De unde naiba toata lumina asta??? am gandit, incruntandu-ma si refuzand sa-mi deschid ochii. M-am foit pe locul meu facandu-ma ghem, apoi am clipit de cateva ori incet, doar pentru ca sa il vad pe Adam cum statea alaturi de mine pe pat,jucandu-se cu o suvita din parul meu. Mi-am inchis ochii la loc din cauza soarelui ce lumina foarte puternic dinspre geam.
- Ai hotarat intr-un sfarsit ca vrei sa apari? am intrebat mofturoasa, apoi mi-am afundat fata in cearsaf.
De ieri, cand m-a lasat balta, nu a mai venit, asa ca eu am adormit asteptandu-l. Nu pot sa stau singura, asa ca ma plictiseam de moarte. Ca intotdeauna, nici universul nu era de partea mea. La televizor nu era nimic din ce m-ar fi putut interesa.
L-am auzit ca a ras ironic.
- Buna dimineata si tie, pisicuto! mi-a spus cu un zambet larg pe fata.
Mi-am deschis somnoroasa un singur ochi, incruntandu-ma la el.
- De ce pisicuta? am intrebat la fel de mofturoasa, acoperindu-mi celalalt ochi cu dosul palmei.
- Pentru ca te comporti ca una. Arati ca o pisicuta careia i-a fost deranjat somnul.
Mi-am tuguiat buzele.
- Chiar mi-a fost deranjat somnul... i-am replicat sarcastica.
A ras ironic.
- Atunci, imi cer scuze. Nu voiam sa te trezesc... a spus ridicand mainile in laturi, de parca s-ar preda.
- Nu tu m-ai trezit! i-am zis suparata.
A ridicat o spranceana din cauza surprinderii, iar eu am inceput sa tip artagoasa ca o isterica.
- Sa fie al naibii de soare!... Ca trebuia el sa rasara tocmai acum... am spus capricioasa, facandu-l pe Adam sa bufneasca in ras. Chiar nu vede ca eu dormeam?... Nu putea sa mai astepte inca putin pana sa rasara?... Cel putin vreo trei zile... am spus artagoasa, afundandu-mi, iarasi, fata in cearsaf.
Adam continua sa rada.
- Daca ar fi asteptat trei zile pana sa rasara, atunci cum ai fi stiut cand au trecut acele trei zile? a intrebat in gluma.
Mi-am ridicat capul doi centimetri de pe pat ca sa il pot privi in ochii aceia intunecati si sa reusesc sa ma incrunt mofturoasa la el.
- M-as fi uitat in calendar! i-am replicat, de parca ar fi fost logic sa raspund astfel, apoi mi-am lasat capul inapoi pe pat.
- Dar daca nu ai fi stiut ce data este? a intrebat convingator.
Am intredeschis ochii si l-am privit plictisita pe individul care nu o sa imi demonstreze nimic prin acest sir de intrebari.
- Tu cred ca ai ramas in secolul trecut... Telefoanele din ziua de azi au o anumita aplicatie ce i se spune "calendar" si arata data fara a cauta prea mult...
A dat din cap surprins, cedand explicatiei mele.
- Se pare ca te-ai gandit de mai multe ori la acest lucru...
- Nu. am raspuns plictisita. De obicei, la ora asta as fi fost la scoala. Apropo, cat e ora?
A privit spre ceasul de pe noptiera si mi-a spus:
- Douasprezece fara douazeci. Si te mai plangi ca ai dormit putin...
Am facut ochii mari, surprinsa, si am sarit repede in picioare, privind instinctiv in directia in care stiam ca e ceasul.
- Cat am dormit?! aproape ca am tipat.
- Ai intarziat undeva? m-a intrebat ironic.
Nu i-am dat atentie.
- Asa... Una, doua, trei, patru, cinci,.....
Am inceput sa calculez pe degete de parca as fi facut cine stie ce operatii matematice complicate.
- Nu, nu, nu.... am spus lovindu-ma cu palma peste frunte. Una, doua, trei....
M-a privit straniu, incercand sa inteleaga ce naiba faceam.
- Esti bine? m-a intrebat brusc.
- Da... Nu.... Nu stiu..... am tipat isterica, trecandu-mi nervoasa mainile prin par. Una, doua... am revenit de la inceput.
- Ce tot numeri? m-a intrebat.
Mai bine il intreb pe el... Cred ca duce mai bine contul de trecerea timpului...
- De cate zile sunt aici? am intrebat repezindu-l.
S-a blocat de surprindere, din motiv ca l-am bruscat.
- Nu, nu, nu... Spune-mi doar: ce zi e azi? am intrebat nerabdatoare.
- Marti. De ce? m-a intrebat nesigur.
- O, nu! O, nu! O, nu!!!! am spus incepand sa ma invart nervoasa prin camera, dar el m-a privit de parca as fi innebunit.
- Ce-ai patit? Esti sigura ca e totul in regula?
- Nu! Nimic nu e in regula!.... Azi e ziua de nastere a Emmei!....