M-am blocat. S-a zis cu optimismul meu... Ne-a prins... La naiba!!! O sa regret asta... Simt... Am inceput sa tremur fara sa vreau, dar am incercat sa nu fac asta atat de vizibil, pentru ca nu ma puteam opri. Adam parea ca se asteptase la venirea lui, pentru ca nu reactionase in nici un fel.
A pornit in intampinarea lui, dar eu am ramas ca o statuie la locul meu. Poate ca nu ma va observa... am gandit, fix inainte sa ma priveasca cu aer superior. De parca ar vrea sa dispar... Imi doream sa intru in pamant de frica lui.
Am inghitit sec.
- Adam, Adam, Adam.... a spus, privind dezgustat spre mine.
Aproape ca am icnit cand i-am vazut ochii albastri. M-au inghetat pe loc...
- Pe unde umbli tu, Adam? a intrebat, mutandu-si privirea spre el.
De ce trebuia sa vina tipul aici? O sa aiba Adam probleme... Si, iarasi, din cauza mea...
Statea la doar cativa metri de celalalt, incercand sa para cat mai relaxat.
- Nu prea departe... a raspuns acesta ridicand usor din umeri.
Seful sau a ridicat surprins din sprancene, scotand la iveala un zambet viclean, care ma baga in sperieti.
- Si la ce distanta ar fi acest "nu prea departe"?
M-a privit lung, iar eu, instinctiv, am facut cativa pasi in spate. El mi-a urmarit miscarile cu ochii sai de gheata, pana in momentul in care am inconjurat automobilul si am ajuns in spatele lui Adam. A ras batjocoritor. Simteam nevoia sa tip si sa fug cat mai departe de el, pentru ca nu fusesem in veci mai ingrozita...
- Nu prea departe... a repetat Adam, acoperindu-ma de privirea arzatoare a tipului.
A acceptat raspunsul lui, dar si-a dat capul usor pe o parte ca sa ma priveasca pe mine.
- Dar tu, papusa... Pe unde ai mai colindat? am inghitit in sec. Ai incercat, iarasi, sa fugi? a intrebat ironic.
Cu toate ca abia ma puteam misca, am clatinat tremuratoare din cap.
- Nu a fugit nicaieri. mi-a luat apararea Adam.
Ma simteam vinovata pentru ceea ce a spus... Nu pot sa suport faptul ca el va avea de suferit din cauza mea... Dar ce as putea sa fac?... Sa ii spun ca eu l-am rugat?... Poate ca nu e adevarat, dar tipul acesta nu pare a fi cel mai iertator sau intelegator din lume... Nu stiu cum ar putea reactiona...
- Te-am intrebat cumva pe tine? a spus sarcastic.
Adam o sa regrete pentru asta...
- Nu, dar o sperii... a raspuns, sigur pe situatie.
Mi-a luat apararea iarasi??? Daca as spune ca nu imi convine, as minti... doar ca nu inteleg de ce o face...
- O sperii... a repetat tipul. Si de ce mi-ar pasa? a intrebat sarcastic. E doar una singura din multe altele de teapa ei...
Una din multe altele? La ce se refera?
Adam doar statea si mai incordat. De parca ar fi fost pregatit sa sara asupra celuilalt.
- Ah, Adam, Adam... Ce-ai patit? a intrebat ironic. Parca nu erai atat de slab... a urmat o pauza. Te-a transformat aceasta "papusica"? a spus demonstrativ, aratand spre mine. Nu-i nimic, alegem alta!... Care e problema? a intrebat demonstrativ, apropiindu-se si mai mult de Adam.
Chiar nu mai inteleg nici o boaba din toata discutia lor... Nu imi trece prin minte la ce ar putea face referinta cei doi...
Acesta a tacut pentru o secunda, apoi a spus cu convingere in glas.
- Nu.
- Pacat, pacat... a spus de parca s-ar fi resemnat cu gandul. Pentru ca am o misiune foarte importanta pentru tine.
Misiune??? Ce naiba...
Cred ca nici Adam nu se astepta la aceasta continuare, pentru ca a tresarit cand l-a auzit vorbind. Accentua fiecare cuvintel in parte, ceea ce m-a socat si pe mine.
- Vreau ca pana maine dimineata sa scapi de ea....