Mă trezesc mai obosită decât m-am culcat, nu am putut să îmi scot din minte tot ce mi-a spus, și ce nu mi-a spus David...clar ca are un trecut obscur, dacă pot spune așa, dar al meu? Cum aș putea să îl judec eu? El nu m-a judecat, m-a acceptat... mă joc cu o șuviță de păr în timp ce îmi beau cafeaua, Ely încă nu s-a trezit, presupun că nu are program azi.
Una peste alta, aseară am reușit să îl fac să se deschidă în fața mea, am reușit să mă apropii mai mult de el, de adevăratul el... poate că nu este așa perfect cum credeam... dar cine este? Nu pot să nu mă gândesc la accidentul lui Richard, deși David nu a admis că ar fi avut ceva deaface cu el, ca să fiu sinceră, nici nu a negat... dar prefer să cred că nu are nici un amestec... nu îmi pare rău nici măcar un pic pentru ce a pățit, o merita.
Privesc cana cu cafea...mă ridic și o o spăl, dacă mai stau mult o să întârzii la muncă, chiar dacă nu voi merge să mă întâlnesc cu clienți, voi avea șansa să contribui la campania de promovare a agenției, asta îmi crește un pic cheful de muncă... Nu credeam că așa va fi viața mea, de când m-am întors din concediu parcă trec mereu dintr-o extremă în alta, când extrem de fericită alături de David, când nefericită, fie datorită absenței lui, sau a celui care mă urmărește, îmi revin în minte și alte motive, în timp ce îmi pun sandalele negre care se asortează perfect cu rochia albă pe care o port, cum ar fi Eliajh, sau mama... Azi ... este despre el, despre David, despre cum poate să influențeze viața mea.
În primele ore la muncă nu prea am avut mare lucru de făcut, am cerat un pliant și o schiță pentru un clip video care va putea rula pe panourile publicitare, bineînțeles că pentru a putea începe să lucrez la el am nevoie de aprobarea lui Patrik, să decidă dacă este ceea ce caută pentru un refresh al agenției, privesc spre schița realizată pe un carton duplex și sunt mulțumită de ce mi-a ieșit , privirea îmi cade din nou pe ceas, aproape de prânz, mă decid să merg să văd dacă Marcelo s-a întors. Cum ies dau de privirea furioasă a Oliviei, este roșie ca focul și se îndreaptă cu pași mici și rapizi spre mine, fac ochii mari și nu știu ce să zic, îmi dă impresia că imediat o să explodeze.
- Totul ok? o întreb eu, încercând să trec de ea, însă mă oprește însă cu o mână pusă pe brațul meu.
- Cum dracu ai reușit să îi suporți atât timp?!
Mă încrunt puțin și încerc să îmi dau seama la ce se referă, totuși dau din cap în semn că habar nu am la ce se referă.
- Adică?
- Tomson.
Brusc îmi dau seama că ea a preluat agenda mea, și inevitabil a preluat familia Tomson. Îmi mușc ușor buza și simt cum mi se face milă de sărmana Olivia. Îmi amintesc câte apartamente le-am arătat și chiar și case, dar niciodată nu au fost mulțumiți, dacă nu ea, atunci el , dar nu cădeau o dată de acord. În plus ea, doamna Tomson mă privea mereu ciudat, parcă ar fi avut ceva personal cu mine, poate geloasă din cauza privirilor pe care mi le-a aruncat domnul...
- A...cred că ți-au scos peri albi, adaug spășită.
- În final le-am sugerat să își caute altă agenție, cum ai reușit să îi suporți?
- Greu, dar aveam nevoie de bani, adaug motivul pentru care i-am tolerat, chiar aveam nevoie de bani...
- Cred că are ceva personal cu mine...
- Nu cred, și cu mine s-au comportat la fel.
- În fine, nu vreau o altă agenție, doresc să lucreze cu tine, doamna te-a cerut pe tine.
- Doamna? Mă miră faptul că ea m-a cerut pe mine, alta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o la început.
- Eu o să plec, am venit doar să îmi iau ceva hârtii, adaugă ea grăbită în timp ce se depărtează de mine și se duce spre biroul său, aranjându-și părul din mers.
Eu rămân locului o clipă, îmi este milă de Olivia, chiar că i-am încărcat agenda, dar sunt convinsă că se descurcă ea. Mă plimb încet pe hol, Marcelo nu s-a întors, Tomas nu mai este...deși vorbesc cu toți colegii, doar cu ei am legat o prietenie. Îmi atrage atenția un bărbat care intră și începe să caute cu privirea în toate părțile, probabil un nou client, cum nu am nimic de făcut mă îndrept spre el.
- Bună ziua, vă pot ajuta?
Îmi acordă un zâmbet larg și îmi întinde un braț.
- Bună ziua, sunt Kevin Lain, aș vrea să îmi vând apartamentul.
După ce am discutat cu el, am rămas de acord să trimitem un evaluator azi pentru a evalua apartamentul și a fixa un preț și astfel și comisionul agenției. Eram mândră de mine, este un apartament foarte spațios, într-o zonă foarte bună. Practic este unul dintre cele mai bune imobile pe care le are acum agenția în ofertă. Parcă îmi este un pic ciudă deoarece nu pot să ies pe teren, vânzarea acestui apartament mi-ar asigura un comision ... ce mai comision! Presupun că datorită faptului că apartamentul este aproape, în aproximativ o oră voi avea un preț. Privesc din nou cheia de la apartament pe care proprietarul mi-a lăsat-o mie, din păcate v-a trebui să o dau unuia dintre colegi...ce risipă, mă gândesc, dar cum nu este Marcelo și Olivia deja a plecat, prefer să o țin eu până se întorc, așa că o las să cadă în poșetă în timp ce mă îndrept spre ieșire, voi lua masa de prânz de una singură.
- Ieșiți? Mă întreabă Ed în timp ce mă urmează până la lift.
- La masă...Mergem? Mă uit spre el întrebător.
- După dumneavoastră, îmi face semn să intru în lift.
Nu mai spune nimic, dar atunci privirea îmi este atrasă de un sms primit, este de la David.
„Cina la mine? Încerc să termin pe la șapte. Îmi lipsești."
Zâmbesc când îl citesc...îi lipsesc. Expir greu, și el îmi lipsește.
„Am poftă de paste."
„Dorința te e poruncă pentru mine"
Dau încet din cap în timp ce ne îndreptăm spre micul restaurant de pe colț unde îmi place să mănânc. Ed rămâne undeva la intrare, cred că nu vrea să mă incomodeze, observ că Bossy nu este cu el, probabil este în altă parte.În timp ce aștept comanda primesc un e-mail pe telefon de la cel pe care l-am trimis să facă evaluarea, se pare că a fost foarte rapid. Când văd suma nu pot să nu urăsc situația în care mă aflu.
- Domnișoară Hart, vocea cunoscută mă face să tresar la început apoi când ridic privirea dau cu ochi de „cuplul meu preferat".
- Doamnă Tomson, spun eu afișând un zâmbet, care nu putea fi mai fals. Ce coincidență, adau eu privind în jur, observ că este singură.
- Eram în zonă și vroiam să iau masa, se poate? Privește spre scaunul din partea opusă a locului în care mă aflu eu.
O nu! Numai de ea nu am chef acum... Dar nu vreau să par needucată, și cum nu aștept pe nimeni...
- Sigur sun eu, făcându-i semn să ia loc.
- Mă gândeam că sunteți bolnavă...cum azi am avut parte de un alt agent imobiliar.
- Sunt implicată în altă activitate momentan, de aceea nu am fost disponibilă,adaug eu fericită să văd că ospătarul se apropie cu mâncarea mea.
- O salată și pentru mine, adaugă aceasta zâmbind spre ospătarul care tocmai îmi așeza farfuria în față. Cum de ești singură? Mă întreabă privindu-mă curioasă.
- Ceilalți încă nu s-au eliberat, spun în timp ce îmi pregătesc tacâmurile, se pare că nu mi se arată și mie să iau un prânz liniștită.
- Și eu sunt singură...adică soțul meu a trebuit să fie în altă parte, adaugă aceasta. Abia aștept să reușim să ne luăm casa mult visată...
Cum deschide subiectul mă și apucă o tusă, aproape că mă înec, imediat reușesc să atrag atenția asuprea mea, văd cum ceilalți clienți ai restaurantului mă privesc.
- Sunteți bine?
- Bine .... inspir profund și iau o gură de apă. Sunt bine, mulțumesc, îi răspund lui Ed, acesta pare sincer preocupat.
Ridic mâna pentru a face un gest nepăsător.
- Sincer, sunt ok.
Acesta nu mai spune nimic, doar face câțiva pași în spate și încearcă să păstreze o distanță minimă pentru a nu mă face să mă simt incomod.
Simt cum mă analizează atent ochii femeii care a decis să îmi strice ziua...
- După cum spuneam, abia aștept să îmi găsesc casa visurilor mele.
- Și eu, spun eu încet zâmbind forțat.
- Nu a apărut nimic nou? Mă întreabă aceasta privindu-mă insistent. Adică domnișoara cu care ne-am întâlnit a fost foarte...cum să spun, nepoliticoasă. Nu a avut răbdarea ta.
Nu mă mir.
- Îmi pare atât de rău, mint eu...atunci îmi aduc aminte de apartamentul de la care tocmai am primit evaluarea pe e-amil.... Defapt...
suntem întrerupte de a doua apariție a ospătarului, după ce acesta placă continui.
- Azi am primit un apartament superb, spun eu încercând să par foarte interesată și convingătoare, poate așa scăpăm de ea.
- Nu-mi spune! aceasta ridică privirea din farfurie și mă privește atent, și crezi că l-aș putea vedea?
Îmi amintesc prețul pe care îl are, și mă îndoiesc că vă dori să dea atât pe el, dar încercarea moarte n-are.
- Este destul de piperat prețul, adaug eu.
- Prețul nu contează, aceasta îmi zâmbește.
Nu pot să înțeleg de ce este așa de ciudată, pare a fi mereu atentă la fiecare mișcare pe care o fac, este o femeie frumoasă, deși cred că este mai învârstă decât mine, cred că are cel puțin treizeci de ani, părul negru, înaltă, nu pot să nu remarc o oarecare asemănare între noi, doar că ei pare ai lipsi pofta de viață...este eu...Eu înainte de a-l fi cunoscut pe David... Poate că și ea a trecut prin experiențe grele în viața ei. Îmi umezesc buzele și încerc să zâmbesc.
- Am la mine cheia, pot să ți-l arat, este destul de aproape.
- Serios? Fața ei parcă se luminează, pare a fi încântată de idee.
-Sigur, spun eu, dacă crezi că poți veni acum. Privesc spre ceasul de la mână, mai am cel puțin o jumătate de oră pauză. Crezi că soțul tău ar putea ajunge?
- Nu mai contează...o să îl văd eu.
Nu spun nimic, dar mă mir că vrea să vină singură, deoarece mereu erau în contradicție...dacă ei îi plăcea, lui nu, și vice versa.
- Să mergem! spune aceasta în timp ce se ridică de la masă.
Eu îi urmez mișcarea, pare a fi foarte entuziasmată, sper doar să îi placă și să îl cumpere. Cu privirea îl caut pe Ed, acesta este lângă ușă, cred că David nu o să fie prea încântat de faptul că ies cu o clientă, dar ce să fac... nu este ca și cum eu am căutat neapărat să ies, conjunctura...Probabil și Patrik va fi furios. Dau din cap și încerc să îmi alung aceste gânduri, cu puțin noroc azi scap de familia Tomson, și mă fac și cu un comision pe măsura stresului pe care l-am suportat din cauza lor...
- Voi pleca cu doamna, îl informez e Ed la ieșirea din restaurant.
- Dar am ordine să nu vă las să ieșiți cu clienții, spune acesta doar pentru urechile mele. Domnul OBr....
- Eu decid ce fac, i-o tai repede. Și în plus tu ești cu mine.
- Dar Domnul OBraian a spus ca mereu să fim doi, Bossly este cu Trevor.
- Haide, este o ocazie unică, spun zâmbind, ne descurcăm noi.
- O să îl informez, spune în timp ce își scoate telefonul.
- Bun...și acu putem pleca, vom merge pe jos, este aici la trei-patru minute de mers.
Spunând asta mă alătur doamnei Tomson și ne îndreptăm spre adresa pe care o am pe telefon, este foarte aglomerat și Ed reușește cu greu să stea aproape de mine.
- Ești căsătorită?
Întrebarea ei mă surprinde, încerc să îmi păstrez privirea înainte.
-Nu.
- Nu?! Pare uimită de răspunsul meu. O femeie așa de frumoasă ca tine...sigur ai mulți bărbați care îți cad la picioare, adaugă ea vrând să pară un comentariu nevinovat...mie însă nu mi se pare așa.
- Doar unul, adaug eu încet fără să intru în detalii, gândul îmi zboară la El...da, el este cel care contează.
-Presupun că este cel care se ține după noi, îmi spune aceasta zâmbind scurt și privind spre Ed. După o scurtă pauză continuă, cred că nu ai copii...
- Nu, spun scurt, apoi întorc privirea spre ea, dumneavoastră?
O tristețe i se citește pe chip, parcă acest subiect o întristează profund. Deodată regret că am întrebat-o.
- Nu, nu mai pot avea.
Categoric nu am să mai întreb pe nimeni de copii...
-Am ajuns spun eu încercând să schimb subiectul, Ed se ține la câțiva pași în spate, după cum am spus, zona este superbă.
- Ai dreptate, spune aceasta făcând o piruetă pentru a vedea în ansamblu locația clădirii în care se găsește apartamentul. Ochii ei se opresc asuprea corpului masiv al lui Ed, zâmbește stângace spre el, apoi își plimbă privirea de la unul la celălalt. Îmi pare rău dacă am întrerupt ceva, spune ea parcă simțindu-se vinovată.
Îmi dau seama la ce se referă, probabil crede că eu și Ed.... Acesta își dă seama și se aprope de noi.
- Este ...
- Un prieten, mă salvează el atunci.
Mă bucur că s-a prezentat așa, nu m-aș simți comod să știe că este garda mea de corp. Aceasta se apropie de el și îi întinde mâna.
- Mă bucur să te cunosc, eu sunt Kate, Kate Tomson.