Poftim??? aproape ca am tipat. Sa scape de mine???... Cum ar trebui sa inteleg asta?...
Pot sa jur ca si Adam a fost surprins de replica lui. Sa scape de mine... am gandit, inca socata. Am inghitit in sec. Mi-e teama sa ma gandesc cum ar trebui indeplinita aceasta "misiune"...
Tipul avea pe fata zambetul sau viclean, privind ba la mine, ba la Adam, care amutise pe loc.
- De ce esti atat de socat?
Adam, dupa ce a tacut o clipa, a spus de parca nu i-ar fi venit nici macar lui sa creada.
- Nu poti... a inceput, dar s-a oprit.
Tipul a privit demonstrativ.
- Ba uite ca pot! a raspuns ironic.
Adam a coborat capul in jos, privind resemnat in pamant.
A... A acceptat?... Am inghitit in sec. Cum? De ce? Nu se poate... Nu mie.... Am privit spre el. Respira incet, de parca l-ar fi durut acest lucru. Oare ce o sa imi faca?... Mi-e frica....
Aproape ca am sarit in sus, din cauza socului, atunci cand tipul a inceput sa rada rautacios spre mine. Respiratia mi s-a accelerat si mai mult decat fusese pana atunci, iar in gat mi s-a oprit un nod. Ochii sai albastri m-au privit triumfatori, apoi s-a intors pe calcaie, pornind alene spre iesirea din parcare.
Am ramas inghetata vreo cateva minute care parusera o vecie. Am inghitit inca o data in sec, incercand sa scap de nodul din gat, dar fara folos.
Am facut cativa pasi pana am ajuns langa Adam. Isi tinea ochii inchisi si maxilarul incordat, cu fata inca in pamant. M-am agatat de bratul sau ca o pisicuta lingusitoare, cersind mila lui.
Chiar nu vreau sa vad ceea ce va face... Nu sunt deloc cointeresata sa aflu acest lucru...
Si-a strans buzele intr-o linie, atunci cand l-am atins. Nu vrea ca eu sa fiu aici...
- Adam? am zis cu voce abia auzita, lipindu-mi capul de umarul sau.
A respirat adanc, dar nu a vorbit. Nu m-a auzit? Dar... Ar putea exista posibilitatea sa ma ignore?...
Am clatinat din cap ca sa imi alung acest gand din minte. De ar face-o? Ar avea oare vreun motiv?
- Adam... am repetat la fel de incet. Chiar o sa scapi de mine? am intrebat nesigura.
A ridicat incet capul, privind in gol.
- Asta ar trebui sa fac... Nu?... a intrebat demonstrativ, dar cu aceeasi voce joasa.
Am inghitit in sec. Chiar nu ma asteptam ca Adam sa accepte ceea ce a zis tipul acela... Nu imi vine sa cred ca el chiar o sa scape de mine...
- Cum? am spus cu un ton si mai mic.
A continuat sa priveasca in gol.
- Chiar vrei sa stii? m-a intrebat fara pic de vlaga in voce.
Am inghitit in sec.
- Vreau sa stiu ce ma asteapta... am soptit. La ce se referea el? In ce modalitate sau - ... nu stiu... - cum?
Pe chipul lui era o masca neutra, care nu ma lasa sa trec de ea.
- Asta nu o sa iti placa... Te avertizez...
- Asta am inteles... Dar tot vreau sa stiu...
A facut o scurta pauza.
- Sa te omor. a spus simplu.
- Poftim??? am sarit la doi metri de el, cautand pe chipul lui vreun oarecare detaliu ce l-ar putea da de gol ca glumeste
Dupa o perioada foarte lunga de privit in gol, si-a intors capul spre mine, privindu-ma pana la ultimul detaliu, de cateva ori.
- Spune-mi, te rog, ca e doar o gluma de prost gust! am spus speriata.
Nu mi-a raspuns.
- Adam... Ma sperii... Daca e o gluma proasta, te rog sa incetezi..... am insistat cand am vazut ca tace.
A tresarit, de parca l-as fi trezit dintr-un somn adanc.
- As vrea eu sa fie o gluma... a raspuns la fel de simplu.
L-am privit, cerand mila. Nu poate sa fie adevarat... Nu cred ca Adam ar fi in stare de asa ceva.... O crima!... E imposibil... Cu toate astea, am hotarat sa intreb.
- Adam... am inghitit in sec. Tu chiar o sa faci asta?