Ashley's P.O.V.
Era a treia zi in care stateam aici, in camera asta. Incercasem sa evadez de atat de multe ori (fiind de fiecare data prins) incat Leo a angajat trei gorile sa stea de paza.
Nu pot sa spun ca ma simt singura. Aveam un televizor aici, chiar daca nu era prea stralucit si, pe langa asta, Leo imi tot facea vizite. Nu ma simteam prea comod in prezenta sa, desi imi zambea de fiecare data si imi cerea sa ma simt ca acasa. Nu puteam sta cu mainile in san cand stiam ca daca nu fac ceva rapid, eu imi voi petrece restul vietii in camera asta, iar Gabe si-o va petrece pe a lui dupa gratii.
Dar nu inteleg un lucru. Ronny este perfect constienta ca autorul accidentului a fost Leo. Si-atunci de ce nu spune nimic? Cu ce o are Leo la mana pe Ro? De ce nu vrea sa vorbeasca si sa le spuna tuturor ca nu Gabe este vinovatul?
Exact in dimineata aceea, cand eu eram tolanita in pat, gandindu-ma la toate aceste lucruri, ex-ul meu a decis sa-mi faca o vizita. Am vorbit o vreme, dar nu am avut cum sa nu-l intreb:
- Si totusi, de ce Ronny e de partea ta? Oricum o sa mor de singuratate aici, asa ca macar sa stiu.
Leo incepuse sa rada.
- Ronny nu a fost niciodata de partea mea. Doar ca nimeni nu o baga in seama, chiar daca striga din toti plamanii ca eu am cauzat accidentul. Doctorii au diagnosticat-o cu amnezie.
-Doctorii platiti de tine?
-Bineinteles! Dar hai sa trecem peste asta. Ti-am adus de mancare.
A intins spre mine o farfurie cu salata biof, preferata mea. Cine ar fi putut sti mai bine ce prefer sa mananc ca sa ma mentin in forma, daca nu cel care ma sunoaste de aproape doi ani de zile?
Si atunci am l-am vazut. I-am vazut telefonul aproape iesit din buzunar in momentul in care am apucat farfuria. Bingo!
Imediat ce am terminat de mancat, i-am spus ca sunt insetata. Acesta a oftat si m-a intrebat daca chiar trebuie sa mearga nu stiu cati kilometrii ca sa-mi ia mie apa. Asta mi-a dat de gandit. Inseamna ca acest salon chiar era unul izolat de restul, in adevaratul sens al cuvantului. Mai ales daca se afla la kilometrii intregi fata de spital.
Dar asta insemna ca aveam destul timp sa o sun pe Ronny si sa o anunt ca traiesc si ca sunt prizoniera lui Leo, undeva intr-o camera sigilata. Cu siguranta s-ar fi descurcat ea in ceea ce priveste un plan de a ma scoate de aici.
Cand blondul s-a ridicat de pe pat, i-am tras telefonul din buzunar pe nesimtite, si am sunat-o pe Ro imediat ce usa s-a trantit in urma sa.
- Ronny, sunt eu! Ashley! Este o poveste lunga, dar te rog sa ma crezi!
Raspunsul ei a venit dupa cateva zeci de secunde de tacere.
- Ash, esti chiar tu? Dar cum? Tocmai m-am intors de la ceremonia...
- Leo ma tine ostatica. Nimeni nu stie ca eu sunt vie. Am reusit sa-i fur telefonul si sa te sun. Am incercat sa scap, dar aici sunt garzi si nu pot iesi.
- Dumnezeule! Ashley, chiar tu esti! Nu pot sa cred! Unde te-a dus?
- Stiu doar ca este o camera izolata din spital. Vreau sa spun, izolata rau de tot. Se afla la cativa kilometrii de spital. E legata de un tunel sau ceva, banuiesc.
- Ash, nu te teme. Am sa ma duc la politie si am sa le spun...
- NU !
Chiar nu puteam sa o las sa faca asta. Politia stia ca are amnezie si, cat de curand, daca mai continua cu povesti de genul asta, ar fi nimerit direct la un spital de psihiatrie.
- Medicii platiti de Leo au scris in raportul tau ca esti amnezica. Politia n-o sa te creada. Spune-i lui Gabe si faceti un plan! Nu stiu, vedeti voi! Am incredere in tine, Ro. Poti sa faci asta!
- E usor de spus, dar greu de facut. Gabe a fost retinut pentru douazeci si patru de ore. Toti cred ca el e vinovat. Chiar nu stiu ce sa fac, Ash! Sunt neputincioasa!
Se auzea dupa tonul vocii ei ca nu mai avea mult si plangea.
- Ronny, acum ca sti totul, trebuie sa...
- Ce dracu' faci aici?! tipa Leo, ivindu-se de dupa usa.
Am ramas cu gura cascata. Se pare ca isi daduse seama de faptul ca i-am furat telefonul. Si asta, pentru ca se intorsese prea repede, fara nicio sticla de apa in mana. Mi-a smuls telefonul si a apasat butonul de inchidere foarte rapid, apoi l-a facut bucati, trantindu-l de perete.
M-a apucat de gulerul de la pijama, in timp ce imi privea expresia uimita.
- Ai facut cea mai mare greseala a vietii tale! Si asa o sa o coste si pe Ronny. Nu am vrut sa fac asta, dar tu m-ai obligat!
A vrut sa iasa pe usa, furios, dar l-am apucat de incheietura. L-am rugat, implorat, ba chiar cazut in genunchi ca sa nu ii faca nimic lui Ronny. Dar nu l-am induplecat. M-a impins cu forta, apoi a trantit usa in urma sa. Aveam o presimtire rea legata de asta...
Gabe's P.O.V.
Eram in celula mea, sperand sa fiu eliberat cat de curand. Azi era ziua in care Ronny urma sa fie audiata de politie, si in acelasi timp ziua in care trebuia sa stau la inchisoare. Totul depindea de ea acum. In ciuda diagnosticului sau de care am aflat de curand, psihologii care s-au implicat in caz au spus ca Ro detine informatii vitale. Prin urmare, existau metode de a o face sa-si reaminteasca anumite chestii pe cale psihologica. Ma refer la hipnoza, dragii mei.
Poate asa, in sfarsit o vor crede. Si poate asa, voi scapa de aici. Dar lucrurile pentru mine nu vor mai fi niciodata la fel.
Ash era moarta. Nu supravietuise operatiei si faptul ca a condus masina mea si a murit in locul meu ma facea sa ma simt vinovat. Recunosc ca nu plang de obicei, dar cand am auzit ca au incinerat-o si au raspandit cenusa ei in aer, pe strada in care a copilarit, intr-o mica ceremonie, nu m-am putut abtine. De ce nu au inmormantat-o frumos si crestineste? De ce i-au dat foc?
De ce se intampla toate astea tocmai acum, cand in sfarsit era a mea.? Cand in sfarsit puteam sa o iubesc asa cum n-am mai iubit-o niciodata?
- Gabriel Rogers? a strigat paznicul cu vocea sa groasa.
- Aici! am strigat, lasand lenes sa-mi alunece mana printre gratii.
Paznicul s-a apropiat si si-a scos cheile tinute la curea.
- Se pare ca cineva vrea sa-ti faca o vizita inainte de audieri, vierme!
Mi-a deschis usa si m-a tras afara, in timp ce mi-a pus catusele la maini. M-a impins intr-o camera luminoasa unde, pe langa el, intr-un colt, mai statea un politist solid. Dar nu ma interesa asta. Amandoi erau prea departe ca sa ne auda, asta daca vorbeam in soapta.
Imediat cum m-a vazut, Ronny s-a ridicat de pe scaunul ei, cercetandu-ma din priviri. I-am spus sa ia loc, dupa care m-am asezat si eu jos.
- Gabe, trebuie sa ma crezi. Si eu am fost socata prima oara. Te rog, nu ma face nebuna. Stiu ce spun. Vorbesc serios! Nu ma...
- Oh, pentru numele lui Dumnezeu, spune odata!
- Ashley traieste, imi zise printre sughituri.
Am ramas un pic marcat. Fata asta era total nebuna. Nu e de mirare ca politistii nu au vrut sa o audieze la inceput. Tot ce spune e absurd. Si faptul ca s-a folosit de numele lui Ashley ma facea sa vreau sa o sparg in bataie. Cum isi permitea sa faca glume de genul asta? Nu fusese chinuita destul?!
- Ajunge! am tipat eu la ea. Nu mai vreau sa aud niciun cuvant despre Ashley. E moarta! Trezeste-te la realitate si nu mai abera atata daca vrei sa ma scoti de aici! Vrei sa creada ca esti o nebuna?! Vrei sa spuna ca nu zici nimic plauzibil?
- Crede-ma. Leo o tine ostatica intr-o rezerva izo...
- Inceteaza cu povestea asta!
In momentul acela, in camera a intrat o a treia persoana, condusa de un politist. Nu mi-a luat mult sa o recunosc. Era Leo, ceea ce ma facuse sa scrijesc din dinti si sa marai in subconstient. Daca nu erau barile astea care sama desparta de vizitatori, as fi sarit direct la gatul lui.
Ro privea speriata in spate, in timp ce politistul cu care venise blondinul il intreba pe cine a venit sa vada.
- Oh! a facut el. Ronny, esti aici! Cat ma bucur sa te vad! Te-am cautat peste tot!
A imbratisat-o pe Ro, care parea paralizata. Cat teatru putea sa joace baiatul asta? Cat rau putea sa provoace? Mi-am strans maxilarul, de frica sa nu ma dezlantui.
- Vino, trebuie sa mergem sa-ti arat pe cineva...
- Dar, nu...
- Haide, draga mea, zise, si o saruta pe obraz.
O prinse de incheietura si o scoase afara din sala. Politistii din partea mea de camera au vrut sa ma ia pe sus si sa ma duca inapoi in celula mea, dar am opus rezistenta. Voiam sa il strang de gat pe Leo! Voiam sa-l mutilez, sa-l ard si sa-i arunc cenusa la gunoi! Nu merita altceva!
Dar nu dupa mult timp, s-a auzit o impuscatura. Brutele care trageau de mine sa le urmez spre temnita s-au alarmat si au dat buzna afara sa vada ce se intampla. Nu puteam sa stau cu mainile in san! Trebuia sa ma duc si eu sa vad! Mai ales ca lasasera usa deschisa.
Am luat-o la goana afara din inchisoare , oprindu-ma langa o balta de politisti care se stransesera in jurul a nu stiu ce. Cativa dintre ei deja erau in cautarea faptasului care trasese cu arma, dar nu cred ca aveau sanse sa il gaseasca.
I-am imbrancit pe toti cei care imi stateau in cale si am incremenit cand am vazut ceea ce se intamplase. Am cazut in genunchi, aproape de liniile trasate cu creta ale politistilor.
Ronny fusese impuscata in gura.
OK, gata si cu acest capitol. Sper ca v-a placut si... pe langa asta, as vrea sa va multumesc voua, tuturor! Iti multumesc tie, cel care citesti asta, pentru ca ai comentat sau ai votat fiecare capitol, pentru ca ai citit cu mare drag sau pentru ca mi-ai lasat mesaje la profil in care imi spuneai despre Keep loving, Keep blogging. Va iubesc pe toti in egala masura, si va stiu pe fiecare in parte :* Va multumesc pentru ca imi urmariti povestea. Sunteti minunati :X