-Mersi Mari.imi spune Alya.
-Nu ai pentru ce. O merita oricum. Mergi la turn?o intreb entuziasmata scapand de atmosfeta neplacuta.
-La locul nostru secret?ma intreaba formand același zambet ca al meu pe chip.
-Exact!spun si incepem sa alergam.
Locul nostru secret consta intr-un fel de vizuina aproape de varful turnului. Zona nu este vizitata si ne-am gandit sa ne facem un loc al nostru. Loc de unde, noaptea, cand cerul este senin, vei avea un peisaj ca in povesti alcatuit din maiestoasa luna si micutele stele de pe cer. Nu mai spun si de miile de luminite ce se vad din oras. De multe ori am dormit cu Alya aici, locul acesta calmandu-ne sau facandu-ne sa uitam de probleme pe care le-am avut in respectiva zi.
-Am ajuns!imi atrage vocea ei atentia uitandu-se la faimoasa constructie.
-Ce mai aștepți? Sa urcam!zic si urcam scarile pana la locul nostru secret.
Fără sa vreau ma impiedic, insa, din fericire nu cad. Ii spun Alyei sa ma astepte sus cat imi leg sireturile, care, se pare ca erau dezlegate.
Termin imediat si cand ma pregatesc sa incep iar maratonul meu pe scari imi sare in ochi un batranel, cred ca trecut de varsta de 60 de ani ce statea mult prea aplecat pe balustrada. Intr-un moment de neatentie, in timp ce mergea, a alunecat si a cazut dincolo de balustrada, tinandu-se astfel, cu acele mânuțe de bucata de fier care ii era singura cale din a îi opri căderea. Din instinct alerg spre el si il prind de maini. Cu greu, il trag usor, usor pe partea opusa a balustrazii, ajutand micul batranel sa scape tefer.
-Sunteti bine domnule?intreb lasandu-ma in genunchi, pentru ai ajunge la inaltimea sa.
-Da! Iti multumesc nespus domnișoară! Ai o adevarata inima de aur! Intr-o zi fapta ta va fi rasplatia!imi spune acesta cu vocea tremuranda strangandu-mi in manutele sale mana mea.
-Nu trebuie sa imi multumiti. Imi place sa ajut oameni. Va rog sa aveti mare grija de acum!ii spun eu.
-Voi avea.este tot ce spune apoi isi reia traseul coborand scarile.
Urc si eu scarile pana la locul secret unde urma ca eu si Alya sa ne petrecem ceea ce a mai ramas din zi.
Ajunsa la destinatie, imi fac veacul langa prietena mea, ce privea Parisul, parca fascinata.
-Nu as mai pleca de aici.afirma aceasta.
-Locul acesta este minunat, nimeni nu ar vrea sa plece de aici...spun eu privind la randul meu peisajul genial din fata ochilor.
☆☆☆
-Aah!casc eu fracandu-mi ochii. Neata Alya.ii spun prietenei mele care dormea langa mine.
Aceasta se trezeste si imi raspunde la salut. Imi iau telefonul care isi facea veacul langa perna mea si il deschis. Ma uit la ceas si observ ca este... șapte patruzeci? Agitata incep sa imi strag lucrurile si sa le pun in geanta cu care am venit.
-Alya, grabeste-te este opt fara douazaci! In douazeci de minute incep orele iar eu stau departe de turn.zic panicata.
-Bine, fugi si ia liftul apoi alearga pana acasa. Imi voi ruga mama sa ne duca cu masina la scoala.imi spune Alya.
-Multumesc!zic si o imbratisez urmand dupa sa iau liftul pana la picioarele turnului.
De acolo alerg pana la blocul meu. In cateva minute ajung in fata locului pe care il numesc casa. Deschid rapid usa si alerg pana in camera mea. Ajunsa acolo ma imbrac in viteza fulgetului in primele haine gasite in dulap, imi iau ghiozdanul si alerg jos pe scari
-Mari, diseara vine Emilie la noi.ma anunta mama.
-Bine.
-Si din fericire vine si Adrien!spune mama bucuroasa.
Inghet la cuvintele rostite de mama. Ea nu stie relatia actuala dintre mine si Adrien, si nici Emilie. Nu vreau ca mama sa afle de asta, are deja destule pe cap, nu vreau sa ii spun ca de fapt din a cincea eu si Adrien mai ca ne certam de fiecare data când ne vedem.
-Super! De abia astept!zic parand bucuroasa si zambind fals.
-Sa nu intarziati.imi spune ea.
-Noi?intreb eu neintelegand ce vroia sa spuna.
-Da! Tu si Adrien.spune mama. Veți veni amandoi direct aici cand iesiti de la scoala. Acum haide, fugi, vei intarzia!
-Bine, pa mama!spun si o sarut pe obraz.
Merg catre usa blocului meu si o deschid. In fata mea apare Alya cu mana ridicata, pregatita sa sune la sonerie. Chicotim amandoua de coincidenta ce tocmai s-a intamplat si ne indreptam spre masina mamei sale.
Ne asezam pe bancheta din spate si masina porneste in drum spre inchisoare pe care toti o numim scoala.
-Mari esti OK? Pari abatuta de cand ai intrat in masina.imi atrage şatena atentia.
-Nu chiar... Diseara va trebui sa o mint pe mama ca inca mai sunt prietena cu Adrien. Si nu numai pe ea, ci si pe mama lui, Emilie. Tin mult la amandoua si nu cred ca le voi putea minti. In plus, va trebui sa plec cu Adrien de la scoala.zic dezgustata.
-Mda, o situatie nu foarte confortabila insa, eu am incredere in tine ca vei trece cu usurinta peste toate astea!spune ea si simtim cum masina franeaza chiar langa scarile care duc spre intrarea in liceu.
-Va multumesc doamna Cesaire pentru drum!ii spun mamei Alyei si cobor din masina.
Impreuna cu Alya urcam scarile discutand despre problema pe care o am. La un moment dat o aud pe Alya...maraind?
-Esti OK?intreb cand vad ca se opreste din mers.
Ma uit la ea si vad o Alya nervoasa gata sa ia la bataie pe oricine o atinge. Din stanga noastra incep sa se auda niste rasete enervante, dandu-mi astfel seama de ce este Alya asa nervoasa.
-Doar nu ii baga in seama!spun tragand-o de mana in liceu.
-Ce au cu noi?intreaba Alya, parca epuizata.
-Nici eu nu stiu dar as vrea sa inceteze. Mi-au ajuns pana la cap nervii ce ii am cand ii vad.afiram eu in timp ce intru in clasa.
-Știu senzatia!spune Alya si ne asezam simultan pe locurile noastre.
Pe rand, intra toti colegii nostri in clasa, asezandu-se in banca si asteptand apariția doamnei diriginte.
-Am inteles ca astazi ne va spune cand vom merge in excursie.spune Alya facand referire la doamna diriginta.
-Ar fi bine. Dupa intamplarea de ultima data am crezut ca nu vom mai merge.spun si eu.
-Nu-i asa? Adica serios acum! Cine ar face concurs de beatbox in sala de muzica, in mijlocul orei?!spune Alya suparata dar in acelasi timp, amuzata.
-Nino si Adrien!spun eu in soapta iar Alya chicoteste.
-Ai dreptate.zice aceasta si in clasa isi face aparitia doamna diriginta.
-Buna ziua copii!ne saluta dumneaei si se aseaza la catedra in timp ce noi ii raspundem la salut. Inainte de a incepe ora, vreau sa va aduc la cunoștință data in care vom pleca la Miami. Ma gandeam sa fie peste doua saptamani, in saptamana altfel si, in loc de trei zile fata de cum am hotarat ultima data, sa fie toata săptămâna. Ce spuneti?intreaba aceasta si primeste un raspuns afirmstiv din partea intregii clase. Bun! Colegii de camera vor fi traşi la sort pentru a nu mai avea alte comentarii!spune uitandu-se special spre Chloe. Asa, acum ca am stabilit si acest detaliu sa incepem ora de framceza!zice si deschide manualul.
☆☆☆
-Scrieti ca tema va rog exercitiile de la pagina 89.ne spume profesoara de matematica si iese din clasa.
-Am scapat si de ziua asta!spune Alya.
-Din pacate...zic in soapta.
Imi strag cartile si caietele si le pun in ghiozdan. Pun ghiozdanul pe umar si împreună cu Alya ies din clasa.
-Deja începe sa îmi bata inima.spun eu emotionata.
-Hai mai, ce este asa de rau? Doar va comportati de parcă ati fi cei mai buni prieteni. Prefa-te ca este eu. Asa iti va fi mai simplu.
-Alya, nu imi place sa mint! Mama imi stie toate secretele, mai putin acesta. Nu cred ca voi reusi sa o mint...spun trista.
Ma asez pe una dintre treptele scarilor si simt ca si satena se aseaza langa mine.
-Mari, este doar o minciunica mica. Vei reusi!ma incurajeaza ea si se aude un claxon de masina. Se pare ca mama a ajuns.zice Alya si ma ajuta sa ma ridic in picioare. Eu trebuie sa plec, insa nu uita! Prefa-te ca sunt eu in locul sau!imi spune aceasta si dau din cap afirmativ. Pa Marinette!ma saluta aceasta si ii fac cu mana.
O urmaresc pana cand intra in masina si pleaca. Dupa asta, imi directionez atentia pe usile scolii. L-am auzit pe Adrien spunandui grupului sau ca trebuie sa faca ceva in clasa si ca pot merge inainte. Il si inteleg ca a facut asta pentru ca cei trei sa nu il vada ca merge cu mine spre casa, si eu as face asta.
Observ cum o umbra se apropie de usile liceului, iesind usor usor si apropiindu-se de mine. Trece pe langa un felinar si ii dau seama ca este Adrien. Imi incrutisez mainile si ma uit nervoasa. Trece pe langa mine, fara sa ma salute si logic ca va trebui sa merg si eu dupa el.
-Stii, cand intram in casa va trebui sa vorbim deschis. Tu nici macar 'buna' nu mi-ai spus!incerc sa incep o discutie.
-Cine a spus ca voi vorbi? Mama crede ca ma doare gatul si ca nu pot vorbi deci va trebui sa vorbesti singura.
-Si propui sa le mint eu pe amandoua cat tu probabil ma vei inregistra sa ma faci de ras grupuilui tau de tonti?
-Nu. Voi minti si eu doar ca mai putin.spune acesta.
-Nu inteleg de ce o spui cu atata lejeritate! Eu mai am putin si explodez cand imi dau seama ca trebuie sa imi mint mama si pe Emilie care imi este super draga, iar tu te comporti de parca ar fi floare la ureche.spun nervoasa.
-Linișteș-te. Nu am spus ca imi este usor. Doar ca nu are rost sa ma panichez.zice acesta in timp ce ajungem in fata blocului.
Inghit in sec cand pun mana pe clanta. Deja incep sa tremur ceea ce nu este prea bine... Inspir, expir si repet procedeul pana cand vocea lui Adrien ma intrerupe.
-Ai de gand se deschizi usa aia odata?intreaba iar eu oftez.
Apas usor pe clanta, mimand un zambet fals si intru in casa urmata de Adrien. Inaintam pana in sufragerie unde se aflau mamele noastre . Chitati fericita cand o vad pe Emilie.
-Marinette! Ce mult mi-ai lipsit. Nu te-am mai vazut de foarte mult timp.spune ea facand aluzie la plecarea sa in Londra.Vino aici sa te imbratisez!spune si intinde mainile, imediat dupa alergand spre ea imbratisand-o.
-Adrien! Ce mai faci? Nu ai mai trecut pe la noi in ultilmul timp.spune mama pe un ton amuzat.
-Ahm... Am fost ocupat cu scoala.spune el frecandu-si ceafa.
-Oh, se pare ca ti-a mai trecut gatul fata de azi dimineata scumpule.concluzioneaza Emilie cand il aude pe Adrien vorbind fara probleme.
Acesa incepe iar sa tuseasca si sa mimeze o voce ragusita insa Emilie isi da seama de viclenia fiului sau.
-Adrien nu ma poti pacali pe mine! Stii ca imi dau seama cand minte o persoana.zice aceasta iar eu inghit in sec.
Sper sa nu isi dea seama in seara asta ca mintim, altfel am dat amandoi de belea.
-Scumpo, du-te in bucatarie sa aduci tava cu fursecuri.imi spune mama si ii urmez ordinele.
Ma duc in bucatarie pentru a lua fursecurile gatite de ea care se aflau pe masa. Tava era destul de maricica si plina cu fursecuri. Nu inteleg de ce a facut atat, sunt mult prea multe. Trec peste acest lucru si iau platoul in maini indreptandu-ma inapoi spre sufragerie.