Sunetul șantierului în lucru, al ciocanelor bătând și al strigătelor puternice, pătrundeau chiar și în mașină. Înainte de a coborî, Maria formă numărul soțului ei. Cei doi, Alex și Clara, aveau o zi minunată, numai a lor, ca tată și fiică.
— Hei, scumpo! Ce faci?
— Bună, dragule! Fac față situațiilor. Vouă cum vă merge? Spune Maria sprijinindu-și capul în mâna proptită în geam. Îi părea nespus de rău că nu putea fi lângă ei acum.
— Noi suntem foarte bine, nu-ți face griji. Nu-i așa, iubito? Spune și-i dă telefonul Clarei. Haide, vorbește cu mami, o îndeamnă Alex.
— Clara, mami, mă auzi?
— Da, mamiii! Țe faci? Tati mi-a luat vată de zahăl, nu te supeli, nu?
Maria zâmbi și îi apăru o lacrimă în colțul ochilor.
— Nu, iubita mea. Cum să mă supăr pe voi. Mă bucur că vă distrați, scumpo. Să aveți grijă, da?
— Merg să mă dau în leagăn, mami!
— Bine, scumpo. Mami te iubește!
— Și ea te iubește, iubito. Îi spune Alex, revenind la telefon.
— Pup-o din partea mea, iubitule, da?
— Așa o să fac. Eu ce trebuie să fac ca să te pup?
Maria zâmbi și se înroși ușor în obraji.
— O să ai timp și pentru asta, spune și surâde. Sunt la casă acum. M-a sunat Dominic. Cred că are din nou probleme...
Alex oftă nervos în telefon.
— Iubito, chiar nu observi că se dă la tine? Profită de orice ocazie ca să stea în preajma ta.
— O, haide! Vorbești serios, Alex? El se ocupă de casă și toate cele. Cineva trebuie să stea acolo și să aibă grijă. Încearcă ea să-l convingă.
— L-am văzut eu pe netrebnicul ăla! Știu ce-i poate pielea! Trebuia să iei un paznic cu tine. Boșorogul...îl știu dintotdeauna, așa a fost mereu...
Maria chicotește și îi răspunde:
— Ca să-l bată în locul tău?
— Dacă va fi nevoie să fac asta vreodată, o s-o fac personal, iubito. Spune și o sperie puțin pe Maria.
— Trebuie să închid, scumpule. Să aveți grijă, da? Vă iubesc mult!
— Și noi te iubim!
Închide și își ia geanta și toate lucrurile cu ea, încuie mașina și se protejează cu mâna de soarele arzător, în timp ce pășește pe porțiunile din trotuarul proaspăt asfaltat.
Îl vede pe bietul domn Dominic zbătându-se ca un pește pe uscat: un om în vârstă, cam de 45-50 de ani, nici ea nu prea știa exact, de o înălțime nu prea mare, care, pe lângă agent imobiliar și designer de interior, mai era și cel mai bun prieten al domnului Ace, dar și un bun jucător de golf, modalitate prin care cei doi au și devenit foarte buni prieteni. Când tatăl socru al Mariei i-a făcut cunoștință cu el, părea un om de treabă. Alex nu-l înghițise niciodată, iar apropierea lui destul de ciudată față de Maria îl făcea și mai nemernic, din punctul lui de vedere. Aceasta râdea mereu când Alex îl imita și-i spunea să nu se mai prostească.
— Bună ziua! Salută ea bărbații din jur, țipând din cauza gălăgiei. Nu te puteai auzi acolo în alt mod.
Imediat ce o văzură, aceștia luaseră o poziție de drepți, o salutară și ei și apoi fiecare se întoarse la locul lui, lăsând-o în compania micului domn Dominic.
— Ah, soarele a răsărit odată cu venirea dumneavoastră, doamnă!
Aceste cuvinte i-au adus aminte Mariei de o întâmplare amuzantă la care participaseră ea, Alex și, bineînțeles, domnul Dominic. Concluzia fusese că lui Dominic nu-i plăcea ca Maria să i se adreseze cu „dumneavoastră". Tot în discuția aceea mai adăugă că astfel, șansele lui la Maria scădeau, glumă ce-l făcuse pe Alex să închidă ochii și să înghită câteva înjurături.
— Cum merg lucrurile pe aici? Țipă Maria, uitându-se în jur.
— Haideți să mergem puțin de aici pentru a ne înțelege, îi spune și-i arată locul dincolo de stradă unde serveau muncitorii masa și câte ceva de băut.
Dominic îi trase scaunul Mariei, aceasta zâmbi, iar bărbatul îi făcu semn ospătarului.
— Două ceaiuri, te rog. Spune acesta nelăsând-o pe Maria din priviri.
Oricum, Maria se uita în altă parte numai la el nu. Muncitorii lucrau acum la primul etaj al clădirii și făceau planul balconului.
Construcția începea să semene cât de cât a casă. Casa pe care și-a dorit-o întotdeauna și pe care credea că n-o s-o aibă niciodată. Casa care avea să-i unească noua familie. Casa care însemna acasă.
Își amesteca liniștită în ceai, punându-și ochelarii de soare înapoi la ochi. Soarele era năucitor în această zi, cu toate că vântul bătea și îi făcea șuvițele de păr să se lase purtate de viteza acestuia.
Domnul Dominic îi explica Mariei ultimele noutăți și lucrurile care mai trebuiau achiziționate pentru finisarea casei, urmând ca într-o lună și câteva săptămâni să se mute în ea. Printre acestea, bătrânul îndrăgostit mai presăra și câte o glumă nevinovată care era primită de Maria cu zâmbetul pe buze, nevenindu-i să creadă că și la această vârstă te mai poți purta ca un adolescent aflat în etapa maturizării emoționale. Bineînțeles, nu-i lua în serios propunerile, dar participa la glume pentru a crea o atmosferă plăcută.
Îi zbură gândul pentru câteva minute la cea mică și Alex. Cât de mult s-a temut ca fetița să nu-l accepte, numai ea a știut. Se gândea că trebuie să îi explice de ce îi poate spune „tati" lui Alex și cum el s-a apropiat de ea în așa fel încât toți trei să formeze o familie frumoasă. Înțelegerea Clarei le-a ușurat foarte mult situația și faptul ca Alex a avut multă răbdare și a știu cum să se comporte cu cea mică pentru a o face să înțeleagă că amândoi o iubesc și că este fetița lor. Probabil Clara va afla adevărul despre tatăl ei, dar la o vârstă mai înaintată, gândea Maria. Este iubită și asta își dorea cel mai mult.
Odată ceaiul terminat, Maria se ridică și plecă, traversând strada alături de Dominic.
— Lucrurile merg foarte bine, dragă doamnă, și dacă o să o ținem tot așa, săptămâna viitoare am putea începe și la etajul al doilea, în timp ce o altă echipă se va ocupa de spatele casei. Îi aduse la cunoștință agentul imobiliar.
În imaginația Mariei, casa nu era foarte pompoasă. Ea era mulțumită și cu o casă fără etaje, dar familia lui Alex s-a împotrivit spunând că nu strică ceva mai mare. Parterul și cele două etaje erau mai mult decât suficiente pentru ei. Acestea aveau să cuprindă camere spațioase, menite să primească și musafiri sau membrii familiei la diverse evenimente sau mese festive. Maria plasase bucătăria la parter, unde putea avea vedere spre grădina din spatele casei. Tot la parter amenajase și un living room cu priveliștea spre terasă, dar și o baie mică. Primul etaj avea să cuprindă dormitorul lor, cel al Clarei, dar și o baie dotată cu multe lucruri de care Maria nici nu auzise până acum de ele. Etajul al doilea era alcătuit din două dormitoare și balconul de care Maria amenințase că se va ocupa doar ea de el, fără implicarea nimănui.
— Să nu ezitați să ne contactați atât pe mine, cât și pe soțul meu, pentru eventualele probleme pe care le întâmpinați. Îi spune și Maria, urmărindu-i reacția bărbatului.
Acesta întinse mâna spre cea a Mariei, parcă neauzind cuvintele ei de mai devreme și i-o sărută bucuros.
— Totul o să fie pe placul dumneavoastră! Nu vă faceți griji. O asigură acesta și se întoarse spre clădire. Trebuie să plec acum, vă rog să mă scuzați, adaugă el și revine la șantierul în lucru din fața Mariei care putea deveni lejer un câmp de luptă atunci când furia lui Dominic ieșea la iveală, revărsându-se asupra bieților angajați.
Maria îl considera amuzant când se enerva, fără să transmită prea multă autoritate din cauza posturii sau a înălțimii. Nu se mai gândea la asta acum. Avea în față o priveliște mult mai frumoasă. Casa care prindea viață încetul cu încetul căpăta o forță neestimată în cuvinte. Alex îi înmânase ei toate alegerile, lăsând-o să o construiască după bunul plac, însă nu putea face asta de una singură. Mereu vorbeau și se hotărau amândoi în privința exterioarelor, dar mai ales, a interioarelor. Maria nu avea de gând să-și secătuiască familia de bani, nici să-i facă pe părinții lui Alex să-și schimbe părerea față de ea. De aceea, făcea totul cu cap, calcula, estima și punea în balanță.
Mai aruncă o ultimă privire și se întoarse la mașină. Pornește și se îndreaptă către firmă unde mai avea un singur hop de trecut. Nu era de fapt un hop și nici o problemă, pentru că făcea ceea ce-i plăcea.
Nu demult primise vestea cum că ar putea organiza o prezentare de modă în care să etaleze rochiile create de firma Ace de dinainte, dar mai ales de după venirea ei la firmă. Maria începuse de ceva vreme acest proiect și trimisese deja câteva invitații persoanelor cu care lucrase până acum, inclusiv arabilor cu care avusese de-a face în prima zi în care pășise în clădirea familiei Ace. Mai avea de lucru la capitolul organizare, locație și ce mai ținea de eveniment. Domnul Ace o anunțase încă din timp că va face foarte cunoscută această activitate a ei și era și un mod de a o introduce în lumea mondenă, ceea ce-i crea Mariei o stare de disconfort.
Câte se schimbaseră de atunci...se îndrăgostise, se căsătorise, fusese bântuită de trecut și salvată cu ajutorul prezentului. Cel din trecut dispăruse datorită celui din prezent, care-i jurase iubire eternă. Ceea ce și simțea: iubire adevărată, desăvârșită, pură și sinceră.
Când pășise încărcată de foi și dosare în birou, la scurt timp apare și Margret cu un zâmbet pe față.
— Pregătită pentru ce va urma, doamna Maria? întreabă femeia, bucurându-se de magia deja-vu-ului.
— Pregătită pentru orice va urma, Margret. Răspunde și Maria, accentuând și aducându-și și ea aminte.