Micile raze ale soarelui îmi gâdila obrajii, dar nu e asta motivul pentru
care îmi deschid ochi.
Îmi deschid ochi pentru ca simt ca nu voi mai putea mult respira, Alex ma tine strâns chiar foarte strâns în brate.
-iubire, îți cam omori iubita.
Nimic, nici măcar nu se mișcă.
-ajutor.
Încep sa tip dintr-o data.
Alex sare ca ars iar eu pot numai sa rad.
-Ce e? Ce s-a întâmplat?
-era sa mor.
-cum?
-sufocata de tine.
-adică asa.
Se arunca înapoi în pat și ma îmbrățișează din nou, dar acum nu la fel de tare, pot respira deci e bine.
-ar trebui sa ne facem bagajele mâine plecam!
-Știu, dar mai avem timp, trebuie sa te țin în brate.
-de ce?
-pentru ca te iubesc.
Îl sărut și ma ridic pentru a face bagajele, mâine plecam, de abia aștept.
Alex se ridica și el sa ma ajute.
Terminam bagajele și coboram în sufragerie.
-bună dimineața!
Strig cat pot de tare.
-bună dimineața și tie!
Striga Lara din camera de lângă bucătărie.
-Ce faci?
-dormeam pana acum tu?
-foarte bine, ce dimineața frumoasa, soarele strălucește, păsările canta, iar fluturi zboară nemaipomenit.
-Sam, ești bine?
Întreabă Lara, ieșind din camera.
-de ce nu as fi?
-pentru ca tu nu vorbești asa!
-și nu e niciodată târziu sa încep.
-Bine ce vrei de vorbești asa?
-Ăaaam, clătite.
-Bine, îți fac.
-mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc .
-Ce copila ești!
Spune Alex îmbrățișându-ma.
-și nu îți place?
-Ba da, te iubesc, micuțo!
-și eu.
Ii dau drumul și merg sa o ajut pe Lara la clătite.