Mă simt neputincioasă, cum poate să se comporte așa? Tot el este cel supărat, cel rănit? mă termin de demachiat și mă uit din nou în oglindă, nu îmi vine să cred că a plecat așa...nici măcar nu mi-a dat o explicație. M-a lăsat să stau așa ca o proastă acolo cu Ed, nu a încercat să își ceară scuze, sau să îmi spună de ce a plecat la Londra și a fost fotografiat cu tipa aceea. Mă năvălesc o grămadă de emoții încâlcite, pe deoparte sunt geloasă pe oricine se apropie de el, sunt nervoasă pe felul lui de a gestiona orice conflict, nu îmi explică nimic...niciodată! Cum se face că tot el este cel ofticat, când eu l-am văzut la braț cu altcineva, când eu am aflat de la altcineva că el este fiul acelui demon...eu sunt cea care ar trebui să fiu supărată...eu. Iar el ar trebui să mă implore să îl ascult. De ce? De ce mă simt așa? Lacrimile îmi umplu din nou ochii, oricât de mult mi-am promis că nu am să mai plâng din cauza lui nu mă pot stăpânii. Această putere pe care o are asuprea mea este mult prea mare. Totul se duce de râpă, am impresia că totul îmi scapă de sub control...am sperat că după Eliajh să nu mă implic în nici o relație, iar el a reușit în o lună să mă facă să îmi pierd mințile...
Furioasă pe el...pe mine, îmi șterg lacrimile și îmi desfac părul pe care mi l-am prins într-un coc lejer. Cum am putut să acționez așa copilăresc? Cum am putut crede că dacă mă duc într-un club și beau și dansez o să îl fac gelos? Sau o să îl afecteze în oarecare măsură? Îmi dau seama că mi-am făcut mie mai mult rău decât lui, puteam să pățesc ceva...chiar dacă Ed era acolo...știu că nu l-ar fi lăsat pe Bobi să îmi facă ceva...cel puțin nu fizic. Dar întâlnirea cu el nu a făcut altceva decât să îmi amintească cât de mult am decăzut în aceea perioadă, cât rău mi-am făcut singură atunci, eram pe punctul de a face ceva asemănător și aseară, doar pentru a mă răzbuna pe David... pentru al răni. Îmi dau seama că mai mult rău mi-am făcut mie, și chiar dacă am o mică satisfacție deoarece am văzut că nu i-a plăcut când tâmpitul de Bobi a încercat să mă sărute cu forța, sunt extrem de tristă de ce a urmat. Mă așteptam să stea cu mine...dar a plecat pur și simplu, m-a lăsat acolo, nu a spus nimic. Poate că nu este chiar așa de atras de mine, poate am fost doar un în plus pe lista lui de cuceriri.
Opresc lumina la baie și mă îndrept spre pat. Noroc că Ely nu este acasă, probabil a rămas să doarmă la Marcelo...dacă ar fi știut ce am făcut, acum mi-ar ține ditamai predica ... și sincer să fiu nu prea am nevoie de asta, sunt mai mult decât conștientă că am făcut o mare măgărie, nu am nevoie ca altcineva să mi-o confirme. Îmi fixez alarma pentru a mă trezi dimineață, nu vreau să mai lipsesc de la muncă, poate că ar trebui să mă axez doar pe asta, pe muncă, deși o să îmi fie greu să mă duc zilnic acolo știind că este și el acolo, că s-ar putea să ne întâlnim...și să nu vrea să îmi mai vorbească. Îmi revine în minte privirea lui după ce l-a dus afară din club pe Bobi...era furios, extrem de furios, ochii lui emanau scântei, avea o cută adâncită pe frunte, cred că era și extrem de îngrijorat...și totuși, văzându-l așa, acolo în fața mea, parcă toată furia și supărarea mea a dispărut. Când s-a apropiat de mine și m-a privit în ochi nu am simțit altceva decât dorință...dorința de a mă face a lui, de al săruta, de ai sări la gât și a-mi strecura degetele prin părul său negru ca tăciunele, de a mângâia barba lui perfect îngrijită, de a-mi lipii sânii de pieptul său puternic. Simpla sa prezență mă dă de tot peste cap, mă schimbă...iar el nu a făcut nici un gest de apropiere, nimic din ceea ce îmi doream eu. Îmi sună și acum în minte cuvintele pe care le-a spus...
„- Asta este prea mult...chiar și pentru tine. Nu ești tu...nu ești Ava pe care o cunosc eu, ea nu ar face așa ceva, nu ar risca de așa manieră, nu s-ar înjosi în așa hal...comportament ieftin."
Mi-a șoptit la ureche ultima propoziție, dar mi-a ajuns până la inimă...exact așa am făcut...m-am comportat ca o...închid ochii pentru a nu începe să plâng din nou...am fost o proastă pentru că nu i-am răspuns, pentru că nu am spus de ce am reacționat așa. Dar văzându-l așa de de furios, de frumos, de sexi nu am putut spune nimic, doar l-am privit, l-am ascultat și am văzut cum mi-a întors spatele și a plecat, fără a mai spune altceva, a schimbat câteva priviri cu Ed și a ieșit din club lăsându-mă acolo.
Mă trezesc extrem de obosită, nu am reușit să dorm pe bine, și nu mă mir...dar mă bucur că du am avut coșmarul obișnuit...deși aș fi preferat să nu visez cum David face dragoste cu un foto model. Tipic mie...dau din lac în puț! Scap dintr-un coșmar și dau în altul. Îmi verific telefonul, speram să am un mesaj, sau apel...ceva de la David, dar se pare că nu a simțit nevoia să vorbească cu mine. Mă ridic din pat și încep să mă pregătesc pentru a merge la muncă. O zi nouă, sper să fie mai bună decât cea de ieri.
După ce îmi beau cafeaua ies în grabă din apartament. La ușa de la intrare mă așteaptă Bossly, este ca de obicei, serios, cu ochelarii de soare pe ochi, îmi deschide ușa.
- Bună dimineața, domnișoară.
- Bună dimineața...îi răspund eu, mă mir că încă este aici. Mă gândeam că după întâmplarea de aseară David să nu se mai deranjeze în a-mi oferii o gară de corp.
- Cum vă simțiți în această dimineață? Mă întreabă acesta în timp ce ne îndreptăm spre mașină.
Roșesc instant. Precis știe ce s-a întâmplat aseară. Nu este ceva cu care să mă mândresc, aș fi preferat să nu știe nimeni.
- Sunt bine, mulțumesc, răspund eu timid.
- Mă bucur să aud asta.
După ce pornește mașina încerc să mă abțin în al mai întreba ceva, deși mor de curiozitate să aflu de el...să știu unde este, ce face. Poate că ar trebui să mă detașez puțin. Aud soneria telefonului care mă anunță că am primit un mail...David...aș vrea să fie de la el. Deschid repede telefonul. Este de la un utilizator pe care nu îl cunosc...o poză cu un mesaj.
"Mi-aș dori să intru între acele picioare...sigur te-aș face să gemi, asta gândește fiecare bărbat care te vede...o curvă ieftină." Mi se ridică părul pe mine, inima mi se face cât un purice, mă îngrijorează foarte tare că cineva poate să insiste așa... Deschid poza...sunt eu, aseară, pe scenă înconjurată de bărbați. Sunt cu mâinile în aer, rochia mi s-a ridicat sus, abia îmi acoperă fundul...oricât încerc să neg, privită așa nu îmi vine să cred că sunt eu. Mă îngrijorează faptul că am primit iar un mail cu o poza de-a mea. Inima începe să îmi bată cu putere, cine nu are altceva de făcut decât să mă urmărească pe mine. Dau să îmi pun telefonul la loc...David a zis că dacă mai primesc orice fel de mesaje să îl anunț...dar acum nu mi se pare o idee bună.
- Bossly...
- Da domnișoară, îmi răspunde acesta prompt.
Îi întind telefonul cu poza pe care am primit-o.
- Am primit un mail cu această poză...nu știu de la cine este.
Brusc trage pe dreapta determinând mașinile din spatele nostru să ne claxoneze, lui nu pare să îi pese foarte tare de acest fapt.
- Să văd. Îmi ia telefonul din mână și se uită la poză, o privește un moment apoi verifică de la cine am primit mailul.
Nu îmi place că a trebuit să vadă poza, dar sigur că dacă identifică cine a trimis-o poate află și cine este ticălosul care nu are nimic altceva de făcut decât să se plimbe după fundul meu.
- Poți afla ceva? Îl întreb eu.
- Va trebui să îmi dați adresa de mail și parola. O să le duc lui Mark...lucrează pentru domnul OBraian de multă vreme în departamentul de IT, el o să poată afla ceva...Bineînțeles, dacă nu vă deranjează.
- Dacă așa voi putea să scap de nenorocitul acesta...atunci cu plăcere. Am să ți le trimit într-un sms.
- Așa să faceți.
- Și...Îmi mușc ușor buza, nu aș vrea să intervin în munca lui, sau să îi pun în pericol slujba. Crezi că David va afla? Adică...crezi că Mark îi va spune? Nu aș vrea să afle...nu cred că este necesar să îi creez probleme, nu are rost. Spun în timp ce mă trag mai în față și stau aproape de el pentru a vedea cum reacționează la cererea mea.
- Este datoria mea să îl informez...mi-a cerut să raportez tot ce are legătură cu dumneavoastră. Îmi pare rău, spune în timp ce pornește și intră din nou în trafic.
Nu mai insist,nu are rost să îl conving în a păstra secretul. Poate că nici nu îl interesează nimic ce are legătură cu mine. Totuși aș vrea să știu ceva...orice despre el. Oare cum este? Ce simte pentru mine?
- Ai vorbit cu el azi?.... Cu David adică... Mă trezesc că îl întreb deodată pe Bossly.
- Da.
Atât? Un simplu „Da"? Aș vrea să știu mai multe...de ce are obiceiul să răspundă monosilabic?
- Este ok? Îl întreb eu în încercarea de a afla mai multe despre el.
- Este plecat în Washington, D.C. A plecat în această dimineață.
-A...nu am știut.
- A fost ceva neprevăzut.
Da...neprevăzut. Așa cum a fost și călătoria de la Londra...neprevăzut.
- Mi-a pus să vă transmit același mesaj.
- Care? Întreb eu repede privindu-l cu interes.
- Că are mereu telefonul la el, și că îi cunoașteți numărul.
- Atât?
- Și că avionul lui vă stă la dispoziție dacă doriți să mergeți la el.
Nu mai pot să îl întreb nimic...avionul lui îmi stă la dispoziție...waw. Deci a lăsat un mesaj pentru mine...de ce nu mi l-a transmis personal? De ce nu a rămas aseară să vorbească cu mine? Îmi pun telefonul în geantă și mă pregătesc să cobor. Nu am de gând să îl sun...nici să zbor până la Washington, D.C. ca să îl văd. Dacă avea ceva să îmi spună mi-ar fi plăcut să îmi spună personal...nu așa...prin angajatul său. Simt un gol în stomac, și sunt sigură că are legătură cu faptul că ne aflăm în această situație. Poate că am prea multe așteptări de la ... orice ar fi fost între noi, ne cunoaștem totuși de o lună doar. Nu înțeleg cum am putut să mă implic atât de mult, l-am lăsat să intre în viața mea, iar acum nu știu cum ar fi să nu mai fie aici, să nu mai fie acel cineva al meu.
- Mulțumesc, spun în timp ce Bossly îmi deschide ușa să cobor.
- Vă însoțesc.
Nu are rost să îl contrazic, știu că are ordine clare, pe care nu le va încălca doar ca să îmi facă mie pe plac...iar cum nu sunt eu ce care îl plătesc...
Mă așez la birou după ce am purtat o discuție nu foarte plăcută cu Patrick...este supărat pe mine...logic! Am lipsit ieri și aveam programați cinci clienți cărora urma să le arat câteva apartamente din partea estică a orașului. Acum v-a trebui să recuperez. Se pare că azi voi lucra peste program, am ultima familie programată la ora șapte. Ce aduce o zi la spa? ... ore extra de muncă.
Ziua trece greu, când se apropie prânzul deja am reușit să închei două contracte și să arat un nou apartament celei mai nesuferite familii care cred că există pe suprafața pământului, au reușit din nou să găsească defecte și apartamentului situat într-un nou bloc. Mie mi-ar face plăcere să stau într-un așa apartament...domnul Tomson nu pare a agrea nici unul dintre cele douăzeci de apartamente pe care i le-am arătat în această lună. Încep să cred că îmi pierd timpul cu ei...dar din moment ce plătesc...nu îmi place cum decurg treburile cu ei. Voi cere lui Patrik să îl trimită pe Marcelo pe viitor, sau pe oricine altcineva. Nu îmi place cum sunt privită de doamna Tomson, parcă o deranjează mereu prezența mea.
La prânz mă decid să comand mâncare de la restaurantul de pe colț, voi mânca cu Marcelo și Patrik, așa vom reuși să facem și o mini ședință pentru a pune în ordine unele lucruri și pentru a afla ultimele noutăți.
- Bună, Marcelo își bagă capul pe ușă și îmi zâmbește larg. Vi?
- Acum. Spun în timp ce mă ridic de la birou, îmi iau poșeta și îl însoțesc în sala de conferințe, este liberă și acolo putem mânca liniștiți.
- Patrik este deja acolo, acum a sosit și mâncarea.
- Sunt lihnită...spun în timp ce intrăm în sala de conferințe, sunt uimită să văd că Patrik nu este singur, are alături de el o femeie.
Când privesc cu atenție realizez cine este. Nu îmi vine să cred! Ce dracu face ea aici? Speram să nu fiu nevoită să o revăd...nu îmi face plăcere, în plus nu știu ce legătură are cu David...și de unde mă cunoaște pe mine. Este extrem de zâmbitoare, are părul prins într-o coadă de cal, rochia până la genunchi are o crăpătură extrem de indecentă pe piciorul drept, iar decolteul pătrat îi scoate sânii în evidență, după părerea mea, mult prea mult. Este la fel de înfumurată, cu privirea ei atotștiutoare, privește spre noi arogantă, cu un zâmbet fals în timp ce se ridică de la masă.
- Ok...mă bucur că ați ajuns, spune Patrik în timp ce ne face semn să ne așezăm la masă. Domnișoara Alison Baker tocmai pleca. Ei sunt doi dintre cei mai valoroși angajați ai agenției, spune arătând spre noi. Ava și Marcelo, continuă acesta.
- Nimeni nu este ne neînlocuit Patrik, spune oxigenata luându-și poșeta de pe scaunul alăturat.
Nici unul nu spune nimic, o privim stupefiați, ce comentariu este și acesta? Cine dracu se crede și tipa asta?
Îi întinde mâna lui Patrik pentru al saluta apoi se îndreaptă spre ușă.
- Să încerci să rezolvi aceste probleme Patrik... după cum am spus, nimeni nu este indispensabil, aici oricine poate fi înlocuit. Iese și aproape că trântește ușa în urma ei.
- Despre ce dracu vorbește asta? îl întreb pe Patrik în timp ce mă așez la masă și îmi iau pachetul pe care scrie numele meu, miroase așa de bine.
- Vrea să facem unele schimbări, crede că sunt prea mulți angajați și că am putea avea același profit cu mai puțini.
- Cine este asta? întrebă Marcelo în timp ce îndeasă îi gură pastele comandate.
- Este asociată de-a domnului OBraian, și el este autoritar, și sever, dar niciodată așa de necioplit ca fătuca asta, adaugă Patrik. Nu îmi place cum intervine în administrația agenției.
- Cine e? Îl întreb eu pe Patrik. Mi se pare că mă cunoaște, dar eu nu o știu.
Îmi amintesc cm se lipea de David, cum încerca mereu să îmi arate că este ceva mai mult între ei ... poate că așa este. Nu știu mai nimic de el...de trecutul lui.
- Este nepoata unui senator, și este extrem de apropiată de OBraian, spune acest lucru privindu-mă cu subânțeles. Știu că se referă la relația...sau ce o fi ea, pe care o am cu David.
- Am observat, adaug eu sec. Treptat parcă îmi piere pofta de mâncare. Nepoata cui?
- Senatorului Richard Baker.
Rămân mută, nu îi cunoșteam familia, și bineînțeles că nu știam că are o nepoată... Mă miră faptul că este asociata lui David...se vede ce mult își urăște tatăl, cum se face că se înțelege așa de bine cu ea...? După cum m-a privit Patrik îmi dau seama că nu știe că senatorul este tatăl lui David, practic ei sunt verișori...deși nu știu cât de apropiați.
- Și ce ți-a cerut să faci? Întrerupe tăcerea Marcelo.
- Să fac concedieri.
- Crede că poate face concedieri așa din senin? Fără un motiv anume?
- Mi se pare că nu știe prea multe despre afacere, doar vrea să conducă ceva. Nu îmi dau seama câtă putere are ea în interiorul companiei D.O.B. , Dar nu cred că OBraian ar fi de acord cu gândirea ei.
- Ai vorbit cu el? Îl întreb eu repede.
- Nu. După cum ști, nu este în oraș, iar asistenta lui a spus că nu știe când revine. Tu ști ceva?
- Nu.
Las ochii asuprea mâncării din fața mea, nu vreau să intru în detalii, totuși mi-ar fi plăcut să știu mai multe.
- Voi încerca să îl contactez din nou.
Ziua a trecut sub semnul întrebări, mă neliniștea puterea pe care o are oxigenata asuprea agenției. În lipsa lui David, ea poate lua decizii cruciale pentru firmă. Am impresia că nu prea știe ce face, și doar încearcă să dovedească contrariul.
*
Mă abțin cu greu să nu îl sun, au trecut patru zile de când nu știu nimic de el. Mă uit la telefon, dar nu îndrăznesc să o fac. Nu vreau să fiu slabă, să fiu eu cea care cedează.Știu că a ajuns în New York ieri, dar de ce nu a încercat să ia legătura cu mine? Poate că deja s-a plictisit, nu mi reprezint nici un interes pentru el. Pe net am văzut o știre cum că a participat la o prezentare de modă, era însoțit de gărzile de corp și înconjurat doar de foto modele...clar că nu mai contez pentru el... Telefonul începe să îmi sune în mână, pe ecran apare numele mamei. De ce mă mai sună?
- Da, îi răspund eu scurt.
- Sper că ești fericită...ai obținut ce ai vrut.
- Ce vrei? Cred că am spus mai mult decât clar că nu mai vreau să am nici o legătură cu voi. Îi răspund eu. Ce am obținut? O întreb apoi.
- O să te denunț, să ști... cum ai putut să îi faci asta unui om așa de bun ca și Richard? El a vrut doar să îți fie ca un tată...
Se aude ce spune?! Dumnezeule, nu îmi vine să cred ce aberații poate să scoată pe gură, parcă ticălosul acela i-a șters orice formă de gândire, este un roboțel destinat să apere onoarea bietului senator. Ce dracu mai vrea de la mine. Îmi este mai mult decât clar că el are și a avut mereu o prioritate în viața ei, este mai important decât orice...chiar și decât fiica ei. Am zis clar că nu vreau să mai aud de ei în viața mea. Despre ce dracu îmi vorbește acum?
- Nu știu și nu vreau să știu nimic...nu mă interesează despre ce vorbești....și te rog să nu mă mai suni.
- Dacă își revine...și își va reveni, mă asigură ea, o să te denunț. Jur că o să fac asta Ava...și pe tine și pe OBraian, pe amândoi.
- Despre ce dracu vorbești? Încep să strig eu la telefon.
- Știu că voi ați plănuit...ați făcut ceva. Richard era extrem de atent, nu putea să intre din senin cu mașina într-un șanț. Poliția a spus ceva despre o defecțiune la sistemul de frână...dar eu știu că a fost mâna voastră.
- A avut un accident? O întreb în timp ce îmi duc mâna la gură, emoția este puternică, inima îmi bate cu putere.
Nu știu cum să reacționez, dar cu siguranță nu pot fi tristă...mă bucur, mă bucur că a avut accident. O merită, merită să sufere...să sufere cum am suferit și eu.
- Nu ai suportat Ava...nu ai suportat să mă vezi fericită. De ce?
- Pentru că fericirea ta s-a clădit peste nefericirea mea, spun și îi închid telefonul. Nu are rost să încerc să o lămuresc. Oricum ea știe doar un singur lucru ... Richard.
Deci a avut un accident...cum de nu am auzit nimic? Îmi deschid repede laptopul și caut pe internet. Întru pe primul răspuns care îmi apare în pagina de navigare. unt mai multe poze de la locul accidentului, însoțite de mărturiile unor martori și ale unor agenți de poliție.
„ -O tragedie, este un om așa de bun, este păcat că i s-a întâmplat asta lui. Pur și simplu parcă nu a frânat, și a ieșit de pe șosea."
Un om bun?! Mă scârbesc când citesc afirmația unuia dintre martorii oculari, acesta pare a fi fan Baker.
„Victima nu pare să fi frânat, din primele cercetări reiese că mașina ar fi avut defecțiuni la sistemul de frânare. Vom ști mai multe după ce o echipă de specialiști va analiza mașina"
Defecțiuni...de ce crede mama că aș avea eu ceva de-a face cu asta? Dacă de cinci ani nu am spus sau făcut nimic....de ce crede că acum aș încerca să îl omor? Nu că până acum nu m-am gândit să fac asta în fiecare zi.
„Victima prezintă numeroase fracturi interne, rupturi abdominale și fracturarea coloanei vertebrale. Nu se știe deocamdată dacă va supraviețui, dar medicii fac tot ce le stă în putință să salveze viața sa."
Mi-aș dori să nu încerce așa de tare...de data asta mi-aș dori să nu încerce să îl salveze.
Închid laptopul și mă pun pe pat. Este sâmbătă...David nu pare a vrea să vorbească cu mie, Ely a ieșit în oraș. Poate ar fi fost bine să merg și eu cu ea...mă plictisesc singură aici. O să ies...poate merg să văd un film...da...un film.
- Și mergeți singură? Bossly pare surprins de decizia ea de a merge să văd un film singură.
- Nu văd ce e rău în asta? Îl întreb eu amuzată.
În ultimele zile am comunicat mult cu el, am ajuns să îl consider mai mult decât o gardă de corp....pare mai mult un prieten.
- Consider că mergem la film ca să socializăm...singuri....ce să zic? Nu mi se pare că îți îmbunătățești viața socială, spune el zâmbind ușor.
- Sper doar să văd un film bun, adaug eu lăsându-mă pe spate. Sper să mă distragă de la problemele mele.
- Asta vrem cu toții...adaugă el încet. Asta vrem cu toții.
Stau și mă uit atentă la filmele care urmează a rula la această oră, mult prea siropoase, acum nu am chef să văd un film de dragoste...acum nu prea mai cred că dragostea există. Îmi atrage atenția un trailer a unei drame în limba franceză....ceva diferit, mă gândesc. Îmi iau bilet, observ că Bossly este în spatele meu.
- Îți place drama? Îl întreb eu amuzată.
- Se par că azi da. Adaugă el. După dumneavoastră, face semn să merg înaintea lui. Vin și eu în cinci minute, adaugă apoi.
- Bine, spun, apoi mă îndrept spre intrarea în sală.
Mi-am ales un loc în spate, îmi place să stau cât mai în spate, nu pot explica de ce, dar mereu aleg un loc cât mai departe de ecran...cred că așa mă pot detașa totuși de acțiunea de pe ecran. Se pare că sala este destul de liberă azi, foarte puține locuri ocupate, poate nu toată lumea adoră drama...nici eu...de obicei, dar azi drama face parte din viața ma se pare. Mă așez comod și aștept să înceapă filmul, vor fi două ore de detașare, două ore în care nu mă voi mai gândi la el.
Au trecut mai bine de douăzeci de minute și Bossly încă nu s-a întors, probabil avea ceva de rezolvat mă gândesc. Este greu să muncești toată ziua, nu îl invidiez de loc, nu cred că m-aș putea obișnui să muncesc atâtea ore pe zi, deși după gândirea inovatoare a oxigenatei, se pare că asta o să se întâmple și la noi la agenție. A avut minunata ideea să mărească programul de lucru cu o oră, astfel să terminăm la ora cinci după masa ... iupi ...
- Dau oricât pentru a afla la ce te gândești acum.
Vocea lui îmi ajunge direct la inimă, întorc capul repede pentru vedea cine s-a așezat lângă mine...David.