Alerg pe holurile pustii ale facultății cautand disperata clasa de istorie. Cat de toanta pot sa fiu sa ma trezesc cu jumătate de ora după începutul orelor? Și de ce Brigette sau mama nu m-au trezit? S-ar presupune ca lor le pasa de felul cum învăț.
Oftez usurata când văd sala cu tăblița pe care scrie "Istorie" și asez mana pe maner. După câteva inspirari și expirării hotarasc sa intru în clasa țintind toată atenția catre mine.
-Tu trebuie sa fii domnișoara Dupain.spune profesoara iar eu inghit in sec.
-Da, eu sunt.spun auzind câteva chicoteli în clasa.
-Chiar dacă nu ne-am văzut niciodată sa știi ca este a doua zi de facultate. Iar eu în a doua zi de facultate fac ore. Și nu vreau ca după acești patru ani petrecuți impreuna sa nu înveți nimic la materia mea. Nu accept intarziati la ora. Sa fie ultima oara.zice asezandu-si ochelarii. Ia loc.continua și revine la cartea ei.
Privesc in clasa și observ un loc liber în ultima banca. Doar în ultima banca. Bine ca azi s-au gândit sa vina toți la ore.
Ma indrept cu pasi mici nebăgand în seama susotelile de printre bănci, fiind prea preocupata sa îmi dau palme mintale cand imi văd colegul de banca care imi zâmbește fericit. Oftez verificând inca o data daca mai exista vreun loc liber insa eșuez. Și nici nu mă gândesc sa refuz locul liber. După ce ca am întârziat risc sa fiu data și afară din clasa.
Ma asez pe scaun asezandu-mi cartea pe banca privind profesoara evitând cât se poate de mult privirea lui.
-Și eu care credeam ca ai devenit mai îndemânatica.spune iar eu imi asez capul pe banca epuizata.
De ce nu m-am putut culca la o ora normala ca toate persoanele? Trebuia sa schițez toată noaptea ca mai apoi, a doua zi sa ajung ultima în clasa și sa mă așez langa Adrien.
-Lasa-ma!zic când ii simt degetul impungandu-ma.
-Ma scuzi?aud o voce de femeie și ridic instantaneu capul. Domnișoară, cred ca nu știi cu cine vorbești.zice profesoara și îl simt pe Adrien cum se abține sa nu rade.
-Uhm, vorbeam cu colegul meu de banca, nu cu dumneavoastră.spun incercand sa rezolv situația insa o observ riducand o spranceana dandu-si ochelarii puțin mai jos.
-Deci nici nu erai atenta la mine, nu-i așa? Dragul tău coleg a încercat sa te atenționeze insa se pare ca ora mea este asa plictisitoare încât ai prefera sa dormi.zice aceasta asezandu-si mainile in san iar eu oftez epuizata.
-Nu am dormit deloc si-
-Și o spui de parca m-ar interesa.imi continua ea propozitia. După ce ca ai întârziat la ora mea mai ai și tupeul sa dormi? Ce spui de un eseu de zece pagini despre Napoleon Bonaparte? Presupun ca știai lecția pe de rost dacă nu erai atenta.
-Bine.marai eu privind nervoasa ferestrele.
Aud soneria în scurt timp și ne ridicam cu toți de pe scaune.
-Eh eh eh!spune profa oprindu-ne pe toți. Am uitat sa va spun o regula foarte importanta!zice atragandu-ne atentia tuturor. Sper sa va țineți minte locul băncii, pentru ca acolo veți sta tot anul. Fără excepții.spune și cu asta iese din clasa.
Oficial, este cea mai buna dimineata a mea.
Oftez si imi iau cartea de pe banca iesind din clasa. Aud pasi rapizi în spatele meu și tresar cand simt o mana pe umarul meu.
-Hei!aud si îmi dau capul pe spate disperata.
-Vrei sa ma lasi odată in pace? Din cauza ta am avut cea mai groaznica dimineata.
-Ce am făcut eu?intreaba urmarindu-ma. Tu ai intarziat și aproape ca ai adormit la ora.
-Vrei sa nu mă mai urmărești?intreb evitandu-i întrebarea.
-Am inteles de la tipa roșcată ca dai o petrecere pentru reîntoarcerea în Paris.spune schimbând subiectul. Ce dulce ca sunt invitat.zice si imi măresc ochii.
-Poftim?intreb aproape tipand.
-Nu te răzbuna pe mine!spune aproape imediat. Ea mi-a spus ca m-ai invitat. Nu am manipulat-o sau ceva.zice insa îl ignor scotandu-mi telefonul din buzunar.
După un roman lung în care i-am scris cât de mult o urasc lui Anne ajung în sfârșit la dulapul meu. Mă opresc și îl deschid, rămânând uimita când îl observ si pe cel din dreapta mea deschizandu-se. Intorc capul și îl văd pe Adrien.
-Nu! Spune-mi te rog ca asta este o gluma!spun privindu-l cum caută în dulap.
-Ce?intreaba părând ca nu știe la ce mă refer.
Iau orarul și închid usa nervoasa plecand rapid de langa el. Sa facem o recapitulare. M-am culcat la sase dimineata și m-am trezit la opt jumatate pierzând aproape toată ora de istorie. Profesoara mă crede, cel mai probabil, copilul problema după ziua de azi si m-am mai și ales cu un eseu de zece pagini. Și de parca nu ar fi deajuns aflu ca Adrien va fi colegul meu de banca pentru un an întreg la istorie și pe lângă asta, este vecinul meu pentru patru ani la dulapuri. Si desigur ca vine si la petrecere. Cineva își bate joc de mine în dimineața asta.
-Mari! Ce face prietena mea favorită?aud vocea lui Anne și ma intorc robotic privind-o nervoasa. Oh, nu ești prea bine.spune amuzata.
-De unde naiba ai scos ideea cum ca eu am vrut sa il invit pe Adrien la petrecere? Și in plus, am acceptat eu vreodată asta?
-Pai ai spus ca te mai gândești, si de fiecare data când ai spus asta mereu sfarseai prin a accepta.
-De unde ai scos logica asta tâmpită?o intreb nervoasa.
-Pff, cineva s-a trezit cu fata la cearceaf. Uite ce ti-am luat.spune ridicand unul din batoanele delicioase cu cereale.
-Te iert pentru moment.ma calmez smulgandu-i bucata plina de calorii din mâini.
-Multumesc.spune zambindu-mi iar eu imi rotesc ochii. Deci, motivul supărării?ma intreaba în timp ce ne asezam pe o banca.
-Oficial urasc istoria.spun luand o mușcături din baton.
-Istoria?intreaba socata. Era printre preferatele tale în Reims.
-Poate ca pentru ca acolo profa nu era așa stricta ca aici. Am de facut un eseu de zece pagini pana ora viitoare.
-Pentru ce?intreaba curioasa.
-Pai, am cam întârziat mai mult de jumătate de ora și nu am fost atenta la ora ei. Dar în afară de astea doua nimic. Nu înțeleg ce am făcut rău.spun și o aud pe Anne razand.
-Da. Ai dreptate. Profa este prea stricta.spune sarcastica facand o mica pauza. Apropo, petrecerea este în week-end, ora o va stabili Lila. Sa fii pregatita și sa nu cumva sa minți spunand ca ai planuri.ma amenință ea cum degetul plin de miere.
-Pai chiar am planuri. Daca petrecerea este sambata, trebuie sa fac schite pentru ședința foto, și dacă găsești tu un nou model în locul meu eu sunt de acord. În plus, ședința foto este tot sâmbătă.
-Blondul poate fi un model bun.spune scurt luand o alta mușcătură din baton.
-Oh, nu și tu! Și Brigette a spus același lucru, și același răspuns îl voi da. Nici sa nu te gandesti!zic iar ea își rotește ochii.
-Da. Avem nevoie de un model și apare unul chiar în fata noastra insa îl refuzam din cauza ta.
-Nu!spun rastindu-ma. M-am saturat de fata lui și cu siguranță mă voi satura în continuare la câte ori o voi vedea tot anul . Nu vreau sa îl aducem si la ședința foto.
-Ce?intreaba derutata. La ce te referi?
-Of, poveste lunga! Dar pe scurt, am avut o dimineata groaznica. Anne, te rog! Fa și tu câteva schite. Cred ca mi s-a deformat mana de la atâta desenat.
-Woah! Stii ca nici nu mă pot compara cu tine la desen. De ce ai vrea sa te ajut?
-Pentru ca m-am saturat. Cred ca am făcut zeci de schite pana la momentul actual. Visez rochii în somn.spun serioasa iar Anne chicoteste.
-Dacă vrei pot face câteva insa ma indoiesc ca vor fi pe placul tău. Nu mai cunoști pe nimeni altcineva cu talent la desen?intreaba mototolind ambalajul pe care îl are.
-Pai Isa se pricepea la desen insa ma indoiesc ca are timp.
-Dar Luka?
-Ai vrea tu sa îl întreb pe Luka. Nici nu ma gandesc. Este exclus.
-Asta nu imi place la tine. Nu poți trece peste niște lucruri amarate.
-Anne, știi bine ce s-a intamplat! Nici nu ma gandesc sa îl iert.spun intepata
-Un fel de Adrien junior?
-Mai rău de atât. Nu ți-am povestit?
-Am avut norocul sa fiu în vacanta. Abia când m-am intors am auzit ce s-a intamplat, și pana și mie mi s-a facut pielea de gaina când am auzit ce a făcut.spune și chicotesc.
-Nu a fost așa rau.
-Marinette! Dacă nu intervenea îngrijitorul baiatul rămânea fără haine și par.
-Din ziua aia Bri mereu îmi cauta în geanta sa nu cumva sa iau vreun foarfec cu mine.spun și Anne rade.
-De asta esti nebuna mea prietena. Când explodezi cu greu te mai poti opri.spune și chicotesc.
-Ce ora ai?intreb curioasa.
-Franceza. Mergem?intreaba ridicandu-se de pe banca.
-Da. Poate astăzi vine profa la ora.
-Mai bine nu. O ora libera nu mă deranjează.
☆☆☆
-Bun, sunteți liberi.zice profesorul și iese din clasa.
Ma ridic obosita și ies rapid din clasa facandu-mi drum catre dulap. Ajunsa la destinatie imi las toate lucrurile acolo și închid usa scăpând un mic cascat după asta. Privesc ceasul și observ ca este aproape patru. Opt ore extenuante în care m-am tot forțat sa raman treaza, fără nici o Anne care sa îmi stea pe cap. Am avut noroc de Lila la ora anterioara, se pare ca suntem colege la geografie.
Ies din facultate și rămân socata când văd cerul intunecat și stropii de apa care cad rapid din cer. Când a început sa ploua? La meteo a anuntat zi însorită fără nici un nor pe cer. De asta nu am încredere eu în meteorologi. Scot telefonul din buzunar apeland-o pe Brigette. Presupun ca are aceleași ore ca și mine.
-Da?
-Bri, ploua și nu am umbrela. Poți veni sa ma iei?o intreb.
-Scuze Mari dar sunt la o prietena și chiar nu pot sa plec. Vorbește cu Anne.zice și închide.
Oftez si o sun neajutorata pe Anne. O data, de doua ori. De trei ori însă roșcata nu răspunde. Cred ca își bate joc de mine. În gând imi aduc aminte de ziua de ieri, când Lila m-a dus la facultate. Caut in telefon numărul ei insa, nu îl am. Da Marinette, la ce te așteptai?
Expir nervoasa și si pornesc prin ploaie spre casa. Spre casa care este la cinci kilometri de mine. Iar ploaia asta nu prea pare ca vrea sa se opreasca așa de curând.
Agh! Numai sa o aud pe mama certandu-ma pe motiv ca asta am răcit ca ii voi spune eu vreo doua. Am masina aia parcată în garaj insa cheile sunt la mama, pentru ca "Marinette este prea neindemanatica sa foloseasca o masina". Doamne ferește ca nu cumva sa lovesc cinci bătrânele pe trecerea de pietoni și sa ajung si la închisoare. Cat de neindemanatica sa fii ca sa nu ai voie sa conduci masina primită cadou de ziua ta? Poate ca mai uit din când în când sa opresc apa la robinet si sa inund casa insa s-a intamplat doar o data. M-am învățat minte.