"Şi chiar dacă nu ar mai fi fost unul lângă altul,chiar dacă nu s-ar mai fi ținut de mână,chiar dacă între ei s-ar fi întins orașe mari,tot l-ar fi iubit.Cel mai bun lucru al ei era să îl iubească pe el."
S-a auzit un plânset slab urmat de unul puternic,două glasuri diferite.A trecut prin timpanul meu şi s-a lovit acolo ca de un perete făcându-mi capul să vibreze si facandu-mă să mă trezesc speriată.
Eram aşa de obosită! Brațul lui Harry era peste abdomenul meu şi respirația lui se lovea de ceafa mea.Am întins mâna ca să opresc aparatul,nu vreau să îl trezească copiii şi pe Harry,de aproape o lună de când sunt ei acasă el s-a trezit cel mai mult să îi schimbe şi să îi hrănească.
M-am desprins cu grijă din brațele lui şi am traversat spațiul larg dintre pat şi uşă ieşind repede.
Am intrat în camera copiilor care era imediat lângă dormitorul nostru.
Harriet plângea cel mai tare,ca de obicei iar Christian doar suspina şi privea jucăria de deasupra pătuțului.
Am luat-o pe fetiță în brațe şi i-am aşezat capul pe pieptul meu.Doamne, mi se face pielea de găină când o aud plângând. Nu pot să cred că minunea asta mică e a mea.
-Shh,taci cu mama,puiule!
În timp ce o linişteam pe Harriet,am aruncat o privire spre ceasul în formă de urs de pe perete.Ora 4:35,exact cum credeam.Asta îmi aduce aminte de nopțile în care stăteam treaza până dimineața la 6-7 pentru că sora mea nu voia să adoarma.
Parcă au trecut ani de atunci...şi de fapt,s-au dus doar vreo 9 luni.Câte s-au întâmplat în 9 luni...şi mai am câteva zile şi împlinesc 18 ani.Parcă nu mai înseamnă atât de mult pentru mine să fiu majoră acum.Ce vreau acum este să am grija de copiii mei şi să mă mărit cu bărbatul pe care îl iubesc enorm.
Harriet a adormit şi am așezat-o ușor în pătuțul ei acoperind-o.
M-am întors apoi spre pătuțul lui Christian care era atent încă la jucăria lui.
El e atât de cuminte iar Harriet atât de vulcanica.
-Ce faci,puiul meu?
Christian se uita spre mine şi îsi mişca uşor mâinile.
Doamne,e atât de frumos!
Am tras fotoliul mai aproape de el şi am luat o carte de pe masuță.Era "Cei trei purceluşi" şi i-am citit aproape toată povestea până când am observat că a adormit ținându-mă de mână. Am continuat să îmi mişc capul de la el la Harriet şi să îi privesc până când, am adormit.
Harry
E atât de dulce când doarme!E atât de dulce mereu,chiar şi atunci când se enervează si devine un vulcan,chiar si atunci când e obosită,si atunci când e răcită.E ea,e a mea si e perfectă aşa cum e.
-Nadia,iubito,trezeşte-te! am şoptit în timp ce mâna mea îi mişca încet umărul.
-Încă 5 minute,Harry,a mormăit şi s-a aşezat mai bine în fotoliu.
Iar s-au trezit copiii azi-noapte.Am simțit când a plecat din pat,din brațele mele,dar eram atât de obosit încât nu îmi puteam deschide ochii.
Îmi pare rău că a adormit în fotoliu,iar.Mi s-a întâmplat si mie să adorm aici nopțile trecute când bebeluşii se trezeau şi stiu că nu e foarte confortabil.
Am aruncat o privire la copii.Îi pusesem pe amândoi în patul lui Christian după ce i-am hrănit iar acum se privesc unul pe altul în linişte.
Mi-am mutat privirea din nou pe chipul Nadiei.Minut de minut,zi de zi,mă simt atât de norocos că am pe cineva ca ea lângă mine.
Ziua ei e peste 3 zile şi ştiu că nu îi va conveni să îi fac o petrecere mare.Ea vrea ceva simplu,cu băieții si familia ei şi asta am să fac.Am vorbit deja cu părinții ei,miercuri,adică peste 2 zile vor ajunge aici cu avionul însă trebuie să planific totul în mare taină.
Cel mai "grav" este că,stabilisem să facem nunta cât de repede putem.Oare dacă nunta ar fi în aceeaşi zi cu aniversarea ei s-ar supăra?
Chiar dacă alții au nevoie de luni bune să organizeze o nuntă,ştiu că Nadiei îi plac lucrurile simple şi o nuntă restrânsă ar fi ideală pentru ea.
-Harry,cât e ceasul? a mormăit intinzandu-se.
-E 11:32,am zis privind ceasul de pe perete.Bună dimineața,iubito!
-Neața,a spus adormită sarutându-mă apoi.
Am privit-o ridicându-se din fotoliu şi aplecându-se peste pătuțul celor mici.Fața ei s-a luminat instant privind copii care se țineau de mânuțe şi gângureau.
E atât de minunată femeia asta care nici măcar nu e încă majoră şi e deja mai matură ca mine.Ştiu că nu a avut o viață uşoară,asta a lăsat urme în caracterul ei dar o să mă asigur că toate vor merge limpede pentru ea de acum înainte şi că nu va mai trebui să îşi facă vreodată griji pentru nimic.
Merită tot ce e mai bun şi nu spun asta pentru că o iubesc sau pentru că mi-a dăruit doi copii minunați,ci pentru că ea mă iubeşte pe mine.M-a iubit atât de mult încât şi-a pus viitorul în joc doar să mă câştige pe mine.Dar deja mă câştigase,încă din noaptea în care a adormit în spasme pe bancheta maşinii cu capul pe pieptul meu.
În niciunul din filmele mele din toți anii aceştia nu apărea o fată de 17 ani care să mă facă tată şi care să mă facă să o iubesc infinit,care să mă schimbe în toate felurile bune în care poate fi schimbat un om.
Ea crede că eu am salvat-o pe ea dar ,de fapt ea m-a salvat pe mine.M-a salvat de la o viață de căutări zadarnice în care nu aş fi descoperit niciodată ce vreau şi cu cine vreau.Şi nu o să pot niciodată să îi mulțumesc destul.
***
De vreo jumătate de oră,Harry mă priveşte insistent în timp ce mă prefac că citesc o revistă.Adică,aş citi,dar privirea lui asupra mea mă distrage încât propozițiile ce trec prin fața ochiilor mei rămân doar nişte însemne pe pagină pe care nu le pot descifra şi la care nu mă pot concentra.
-Bine,mă dau bătută,ce e? l-am întrebat aruncând revista pe masuța de cafea.
-Eşti frumoasa! mi-a răspuns el privindu-mă sincer.Ochii lui verzi străluceau privindu-mă şi astfel mi-am adus aminte într-o fracțiune de secundă de toate momentele în care eram furioasă,fericită sau speriată iar ochii lui m-am privit la fel:cu dragoste.
M-am aşezat în poala lui încolăcindu-mi brațele în jurul gâtului său şi mi-am presat buzele de ale sale.El şi-a mişcat mâinile pe spatele meu trăgându-mă mai aproape.
Sărutul nu mai e ceva erotic de mult.E un simplu gest pe care îl fac din dragoste şi de care nu o să mă satur în veci.
Mi-a sărutat fruntea spunându-mi că mă iubeşte şi dacă în momentul ăla Eliana apărea şi mă prindea de mână spunându-mi că toate tangențele mele cu lumea noastră s-au terminat şi că trebuie să mor,nu aş fi regretat nimic.Pentru că am trăit în câteva luni lângă omul ăsta o viață întreagă şi nu mi-aş mai putea dori mai mult.
-Iubito,ştii că peste câteva zile e aniversarea ta,nu?
Oh,nu,numai asta nu voiam să aud acum.Oamenii au impresia că zilele de naştere trebuie sărbătorite cu fast când de fapt,sunt simple momente în care îți aminteşti că ai cu un an mai puțin de trăit.Eu personal prefer o înmormântare frumoasă,zile de naştere am mai multe,înmormântarea e o singură dată.
-Ştii că nu vreau să o sărbătorim,Harry.
-Ştiu şi tocmai de asta am să îți fac o ofertă de nerefuzat.
-De ce ai sunat ca un vânzător de aspiratoare? l-am întrebat amuzată.
El a râs scurt apoi şi a dres glasul.
-Hai să facem nunta de ziua ta!
Nuntă,ce? Nu m-am gândit la asta de mult timp.Adică,nu e un lucru care chiar mă defineşte,e un legământ care e prea mult pentru mine,care mă pune sub presiune.
Oamenii căsătoriți se despart mereu sau se ceartă,e prea mult de manevrat.Dar el vrea asta iar eu vreau să trăiesc toată viața cu el,aşa că trebuie să accept.
-Harry,mai sunt vreo 3 zile până la ziua mea,nu poți organiza o nuntă aşa rapid,am zis ridicându-mă din poala lui şi îndreptându-mă spre bucătărie.
-Ba da,Nadia.Ştii că banii rezolvă totul şi că eu am destui încât să rezolv.
Fraza asta aproape că mi-a făcut o venă să se spargă.E cel mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodată ieşind din gura lui.
-La dracu cu banii tăi,Harry!Când eu şi copiii tăi eram pe moarte cu ce dracu te-au ajutat banii?
După ce am țipat cât am putut de tare,am ieşit în verandă trântind uşa glisantă.
Noroc că bebeluşii erau la control cu Anne şi Gemma,altfel sigur s-ar fi speriat din cauza zgomotului.
Harry şi a lipit palmele mari de sticla uşii şi mă privea cercetător.
Cu mâinile în sân,m-am apropiat de sticlă încruntându-mă la el.Cât aş vrea să scot o placă de gresie de pe fundul piscinei şi să i-o trântesc acum în cap.
Văzând că expresia feței mele nu se schimbă,sprâncenele lui s-au unit,furia fiind prezentă acum şi pe chipul său.Nu ştiu câte minute ne-am privit aşa unul pe altul despărțiți de o bucată mare de sticlă dar era clar că niciunul nu vrea să cedeze.
-Scuze,a răsuflat el,însă expresia feței sale a rămas aceeaşi.
-Eşti un idiot,am răspuns palmele mele aşezându-se peste ale lui prin sticla groasă a verandei.
-Ai noroc că ne desparte geamul ăsta,a zis el rânjind.
-De ce? Ai impresia că după ce te-ai comportat ca un snob o să îți permit să mă loveşti?
-Să te lovesc?!
Era şocat şi confuz în timp ce fața mea era neutră şi orice urmă a gândului vis-à-vis de căsătorie era acum ştearsă din mintea mea.
A prins mânerul uşii deschizând-o şi fară să fie nevoie să ne schimbăm poziția,uşa ne-a eliberat drumul lăsându-ne la doar un sărut distanță unul de altul.
Harry mă fixa cu privirea iar şuvițele sale de păr îmi gâdilau obrajii însă nu puteam citii pe chipul lui nimic.Eu în schimb,eram furioasă,astfel că următorul meu impuls a făcut ca palma mea să se lipească de obrazul lui.
El nu a fost nici măcar surprins şi chiar dacă ar fi fost nu aş fi apucat să observ pentru că imediat mâinile sale au ajuns pe fundul meu ridicându-mă şi făcându-mă să îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale.
M-a întins pe şezlongul care se afla lângă noi iar corpul său s-a lipit de al meu imediat.
-Despre asta vorbeam,mi-a şoptit la ureche şi în clipa următoare buzele sale au început să îmi sărute frenetic gâtul în timp ce mâinile sale îmi frământau sânii.
Şi m-a avut acolo,pe un şezlong lângă piscina din curtea noastră.
A fost prima dată când am făcut dragoste,exceptând noaptea aia care i-a rezultat pe cei mici din care nu ne aducem aminte nimic.
Dar nu am fost a lui pentru că era primul din viața mea,pentru că mi-a luat virginitatea într-un moment în care niciunul din noi nu era conştient ,ci am fost al lui pentru că el era ultimul.
***
Totul era alb,de la aranjamentele florale la decorațiunile ce împânzeau curtea.Eu eram cea mai albă,rochia mea era de un alb imaculat şi avea o trenă foarte lungă în care se vor împiedica cu siguranță Diana si Gemma.Cine spunea că nu poți organiza o nuntă în trei zile chiar se înşela,Harry şi băieții chiar au reuşit deşi,am impresia că tematica nunții nu e foarte potrivită,e prea mult alb aici.Nu îmi imaginam că am să mă căsătoresc chiar de ziua mea dar pare un mod bun în care să iți petreci ziua de naştere.Niall şi Liam se agitau prin curte tot punându-le întrebări celor de la catering,mama şi Anne aveau grijă de bebeluşii mei şi de Freddie, iar tatăl meu împreună cu cei doi tați ai lui Harry râdeau zgomotos,ceea ce e de bine pentru că îmi doresc ca familiile noastre să se înțeleagă.De la balconul camerei de în care stăteam nu îl vedeam pe Louis dar ştiu că trebuie să fie pe aici pe undeva cu Harry pe care nu l-am văzut de azi-dimineață.Se pare că,prin "o nuntă retrasă",Harry a înțeles o ceremonie la Chateau de Varennes în Burgundia.Nici măcar nu am ştiut că are să mă aducă aici.Aseară când am ajuns nu îmi venea să-mi cred ochiilor iar răspunsul său a fost unul simplu:"Doar ce-i mai bun pentru prințesa mea."
După partida noastră de la piscină şi-a cerut scuze pentru ce a zis în legătură cu banii dar uitasem toată fraza încă de când mâinile sale umblau pe sub tricoul meu.
M-am aşezat în fața oglinzii din cameră.Eram în dormitorul Mariei-Antoinette care era atât de elegant şi frumos încât îți era milă să atingi vreun lucru.În oglinda mare decorată pe margini cu flori aurite aşezate în rama de cireş chipul meu arăta exact ca al unei păpuşi de porțelan.Lou făcuse o treabă bună,dar nu mai semănam deloc cu mine.Buzele mele erau de un roşu aprins iar buclele mele castanii erau înşirate peste umeri şi,datorită machiajului,ochii mei albaştri erau foarte observabili,într-un mod bun.Dar nu eram eu.Nu eram eu cea obosită cu cearcăne şi mici riduri după o noapte în care copiii mă țineau trează.Pur şi simplu,eram prea frumoasă să fiu eu.Am văzut uşa deschizându-se şi Diana împreună cu Gemma îmbrăcate în rochiile lor de domişoare de onoare au intrat în cameră.M-am ridicat zâmbindu-le timid iar ele s-au uitat la mine uimite.
-Arăți uimitor! au spus amândouă în cor.
Purtau rochii de un roz pal fară bretele şi cu puţină trenă iar parul Dianei era prins într-un coc jos în timp ce al Gemmei era doar ondulat,fiind prea scurt pentru un coc.Erau foarte frumoase,dar ele de obicei sunt foarte frumoase.Eu,în schimb,mă mutam de pe un picior pe altul şi nu îmi semănam a mine încă.
-Cum te simți? m-a întrebat Diana în timp ce îmi aşeza voalul.
-Emoționată,am răspuns inghițind în sec.
-Eşti cea mai frumoasă mireasă pe care am văzut-o vreodată,fratele meu e foarte norocos,a zis Gemma aducându-mi buchetul.
Am zâmbit slab pentru că nu îmi venea în minte niciun răspuns.
-Eşti gata să mergem? Louis mi-a scris că s-au strâns deja cu toții în capelă,mi-a spus Diana.
-Mergeți la capelă,am nevoie de cinci minute singură,voi veni şi eu imediat,i-am răspuns.
A dat să zică ceva dar a încuviințat din cap şi au ieşit rapid lăsându-mă singură.
M-am aşezat pe scaunul moale din fața oglinzii şi am deschis cutia mică de bijuterii din care am scos lănțişorul meu cu roboțel pe care mi l-a dat Eliana de ziua mea acum câțiva ani.
Am prins figurina între degete şi metalul rece s-a încălzit instant.
Mi-am dres glasul de parcă trebuia să fac un jurămâmt solemn şi oricât aer trăgeam în piept simțeam că nu am destul.
-Eliana,sper că mă auzi sau sper că măcar eşti aici.Asta e...e atât de greu.Eşti persoana pe care mi-aş fi dorit-o cel mai mult acum.Tu mi-ai promis odată că vei fi cea care îmi va pune voalul dar acum nu eşti aici şi toate astea par atât de greşite...
Ochii îmi lăcrimau şi nu ştiam cum să mă şterg fară să stric machiajul.
Am strâns tare roboțelul în palmă şi am suspinat ca un copil mic.
-Aş vrea doar să mă auzi...
-Nadia! vocea Dianei s-a auzit prin uşă.
Ştiu că ai zis să mergem înainte dar m-am întors după tine.Ştiu,Eliana trebuia să fie acum aici,să te ajute cu voalul şi rochia şi...eu nu sunt ea,dar eşti prietena mea şi te iubesc şi eu doar...nu pot să te las să fii tristă azi.E ziua ta,e cea mai specială zi din viața ta,îmi pare rău,eu...
Am deschis uşa şi am strâns-o tare în brațe pe Diana.
-Mulțumesc,pentru tot ce ai făcut şi faci pentru mine!
-Eşti prietena mea,Nadia,e datoria mea.Acum hai,toată lumea te aşteaptă!
Am mers cu prietena mea de mână până la uşa capelei unde mă aşteptau Gemma şi tata.Fetele au prins trena rochiei iar Gloria şi Lux erau deja în fața mea gata să pornească cu cele două coşulețe cu petale de flori.Tata mi-a zâmbit mândru şi mi-a întins cotul şi aşa a pornit marşul.
-Să ştii că sunt foarte mândru de tine,mi-a spus el când am început să mergem însă eu nu am putut scoate niciun cuvânt de emoție.
În timp ce înaintam l-am privit pe fratele meu alături de frații şi surorile băieților,l-am văzut într-un colț pe Zayn zâmbindu-mi şi mă întrebam unde e Gigi Hadid însă asta a fost doar un gând fugitiv în mintea mea prea plină.L-am văzut pe Ed,pe Simon şi mă întrebam ce caută ei la o nuntă restrânsă,le-am văzut pe mama şi pe Anne plângând şi cu cât înaintam cu atât simțeam că ochii mi se umpleau de lacrimi şi că îmi ardea atât de tare gâtul încât aproape mă ustura.Nu l-am putut privi pe Harry niciun moment.Ochii mei s-au plimbat printre rândurile de oamenii pe care mă forțam să cred că nu îi cunosc şi încercam mintal să fac remărci idioate despre hainele sau părul lor pentru a mă păstra lucidă.A fost cel mai lung drum din viața mea şi când tata mi-a dat drumul înmânându-mă lui Harry aproape că mi-am pierdut echilibrul.Nu am putut să îmi ridic ochii şi să îl privesc pe Harry aşa că am încercat să trag de timp privind în spatele meu spre Gemma şi Diana care îmi zâmbeau încurajator apoi m-am uitat în spatele lui Harry la Louis şi Liam care aveau exact acelaşi tip de zâmbet.L-am văzut şi pe Niall care era în primul rând la câțiva metri de mine.Nu a acceptat să stea ca şi cavaler de onoare lângă băieți pentru că a spus că nu are pereche şi pentru că ştiam că rana lăsată de moartea Elianei era încă deschisă,l-am înțeles.În schimb,a devenit dădaca bebeluşilor pe timpul ceremoniei,legânându-i într-un cărucior pentru gemeni.
Însă,ceea ce nu puteam înțelege era ce se întâmpla cu mine.Mă comportam exact ca un animal gata să fie sacrificat.Aveam parcă frisoane astfel că atunci când mâinile mele s-au unit cu cele ale lui Harry l-am făcut şi pe el să tremure.
Am ajuns în locul de care am fugit toată viața: la ceremonia mea.Am jurat să nu mă căsătoresc şi uite-mă aici,acum,încălcându-mi jurământul.Toate motivele pentru care căsătoria e un lucru greşit îmi veneau în minte acum şi aş fi vrut să mă aflu oriunde dar nu aici.Şi Doamne,îl iubeam,cât de mult îl iubeam,mai mult decât pe oricine,mai mult decât pe părinții mei,mai mult decât pe copiii mei,însă când a venit momentul să ridic ochii spre Harry,parcă Pământul s-ar fi oprit şi Apocalipsa s-ar fi instalat între noi.Dacă pentru toți,timpul în care preotul a spus jurămintele şi toată polologhia aceea a fost măsurat în minute,pentru mine au fost ani.
Am tras aer în piept şi mi-am ridicat fruntea ca să întâlnesc privirea lui Harry.Era atât de frumos iar ochii săi verzi ca de jad erau umezi,ştiu că a plâns de fericire atunci când intrasem în capelă,însă eu plânsesem de disperare,de neputiință.
Buclele sale dispăruseră.Avea o tunsoare scurtă față de lungimea obişnuită a parului său şi felul în care era aranjat părul său îmi aducea aminte exact de Leonardo DiCaprio în rolul lui Jack Dawson în noaptea balului de pe Titanic.Costumul său era negru contrastând perfect cu rochia mea albă care brusc nu îmi mai venea bine deloc.Corsetul mă sugruma,voalul care îmi acoperea fața parcă nu mă lăsa să respir în voie şi chiar şi inelul de logodnă pe care mi-l dăruise Harry în ambuscada din ziua plecării mele în Manchester cu Ed mă strângea de parcă avea să îmi taie degetul.
Datorită voalului nimeni nu îmi vedea prea bine fața,inclusiv Harry dar ştiu că simțea că ceva e în neregulă cu mine pentru că îmi strângea palmele încercând să mă liniştească.Când preotul l-a întrebat pe Harry dacă o ia de soție pe Nadia Ana Fang,răspunsul său a fost un "Da" rapid şi hotărât rostit cu zâmbetul pe buze şi urmat de un ropot de aplauze.
Însă,atunci când m-a întrebat pe mine dacă îl iau în căsătorie pe Harold Edward Styles,parcă a rostit condamnarea mea la moarte deşi nu a făcut decât să îmi ofere cheia uşii către o viață fericită alături de bărbatul pe care îl iubesc.Dar m-am blocat.Toți amuțiseră iar ochii lui Harry arătau precum ochii unui copil orfan care speră că cineva cândva îl va adopta şi îl va iubi.Preotul a întrebat a doua oară,însă de data aceasta am privit spre fiecare persoană din capelă.Toți mă priveau şocați aşteptând cu sufletul la gură răspunsul meu.
-Nu...eu nu pot,îmi pare rău,am zis desprinzându-mi mâinile din ale lui Harry.Mi-am dat jos voalul scoțând la iveală ochii mei roşii de la plâns şi o gramadă de machiaj întins pe fața mea.Harry m-a privit uimit ridicând încet mâna spre obrazul meu pe care probabil voia să îl mângăie.Dar nu a mai apucat.
-Îmi pare rău,Harry! Te iubesc! am zis dând drumul unui şuvoi de lacrimi.
Am prins bine cu ambele mâini rochia şi am alergat când am putut de repede părăsind capela de parcă ar fi fost în flăcări şi lăsând acolo tot ce iubeam mai mult pe lume.