Epilog
Saptamanile ce au urmat au fost mai mult decat grele pentru toata lumea.
Abia la o saptamana dupa ce Bruce ii salvase viata, reusise Julianne sa deschida ochii. Insa corpul ii era prea slabit, iar leziuni interne cu nemiluita, asa ca-i inchisese din nou.
Nimic nu mai era ca inainte. Carter isi neglijase treaba, lasandu-l pe Bruce sa faca raportul, sa raspunda la intrebarile superiorilor. In viziunea lui Carter, Bruce era cel care rezolvase cazul, care salvase situatia.
Jennifer Allison fusese sincera inca de la inceput. Corzile vocale ii fusesera distruse in procent de 50 la suta. Ficatul si inima ii fusesera afectate. In privinta sanatatii mentale a fetei nu se putea pronunta. Numai cand avea sa fie constienta va putea sa-si dea seama.
*
Katerine statea pe fotoliu si citea „Latura ascunsa a adevarului”. Spre deosebire de fiica sa, ea reusise sa ajunga la ultimul capitol. Inchise cartea, simtind cum somnul o atragea in mrejele sale. Se aseza mai bine in fotoliul care cu timpul i se paru din ce in ce mai comod. Nu mai petrecuse o noapte in apartamentul lor din acea seara.
Cu greu acceptase realitatea, desi o stiuse, la fel ca si Julianne, de ceva vreme. O auzise pe Amber discutand cu Edward intr-o seara, atunci cand cei trei venisera in vizita. Fusese de-a dreptul socata. Dar, asta nu mai conta acum.
Privi inspre pat, la Julianne. Si descoperi cu stupoare ca fata se uita la ea. Femeia tasni spre usa si zise unei asistente sa o cheme pe Allison.
- Julianne, te-ai trezit. Katerine ajunse imediat langa ea. Fata clipi o data.
- Buna ziua, se auzi vocea medicului. Este bine sa te avem printre noi, Julianne. Cum te simti? Ce te doare?
Pustoaica deschise gura, dar nu se auzi niciun sunet. Incerca inca o data.
- Dati-i un pahar cu apa, va rog, ii zise Allison lui Katerine in timp ce se uita in gatul lui Julianne. Fata il bau pe nerasuflate. Cu greu reusi sa scoata un sunet.
- Nu te speria. Corzile vocale ti-au fost serios afectate si putin mai lipsea si ramaneai fara glas. Nu ti-l forta, va reveni treptat, incet- incet. Julianne dadu cuminte din cap.
Chiar atunci, in salon isi facu aparitia Drew Carter, a carui privire se insenina cand o vazu pe Julianne treaza. Pustoaica zambi.
- Buna ziua! Spuse barbatul fara sa-si ia privirea de la pacienta.
*
Dupa trei luni...
Soarele isi intindea razele pana la Julianne, mangaindu-i chipul cu blandete. Se plimba alene pe aleile Parcului Central, cu blocul de desen subrat, admirand natura. Tot ce o inconjura era frumos. Tot ce o inconjura era bun. Tatal sau era mort si ingropat.
Relatia cu mama sa se imbunatatise, o data ce intelesese ca femeia nu-i dorise pentru niciun moment raul. Se mutasera intr-un alt apartament, hotarand de comun acord, ca trecutul trebuia lasat in urma.
Se aseza pe o banca, simtind cu picioarele incep sa o doara. Nu se refacuse complet. Vocea nu-i revenise pe deplin. Insa, a gasit modalitatea de a se exprima cel mai bine - arta plastica. Si David Morris se folosise de ea si inca o mai practica, acolo, in inchisoare, unde urma sa mai stea pentru o bucata de vreme.
Pe banca, langa ea se aseza Eric Patterson. Julianne fu surprinsa, intrucat nu-l mai vazuse de o gramada de timp.
- Julianne! O imbratisa si surprizator, fata ii raspunse. Altceva nu stiu sa-i spuna Eric. Ca-i pare rau, asta stia deja Julianne. ca-i pare rau ca plecase de la colegiul chelsea, i se parea penibil. Stia de problema ei cu vorbitul, astfel ca se rezumasera la doar a se privi unul pe celalalt.
In departare, blondul il vazu pe Drew Carter apropiindu-se de locul in care se aflau ei. Barbatul fu surprins sa-i vada pe cei doi impreuna. Eric se ridica de pe banca.
- Ne mai vedem, Julianne.
- Da, spuse cu vocea ragusita fata.
Julianne privi lung in urma lui Eric, parandu-i rau pentru el. Carter se aseza langa ea, in locul in care statuse Eric cu cateva clipe mai inainte. Ii zambi. De cand iesise din spital se intalnisera aproape in fiecare zi. Descoperisera ca nu au aproape nimic in comun. Insa se simteau bine unul in compania celuilalt.
- Ma astepti de mult timp? Barbatul lua blocul de desen si incepu sa-l rasfoiasca.
- Nu, de abia am ajuns. Insa nu pot sa stau mult.
- De ce? Se uita surprins la fata, stiind ca o intreabase daca are treaba, iar ea negase.
- Ma intalnesc cu Bruce, intr-o jumatate de ora.
- A, da? Intreba Carter, usor enervat. Hai ca te duc eu, atunci.
Nu-si mai spusera nimic. Barbatul se simtea frustrat si era suparat pe prietenul sau. Julianne parea sa nu bage de seama reactia detectivului, in momentul in care ii spusese sa opreasca in fata unui magazin cu bijuterii din aur si argint.
- Hei, Julianne! Bruce ii facu cu mana fetei, insa ii disparu zambetul de pe fata cand o vazu acompaniata de Carter. Drew, ce mai faci?
- Eh, m-am oferit s-o aduc pe Julianne. Vino putin, am ceva de discutat cu tine.
Fata ii vazu pe cei doi indepartandu-se si chicoti. Privi la minunatele bijuterii care-i luau ochii pur si simplu. Dupa cinci minute foarte intense, cei doi barbati se intorsesera, iar Julianne zise:
- Asta este perfect. Bruce privi la inelul minuscul aflat pe degetul sau.
- Esti sigura? Barbatul era putin contrariat. Cum ti se pare, Drew?
Carter care statea si spumega de furie in coltul sau flutura din mana si-si oferi aprobarea. Bruce achita mica bijuterie si iesira din magazin.
- Ne vedem diseara, Bruce, bine? La sapte, sa fii acolo.
- Okey, Julie... Daca privirile ar omori, atunci, Bruce ar fi fost langa Edward stewart, pentru ca Drew il privea in cel mai oribil mod posibil. Julianne chicoti.
- Pa, Drew!
- Femeile Stewart sunt bune, nu gluma. Rosti Bruce, in timp ce Julianne se indrepta spre un taxi. O sa am o fiica teribila!
Fiica? Ii venea sa strige lui Carter. Julianne avea de abia douazeci de ani. Doar nu se apuca sa faca copii la varsta aia. Vazand ca Drew nu zice nimic, ci continua sa fie bosumflat, continua:
- Esti atat de fraier, omule! Arati ca un copil caruia i s-a luat jucaria. Drew!
- Ce e?
- Nu cu Julianne voi avea eu copii. Ea va fi fiica mea.
Drew isi privi uimit prietenul. Acesta afisa un zambet superior. Ii inmana o cutiuta mica, rosie. Carter o deschise si vazu un inel, altul decat cel pe care-l alesese Julianne.
- Dupa el a salivat Julianne toata saptamana.
Carter continua sa taca si sa priveasca la cercul auriu.
- Hai ca esti tampit! Exclama Bruce. Dar lasa, adauga el luandu-l de dupa umeri pe Carter, te destept eu pana la sapte!...
Sfarsit!
________________________________________________________________
Asta a fost tot! Va multumesc tuturor celor care au citit, votat si/sau comentat de-a lungul a douazeci si sase de capitole. Va m-ai cer un singur lucru: o parere sincera, asa ca de final. Multumesc anticipat!
Ne mai auzim! >:D<