Fugeam.Fugeam cat ma tineau picioarele prin padurea mare in care ma aflam .Peste tot erau doar copaci .Nimic de care sa ma folosesc pentru a ma apara .Fugeam de mai bine de o ora .Picioarele deja nu ma mai ascultau , in cele din urma cedand sub greutatea mea .M-am tarat pe burta pana la cel mai apropiat tufis ,unde m-am ghemuit de spaima rugandu-ma sa nu ma gaseasca .Cine sa ma gaseasca ?Nici chiar eu nu stiam .Tot ce stiu este ca m-am trezit in mijlocul pustietatii fugind pentru a-mi salva viata .Nu stiu cine sunt , sau ce caut aici , sau de cine trebuie sa ma tem .Tot ce stiu e ca trebuie sa supravietuiesc .
Dupa cateva minute in care mi-am reglat respiratia ,mi-am sters cu dosul palmei stropii de transpiratie care se formasera pe fruntea mea de la alergat .Eram in siguranta .Pentru moment .Padurea era destul de linistita , asa ca m-am ridicat cu grija din ascunzatoarea mea uitandu-ma in toate directiile ca nu cumva sa ma urmareasca cineva .Locul era curat .Nici urma de oameni .
Din departare s-a auzit un zgomot de arma .Din instinct m-am aruncat la pamant cu ochii inchisi .Dupa focul de arma se auzi imediat tipatul de durere al unei persoane .O fata mai exact .
Odata cu tipatul acesteia, in minte mi-au venit cateva amintiri .Kim .Era tipatul lui Kim .Cea mai buna prietena a mea de la gradinita .
In timp ce mintea mea redifuza amintirile cu noi doua un alt tipat la fel de puternic ca primul se auzi .Era un tipat chinuit , de durere , un tipat care cersea ajutor .Nu am mai stat pe ganduri gandindu-ma la ce putea sa-i faca acea bestie .Trebuia sa-l opresc .Chiar daca asta ma va costa viata .
Mi-am adunat ultimele puteri si am luat-o la goana spre locul de unde se auzeau tipetele disperate ale lui Kim .Cu cat ma apropiam mai mult cu atat auzeam plansul celei mai bune prietene .Eram aproape .Stiam asta .Cu fiecare pas adrenalina combinata cu frica punea stapanire pe mine .Nu stiam ce sa fac , eram speriata de moarte ,creierul imi era complet blocat , iar inima ameninta sa-mi iasa din piept .In ciuda acestui fapt nu m-am oprit din alergat .
In minte imi facusem un scurt plan .Trebuia sa le distrag atentia asupra mea si sa-i indepartez suficient de mult de Kim pentru a avea timp sa scape .Inauntrul meu se dadea o adevarata lupta intre creier si inima .
-Esti sinucigasa ? Ti-e rau cu viata ?Asta e un plan sinucigas , nu ai cum sa scapi .O sa te omoare ! Las-o acolo oricum e deja pierduta , nu mai ai nevoie de ea ! Ramai in viata ,asta e tot ce conteaza acum .Zicea creierul .
-Nu , nu o poti lasa asa .E cea mai buna prietena a ta .Ea nu te-ar abandona niciodata .Trebuie sa o salvam .Poate ca planul nu e bun , dar o sa reusesti cumva .Mereu reusesti .Tipa inima .
Am continuat sa alerg in timp ce eram cufundata in ganduri si amintiri . Crengile mai joase ale copacilor imi intrau in ochi , iar tufele cu spini care se aflau in apropierea acestora imi sfasiau bucatile de piele neacoperite de haine .Hainele aratau groaznic.Blugii candva albastrii erau rupti si capatasera o culoare maronie la fel ca tricoul meu alb .Sau mai bine ar trebui sa zic tricoul meu maro cu mici locuri albe unde nu ajunsese prea bine praful si mizeria , inca .
Deodata ceva m-a scos din gandurile mele .Sau mai bine zis cineva .La cativa metri de mine era trupul unui baiat intins pe burta , care zacea inert .M-am apropiat cu pasi mici de el si l-am intors usor cu fata in sus .
Pe gura mi-a iesit un mic tipat ,pe care l-am inabusit imediat cu palma .Gatul lui era strabatut de o linie orizontata din care curgeau mici firicele de sange .Hainele si locul in care statuse erau imbibate in sange inchegat .
Mi-am mutat privirea de la haine la fata lui .Acei ochi ciocolatii , acum fara viata , erau larg deschisi , atintiti asupra mea . Un fior rece mi-a strabatut coloana facandu-ma sa ma dau cativa pasi inapoi .Am tresarit cand spatele meu s-a lipit de trunchiul gros al unui stejar batran .
In ochii si-au facut aparitia mici lacrimi care mi se scurgeau pe obraji .Dintr-un motiv necunoscut ma simteam vinovata .Privirea rece si goala a baiatului cu par castaniu ma patrundea pana in adancul sufletului .Parca striga "E vina ta , din cauza ta sunt asa .Nu meriti sa traiesti . Laso !".
Aceste cuvinte imi rasunau de mii de ori in cap .Se repetau la nesfarsit ca un ecou ,de fiecare data devenind mai zgomotoase .Mi-am astupat urechiile cu mainile sperand sa nu mai aud nimic .Dar degeaba .In cele din urma am inchis ochii facandu-ma ghemotoc langa trunchiul copacului .
Nu stiam ce se intampla cu mine .Eram speriata .Vroiam sa strig dupa ajutor dar eram sigura ca nu m-ar auzi nimeni .Vroiam sa tip ca trupul neinsufletit al baiatului , dar el disparuse .Vroiam sa ma ridic si sa fug dar nu aveam unde . Totul era negru .In jur nu mai era nimic doar un vid nesfarsit .
Era liniste , asta ma linistea . Acum eram in siguranta . Nu mai era nimeni in jurul meu care sa-mi faca rau .Eram doar eu si cu mine .
Momentul meu de tihna nu a durat mult , deoarece tipetele lui Kim erau acum mai pronuntate ca niciodata .Am auzit-o cum ma striga , cum plangea implorandu-ma sa o ajut .Am inceput sa fug prin mare de intuneric , strigand-o incontinu.Nu stiam ce sa fac .Prietena mea era singura pe acolo pe undeva cu acei diavoli .Nu puteam sa o ajut , nu puteam nici sa o gasesc .Ma simteam neputincioasa .
Cand si ultima farama de speranta mi-a disparut am vazut-o .Era acoperita de o ceata deasa .Era asezata in genuchi cu o mana pe pantec si cu cealalta sprijinita in pamant .In spatele ei se aflau 3 barbati .Toti inalti si masivi , inbracati in pantaloni de stofa neagra si camasi albe , dar ceea ce mi-a atras atentia era omul de statura mica de aproximativ 1.60 , cu camasa bagata in pantaloni si cu un sacou de culoare alba . Barbatul tinea in mana un pistol de culoare neagra indreptat spre tampla lui Kim .
Am strigat-o cat am putut de tare si am luat-o la fuga spre ea .Insa ceva ma oprea .Cu cat incercam mai mult sa inaintez ,cu atat ei se departau de mine , iar imaginea se vedea din ce in ce mai vag .
In ciuda distantei ,am putut sa vad ochii inlacrimati ai lui Kim ,care implorau ajutor .M-am oprit din alergat si am ramas pe loc .Am strigat-o din nou , dar in zadar , nu-mi dadea nici un raspuns .
Kim incerca in zadar sa se indeparteze de monstrul care-i ameninta viata .Era ranita .Imi puteam da seama dupa expresia ei chinuita si dupa modul in care isi strangea abdomenul .Pe mana ii curgeau mii de siricele de sange care se prelingeau de pe rochia ei alba direct pe pamantul care o inconjura .
Sarpele cu chip de om incepu sa rada diavoleste , cand in cele din urma Kim ceda si isi lasa lacrimile sa-i curga pe obrajii albi ca varul .Isi incarca pistolul , trase piedica , si-l plasa in zona inimii.Kim nu se mai zbatea , nu mai suspina , nici macar nu mai incerca sa implore pentru propria viata , stia ca avea sa moara .
Cand i-am zarit ochii albastri atintiti asupra mea , picioarele mi s-au inmuiat si am inceput sa plang si mai tare .Tipam .Tipam cat de tare ma tineau plamanii la diavolul din fata mea , dar fara folos .Nimeni nu ma auzea , nici macar Kim care acum statea ca o statuie de piatra .
Inevitabilul , s-a produs , iar glontul a patruns cu un zgomot asurzitor in pieptul ei , care a cazut fara viata la pamant .Odata cu trupul acesteia m-am prabusit si eu la pamant .Cu genunchii departati , cu capul in palme si cu parul ravasit in toate directiile am varsat rauri de lacrimi .
Dupa cateva secunde ,mi-am facut curaj si mi-am ridicat ochii spre monstrul care mi-a distrus prietena .Acum era intors cu fata spre mine .Se uita dept in ochii mei , incepand sa rada cu pofta .
Deodata se opri brusc din ras , pe fata aparand un zambet larg , batjocoritor .Tocmai acum ii observam mai bine trasaturile fetei , avea ochi intunecati de un negru curat , ca o groapa fara fund , buze pline de un roz pal , o frunte lata care era terminata cu un inceput de chelie .Cu toate acestea cel mai dezgustator lucru la el era cicatricea .O cicatrice mare ,care incepea de la spranceana ochiului stang , coborand pe ploapa ochiului pana pe obraz .Avea o lungime de aproximativ 6 cm .
Era un adevarat monstru , un diavol trimis pe pamant sa ma chinuie si sa-mi aduca suferinta .Si reusise .
-Vezi asta , arata cu degetul spre trupul nainsufletit al lui Kim .Asta e din cauza ta .E vina ta ca nu esti destul de puternica sa ai grija de cei la care ti.Spuse pe un ton arogant si plin de ingamfare .
Este vina ta ca ei au murit degeaba !
In jur au aparut alte cadavre mutilate , toate cu ochii deshisi si cu privirea atintita asupra mea . La cativa pasi de mine se afla trupul lui Oliver .Baiatul peste care dadusem mai devreme in padure .Imi era prieten, il cunosteam .
Am incercat sa ma indepartez dar in zadar , deoarece in spatele meu erau alte trupuri neinsufletite . Cele ale parintilor mei .In dreapta si in stanga mea erau intinse corpurile celor care nu demult imi fusesera rude .
Linistea sa spulberat si s-a transformat in tipete de durere .Toti cei pe care ii cunoscusem vreodata tipau de durere .Erau schingiuiti, torturati si apoi omorati rand pe rand .Totul se petrecea chiar in fata mea .Desi erau morti ,in vidul nesfarsit in care ma aflam apareau imagini care ilustrau moartea lor .
Nu am mai suportat , am cedat din nou si pentru a nu stiu cata oara in ultimele ore am inceput sa plang .Din instinct mi-am dus palmele la ochi , incercand sa opresc lacrimile .Insa cand palmele mi-au atins fata am simtit ceva rece , un lichid .Era sange .Sangele familiei mele imi pata trupul .In zadar am incercat sa scap de el pentru ca nu se curata .Imi frecam palmele de haine , insa sangele nu se lua cu nici un chip .Era acolo .Pentru totdeauna.
Din nou a inceput sa se auda acel ras infiorotor care imi dadea fiori pe sira spinari .Era un ras batjocoritor din partea lui .
-Am sa te distrug sarpe nenorocit !Ma auzi ?! Am sa te fac sa suferi , sa-ti doresti sa mori , dar eu nu o sa-ti ingadui .Am sa ma razbun nenorocitule !Am inceput sa tip cazand in genuchi , infigandu-mi mainile pline de sange in par si strangand cu toata puterea pe care o mai aveam .
*******
Mi-am deschis repede ochii , ridicandu-ma in sezut.A fost doar un vis .Ba nu , a fost un cosmar .Unul dintre cosmarurile care ma bantuie de 3 ani .Mereu sunt la fel .Mereu sunt neputincioasa in ele si mereu se termina la fel .Toti la care tin mor ...
*** Hey , sunt Iulia .Sunt mai veche pe wattpad , dar deabia acum m-am hotarat sa postez.Sper sa va placa povestea .Va astept parerile .
P.S.Vreau sa-i multumei celei mai bune prietene pentru coperta si pentru ajutor .Ea este muza mea de inspiratie de aceea ii dedic primul capitol :))