Îmi place cum îmi mângâie spatele, stă aproape de mine și mi-a cuprins talia cu brațul drept, pășim lejer îndreptându-ne spre mașină. Mă simt mai bine acum după ce am depus plângerea la poliție, sper din toată inima să îl prindă pe cel care face aceste farse... atunci cred că o să pot trăi la maxim ceea ce avem noi... Privesc spre bărbatul care a reușit să îmi aducă liniștea și totodată cel a cărui prezență mă tulbură până în cele mai ascunse trăiri. Îmi mușc ușor buza inferioară și îmi las capul pe umărul lui, instant simt cum mă trage mai aproape de el, brațul din jurul meu intensificând strâmtoarea. Sunt a lui...iar el este al meu.
- Domnule...Domnișoară, spune Bossly în timp ce ne deschide ușa de la mașină, au venit cu noi amândoi, atât el cât și Trevor, doar că ultimul a rămas în spate cu cei doi detectivi pentru a mai furniza ceva informații.
Mă bucur că merg acasă, a fost o zi extrem de lungă, și cu prea mult suspans, mult prea mult, sunt obosită și tot ce vreau este o baie caldă și un somn lung...rememorez repede ziua... retrogradarea temporară din funcție, datorită pachetului surpriză, întâlnirea cu Eliajh, momentele petrecute cu David... iar acum întâlnirea cu cei doi detectivi pentru a face plângerea împotriva celui care mă urmărește.
- Ești bine?
Vocea calmă, joasă, a lui David mă face să îmi întrerup șirul gândurilor.
- Da, spun apropiindu-mă de el în mașină. Rememoram ziua de azi, adaug încet.
- Încă nu s-a terminat.
Ridic privirea spre el, mă privește cu subânțeles, ne-am contrazis deja c privire la locul unde îmi voi petrece noaptea...am spus clar că vreau să merg acasă...nu pot trăi cu frica în sân...în plus acolo este Ely...nu o pot lăsa singură, s-ar putea să o fi pus în pericol și pe ea. Zâmbesc ...
- Deja am spus că voi rămâne acasă.
- Pot să te fac să te răzgândești... spune sărutând-mi scurt buzele și rămânând aproape lipit de ele, așa de aproape încât îi simt pe pielea mea respirația caldă.
Nu mai spun nimic, nu vreau să intru la negocieri cu el..nu din noi...de obicei sunt eu cea care pierde. Atenția îmi este distrasă de telefonul mobil care mă anunță că am primit un mesaj...privesc spre ecran, Ely
„Pizza...te așteptăm :* + Marcelo"
Zâmbesc când citesc mesajul, ridic privirea spre David și apoi îi arat ecranul telefonului mobil...
- Te bagi? Întreb eu sfios...știu că are bucătăreasa lui, și că aici mănâncă doar într-un singur loc...
- Da.
Mă uimește un pic răspunsul lui, nu mă așteptam la un răspuns așa de prompt...îi răspund Eley
„DA....+David :*"
Ne așezăm la masă și mâncăm pizza în timp ce eu îi relatez pe scurt cele întâmplate lui Ely.
- Tot nu pot să cred că ți-a trimis un animal mort.
- Câine, adaugă Marcelo.
-Defapt era o cățea, corectează David.
- Grozav....spune Ely în timp ce se ridică și începe să strângă masa, acum te mai face și cățea.
- Nu cred că asta vroia...
- Defapt chiar asta vrea, spune David. Își pune mâna peste a mea și mă privește serios. Ava, persoana asta este cu probleme psihice, îți vrea rău, te rog să iei în serios amenințarea....
- Dar sunt conștientă...spun zâmbind ușor, doar că nu por să mă ascund de lume și să îmi plâng de milă...nu pot s mă rup de toți și de toate, nu din nou.
- David, dacă îmi permiți, spune Marcelo, poate că a sta ascunsă nu este cea mai bună soluție pentru Ava...Ea ... și așa este retrasă, să stea și mai retrasă ar fi ca și cum nu ar mai exista.
- Exact, spun eu sărind ușor de pe scaun și gesticulând cu mâna spre Marcelo, pentru a-mi exprima mai clar aprobarea pentru cele spuse.
- Dar dacă o să încerce să îi facă ceva...adică să treacă de la trimiterea unor mesaje, poze, pachete, la ai face rău fizic...adaugă Ely după ce pune farfuriile în chiuvetă și se întoarce la locul ei lângă mine și Marcelo.
- Nu am să permit să i se întâmple ceva...Adaugă David, coborând privirea spre mine și zâmbind, dar este un zâmbet trist, este preocupat...
Ely îl privește admirativ și zâmbește în timp ce se lipește cu spatele de pieptul lui Marcelo, acesta o cuprinde cu brațele și o strânge aplicându-i un sărut la baza gâtului.
- Mă bucur...pentru voi, spune ea făcând semn spre mine și David, pentru tine iubita mea, spune privindu-mă în ochi....mă bucur că ai reușit să găsești pe cineva ca el...care să poată să îți ofere protecția de care ai nevoie...ce am fi făcut dacă nu era David? Întreabă întorcându-și privirea de la noi spre Marcelo.
- Dar sunt aici...și nu am de gând să las pe nimeni să îți facă rău, răspunde David la întrebarea ei.
- Ce a zis poliția? se interesează Marcelo care mai ia o gură de bere.
- Am fost asigurat că va fi prins în cel mai scurt timp...
David mă privește din nu cu o privire pătimașă...își trece ușor limba peste buze și îmi oferă un zâmbet sincer care îi dezvelește dantura perfectă, este atât de frumos când zâmbete, atât de masculin...
- Mulțumesc, ridic ochii spre el și atunci mă trage lângă el și îmi oferă un sărut ... nu cel mai pasional, nu de față cu prietenii mei, dar este unul dintre cele mai dulci, duioase săruturi pe care mi le-a dat. Rămân lipită de el, îmi așez capul pe umărul său, aici mă simt bine, comod...aici sunt în siguranță.
- Ar fi trebuit să îl chemăm și pe Tomas, zice Ely pentru a rupe tăcerea...
- Nu am vorbit cu el azi... îi răspund, tu ai vorbit cu el?
Marcelo mă privește dar ridică din umeri.
- Nu am vorbit cu el de alaltăieri, nu știu pe unde umblă.
- Tomas...este coleg cu noi, spun eu ridicând bărbia puțin pentru a reuși să văd chipul lui David. Cred că ai făcut cunoștință cu el...
- Da...l-am cunoscut.
- Normal, spune Ely râzând în hohote, doar lucrează pentru tine! Ridică mâna și se uită spre mine și apoi spre Marcelo. Hei...voi beți în fața patronului?!
- Nu, spune Marcelo ridicând berea, bem cu patronul. Noroc!
David îi urmează exemplul și ciocnesc sticlele de bere.
- Mă bucur că sunt aici, adaugă David, gustând din berea rece.
Am petrecut seara într-un mod plăcut, și chiar mi-am eliberat un pic sufletul.
- Ai prieteni buni...îmi spune David în timp ce stă întins pe patul meu privindu-mă cum îmi usuc părul.
- Puțini dar buni.
Ochii lui mă cercetează curioși, fiecare mișcare a mea este analizată de el, mă amuză acest joc, eu încercând să par naivă, el încercând să nu arate că în acest moment tot ce vrea este să fie în mine... Într-un final iau prosopul li îl arunc spre el.
- Încetează! îi spun, zâmbind ușor....
-Ce?! Întreabă oferindu-mi un zâmbet larg, acel zâmbet pe care cred că foarte puțină lume îl cunoaște, este atât de provocator cum stă acolo...așezat pe spate cu mâinile sub cap, picioarele atârnându-i pe marginea patului, pieptul dezgolit...Doamne...ce putere poate avea acest om asuprea mea...
- Știu ce vrei... spun așezându-mă lângă pat dar fără să îl ating.
- Ști?
Sare repede și se așează pe marginea patului, departe genunchii și mă trage spre el.
- Nu cred că ai nici cea mai mică idee, spune în timp ce îmi desface cordonul halatului de baie și mă lasă descoperită în fața lui... Hmmm, își apasă ușor buzele peste sânii mei, apoi se lasă cu fruntea pe pieptul meu și stă acolo un moment, două, trei...
-Nu aș suporta să ți se întâmple ceva... spune dar nu se mișcă, continuă să stea lipit de mine, își trece brațe împrejurul meu strângându-mă la pieptul său.
- De aceea ai rămas, întreb eu încet, în timp ce îmi trec degetele prin părul lui, miroase atât de bine....miroase atât de masculin.
- Și de aceea.
Îmi vine în minte ce mi-a spus despre acea perioadă din viața lui, despre misiunea din Irak, cum a văzut-o pe femeia pe care o iubea ucisă în fața lui, nu cred că cineva își revine în totalitate după așa ceva. Poate de aceea se comportă atât de protectiv cu mine...se teme pentru mine. Mă așez pe un genunchi al său și îi aplic pe buze un sărut ușor, apoi îmi dau capul înapoi pentru al privi în ochii.
- Aș vrea să te întreb ceva...
Închide încet ochii, parcă presimțind că asta am să spun. Nu îmi răspunde, dar mă privește atent, așa că decid să continui.
- Alison...cum de cu ea te înțelegi? Ea e rudă cu...cu el. Spun repede, nu îmi place să îi spun numele.
- Da...a fost prietenă cu Kate...abia apoi am aflat că este nepoata lui.
- Dar ea, îmi mușc ușor buza apoi continui, ea cum se înțelege cu familia ei?
- Presupun că bine...este tabu, nu vorbim despre asta, adaugă aproape în șoaptă. Palma sa îmi freacă lin interiorul coapselor urcând tot mai sus.
- De ce se crede așa de importantă pentru tine? Adică ... dă impresia că îi aparții.
- Ea a fost cea care într-o oarecare măsură m-a ajutat să îmi revin... Știe lucruri care nu le știe nimeni, sau măcar le bănuiește.
- Mi-ar plăcea să aflu și eu...
Adaug încet în timp ce sunt distrasă ușor de jocul degetelor sale în apropierea despicăturii dintre picioarele mele.
- Nu vrei... Nu sunt mândru de mine...de unele alegeri pe care le-am făcut în trecut.
- Cu toții am făcut alegeri proaste...
- Nu ca mine, spune în timp ce își coboară buzele pe pielea sensibilă a gâtului meu.
Dacă ar ști... îmi aduc vag aminte primii doi ani după violul meu, mereu băută, drogată...
-Hei, spun prinzându-i bărbia și mângâind barba sa aspră, vreau să știu, este despre perioada când ai fost în armată?
- Am ... am omorât oameni Ava....
Mă gândesc cât de traumatizantă a fost perioada petrecută în Irak, mi se pare atât de greu să iei viața uni om, iar acolo...acolo erai tu sau el, trăgeai tu sau el, mureai tu sau el.
- Ai fost nevoit, sunt conștientă de cum decurge un război...știu ca sunt victime...
Încerc să îi arat că înțeleg, și îmi lipesc buzele de ale lui pentru o secundă, atunci scutură încet din cap.
- Da...da în război ... spune apoi cu o voce spășită, parcă evitând să spună altceva.
Îl privesc atentă, nu îl înțeleg.... de ce a pronunțat așa de ciudat aceste cuvinte în război? Citește în ochii mei nedumerirea pentru că adaugă încet în timp ce o palmă dea lui se oprește pe abdomenul meu, netezindu-mi pielea.
- Aici...ridic privirea spre el,iar el continuă să vorbească încet, eram angajat de persoane...influente, care aveau nevoie de ... cineva cu abilități speciale, eu eram cel mai bun, cel mai solicitat și cel mai de temut, am lucrat câțiva ani, trei sau patru și am reușit să strâng bani frumoși pe care i-am investit cu cap, dar am fost ajutat de Alison. În mare parte s-a ocupat de găsirea celor mai bune oportunități de investire a banilor.
- Ea știe pentru cine lucrai, sau ce făceai? Îl întreb eu curioasă, deși aș întreba mai degrabă ce fel de servicii oferea acelor persoane influente.
- Nu am zis niciodată nimic, cred că are bănuielile ei. Vroiam doar să găsesc o cale de a mă răzbuna pe el, de ai plăti pentru ceea ce nu făcuse, adaugă încet.
Asasin...asta este tot ce îmi trece prin cap. Dar nu cred...Nu el...el este David...nu poate fi... îmi este frică să pronunț acest cuvânt, dar mite să-l și întreb. Vroia să se răzbune pentru că nu a plătit răscumpărarea, astfel a murit femeia care aștepta un copil al lui.
- Hei, spune ridicând palma și prinzându-mi fața, nu mai sunt acel om acum...totul a rămas în trecut.
Îmi vin în minte cuvintele mamei...că noi i-am provocat accidentul lui Richard...oare ea știa de David, de ceea ce făcuse în acei ani, după moartea lui Kate?
- Richard... doar îi pronunț numele, deșii este greu pentru mine să amintesc de el.
Nu spune nimic, își închide o clipă ochii apoi mă privește atent. Nu este nevoie să spună ceva, tăcerea lui este confirmarea perfectă, nu pot să cred că a făcut așa ceva...nu că aș compătimi cât de puțin pe acel ticălos, dar totuși, nu îmi vine să cred că a făcut asta.
- Nimeni nu te va mai răni, nu de acum înainte.
Sunt incapabilă să scot un cuvânt, ce aș putea să spun?
- Dar să ști că nu m-am apropiat de el...nu personal. Ava, mă pune jos și se ridică în picioare, îmi ia fața în palmele sale, mă sărută și apoi continuă, multă lume mă cunoaște, multi îmi sunt datori, iar el ... nu merită să trăiască după ce ți-a făcut. Nu știu...și nu vreau să știu nimic din ce i s-a întâmplat.
- Dar...tu ai vreo legătură cu accidentul?
-Iubito, eu nu m-am atins de mașina lui, dar nu cred că eu sunt singurul care îi poartă sâmbetele...în plus, conflictul meu cu el era unul deschis, de aceea mama ta mă suspectează pe mine... tu nu ai de ce să te preocupi... nu îți bate capul cu nimic.
De mașina lui... nu ș-a apropiat de mașina lui. Îmi repetă că nu s-a atins de mașină, dar nu a zis nici o dată că nu are nici o legătură cu cu accidentul...
- Mai bine plec....o să te las să te odinești în seara asta. Vreau să ști ... chiar dacă relația noastră a început ca un joc, acum ești foarte importantă pentru mine... cea mai importantă.
Mă sărută cast pe buze, mă mir că nu insistă să merg cu el,sau să rămână el aici, dar presupun că după confesiunea de care am avut parte, am nevoie de puțin timp, să diger totul.
- Da ...sunt foarte obosită, am să mă culc imediat.
- Asta să faci, Bossly și Ed vor fi afară, nu se va apropia nimeni de tine, îți jur.
- Te cred. Îl cred, cred că nu va lăsa pe nimeni să îmi facă rău.
- Cel care îți face asta...arată cu mâna spre telefon, cel care te urmărește, va plăti, fi sigură de asta.
- Va plăti...adaug eu, va ajunge la închisoare, spun încet în timp ce mă desprind din îmbrățișarea sa.
- Da, sigur... La închisoare.