune el ingustandu-si ochii.
- Ce? Îl întreb eu total nedumerită.
- Mă faci sa simt niste chestii ciudate și lucrul asta mă înnebunește, mă enervează că devin slab, iar eu nu devin niciodată slab. Nu pentru o femeie. Ești mereu aici, îmi arată spre capul său, iar chestia asta mă enervează la culme că nu pot să mi te scot din cap.
Îmi simțeam lacrimile in ochi, iar acest lucru e cel de care mă feream de multa vreme de când am început să-l cunosc mai bine pe Harry.
- Nu trebuia să spui asta, Sarah! Îmi zice el pe un ton grav, culoarea frumoasa a ochilor săi schimbandu-se.
- Dar cred că am încredere în tine, șoptesc eu din nou.
- Atunci ești pierdută deja. Îmi pare rău. Îmi spune el plecând ca o tornada din încăpere.
Mă durea sufletul în acest moment. Îl simțeam rupandu-se. Nu știu de ce i-am zis asta. Acum că a dispărut din fata mea nu mai simt acele cuvinte nenorocite pe care i le-am zis.
Regret.
Ajung la masa noastră comportandu-ma ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ii puteam simți privirea lui Harry asupra mea. Știu la ce se gândește. Nu, amețeala și greața pe care, mai nou o aveam, nu dispăruseră. Încă mă simțeam rău, poate mult mai rău ca înainte.
Realizez că s-a luat o pauză de la licitație, urmând încă trei picturi, iar apoi marele tablou ce inca sta ascunsa sub voalul de mătase. Îmi arunc ochii spre Dylan care mă privește întrebător. Dau din umeri și dau vehement din cap în semn că nu e nimic.
Era supărat. Prea nervos.
Al doilea fel de mâncare nu se servește. O melodie se aude in surdină. Numai când mă uit la platoul bogat cu mâncăruri sofisticate îmi vine rău. Împing ușor farfuria, neatingandu-ma deloc de mâncare.
Simt cum îmi vibrează telefonul. Un mesaj de la Dylan. Primul instinct a fost să-mi ridic capul spre el. Se uita la mine și-mi făcea semn să mă uit la mesaj.
" De ce nu mănânci? "
Serios? Ăsta era ceea ce voia să mă întrebe? Cred că lipsa poftei mele de mâncare e ultimul lucru important în acest moment.
"Nu mi-e foame. "
Ii răspund eu enervata. Acum realizez că țineam telefonul în poală, iar Harry cu siguranță a văzut mesajele. Îmi întorc capul spre el, iar expresia lui era exact ca a lui Dylan.
Ce naiba e greșit cu bărbații?
Oftez obosită. Chiar m-am saturat de seara asta care m-a epuizat și mi-a adus și mai multe probleme.
Omul de vârstă medie se afla din nou pe scena, prezentând cele trei tablouri cărora nu le-am acordat importanță.
Finalul mult așteptat al tabloului a sosit. O melodie care crea suspans se auzea pe fundal, iar când acesta a dezvelit tabloul de acel material am simțit cum mi se taie respirația, liniștea acaparând întreaga sală, nu numai sufletul meu.
Pe acel tablou se afla o femeie. Una care semăna izbitor cu mine în această seară. Am realizat că eram chiar eu când zecile de priviri s-au atintit asupra mea. Inclusiv a lui Harry. Dar și a lui Dylan.
Corpul meu era întors pe jumătate, iar chipul meu părea ca o poza, numai zâmbetul meu era șters de o culoare mohorâtă, in jurul meu era un negru izbitor. Pe partea dreapta a mâinii mele se afla o aripă neagra cu foarte multe pene, iar pe cealaltă parte încă o aripa ce avea un contrast între alb și negru. Imaginea părea ireală, iar eu fiind acea femeie de acolo, pusă într-o evidență dominantă doar într-o singură pictura m-a lăsat fără cuvinte.
- Știu că unora dintre voi vi se pare puțin ciudat, dar cred că v-ați dat seama că picturile mele sunt stranii. V-am adunat pe toți aici cu un scop. Sa va prezint o persoană așa cum o văd eu prin ceea ce-mi place. Prin pictură, iar acest tablou, nu numai că o să fie cel mai scump dintre toate, dar se va alege cu un tablou de vis. Privind în încăpere am văzut o fata ce părea pierduta și nu părea să facă parte din aceasta lume rea și obscură, deși poate mă înșel. De cele mai multe ori o fac, spune acest râzând ușor.
Imediat licitațiile au început, iar preturile care se strigau rapid unele după altele mă amețeau.
- 120 de milioane de dolari! Strigă un bărbat din încăpere.
- 150! Strigă altul din nou.
Eram bulversată, iar preturile creșteau din secunda in secunda.
Au mai trecut zece minute de licitație, ajungandu-se la un preț de 370 de milioane de dolari. Câți bani au criminalii ăștia?
- 380! Se aude vocea lui Dylan.
Nu știu dacă sa fiu surprinsă sau să mă comport normal, fiindcă prețul enorm pe care l-a zis nu mi-a creat nicio stare. Am rămas pur și simplu impasibilă.
- 450! Se aude o voce groasă din încăpere.
Dar n-am realizat că acea voce venea de lângă mine.
Harry își ridicase cartonașul cu numărul 68. Era pentru prima dată când îi aud vocea in aceasta licitație. Aclamari socate se auzeau in sală.
Cu siguranță nimeni nu va putea plăti un preț mai mare ca acesta. Eram șocată și total zăpăcită. Creierul meu era vraiște și cred că în acest moment nu puteam realiza cu conștiința ceea ce s-a intamplat.
Harry tocmai a dat 450 de milioane de dolari pe un simplu tablou in că mă aflam eu. Era teribil de înfiorător.
- O dată! De doua ori! Se aude vocea bărbatului de pe scena. De trei ori! Și vândut! Felicitări, domnule Styles!
Faptul că acel om îl știa pe Harry mă uimea. Dar n-avem de ce sa fiu uimită, fiindcă toată lumea îl știe pe criminalul cu sânge rece, Harry Styles. Iar acest demon tocmai a cumpărat o pictură în care eu mă aflam.
Stomacul mă durea, iar amețeala persista. Eram epuizată și total șocată de înlănțuirea evenimentelor ce s-au petrecut in această seară.
Bineînțeles, după licitarea tablourilor petrecerea a continuat. Trebuia să urmeze tortul, dar numai când mă gandeam la el îmi venea rău.
Betty l-a anunțat pe James că va sosi până la aducerea tortului, deși era ultimul moment al petrecerii. A afirmat cu mândrie că a terminat planurile pentru încasarea armelor și banilor din Irak.
Nu am mai rezistat în acest loc. M-am ridicat și mi-am luat plicul de pe scaun. Mi-am cerut scuze cu pretextul ca nu mă simt prea bine. James m-a întrebat dacă sunt bine, iar eu doar am încuviințat din cap.
Am tras o ultimă privire către Dylan care era tare nervos, iar apoi am plecat, indreptandu-ma spre ușă.
Am ieșit afară ca o tornadă. Am tras o gură zdravănă de aer in piept. Realizez că simțeam că sunt sufocată in acea încăpere. Stresul se împingea cu brutalitate in mintea și sufletul meu, simțind cum ceva mă strangulează.
Fulgii mari se zdrobeau de asfalt, însă câțiva îmi rămâneau pe par. Se simțeau reci, dar erau perfecți pentru mine in momentul ăsta, fiind foarte fierbinte.
Aud niste pași în spatele meu. Mă întorc. Din nou îl văd pe Harry.
De fiecare dată când aud pași în spate trebuie sa fie el?
- Scuze pentru cum am reacționat înainte, nu am vrut sa te rănesc.
Vocea sa era caldă, dar tot avea acea rigiditate care speram sa nu mai fie.
- Nu m-ai rănit cu nimic, Harry. Pur și simplu am avut un moment de scăpare, iar faptul că am spus că aș putea să am îndrăgostesc de tine a fost nebunesc. Niciodată nu o să fac asta, iar amândoi știm acest lucru. Eu îmi cer scuze pentru cum am reacționat, a fost total greșit, te-am derutat, iar eu nu vreau acest lucru. Am un iubit pe care îl iubesc, iar tu nu o să faci parte niciodată din ecuația iubirii în viața mea.
Simt că l-am mințit, dar într-un fel am spus adevărul. Mă simt ciudat, iar ghionturile acelea teribile s-au îmbinat cu greață și amețeala de care nu mai scăpam.
Ochii i s-au îngustat și a rămas împietrit. Simt că voia să continue el să-mi spună ceva daca nu îl întrerupeam. Încep să regret că am spus asta, insa nu atât de mult, bucuria că m-am scăpat de cuvintele spuse anterior in baie fiind prezenta.
A fost doar un moment de slăbiciune. Unul greșit.
- Amândoi știm că acum minți.
Iar folosește acel ton care întotdeauna pe mine mă da de gol. Cum citește oamenii atât de bine? Sau doar sunt eu o persoană ușor de citit?
- Pa, Harry, îi spun eu.
Plec pe strada libera la aceasta oră târzie. Cred că era în jur de ora doua dimineața. Nici nu am realizat că am luat-o în direcția opusă mașinii mele, dar cu siguranță nu mă voi întoarce acum. Nu când Harry încă se afla in spatele meu.
Iar ii simțeam pașii in urma mea, iar inima mea s-a strâns și s-a făcut ghem când am observat că vine după mine.
(4560)