Ies din duș mult mai relaxată, mă așez pe pat, și îmi pun telefonul pe noptiera de lângă pat. Mă uit atentă la el, parcă aș vrea să sune acum, să vină... Sunt atât de nerăbdătoare... Vreau să îl gust, să îl simt. Doar gândul la el mă excită, sper să nu mă mai gândesc la trecut, să pot disfruta timpul petrecut cu el. Îmi trec prin minte gânduri care măfac să mă îndoiesc de tot, imaginea lui atunci când a aflat că am fost violată... nu o pot uita.
Soneria telefonului mă trezește... privesc buimacă în cameră, nu realizez încă ce se întâmplă. Iau telefonul în mână și văd numele lui.
- Da... Abia pot să vorbesc.
- Sunt jos.
Atunci sar ca arsă din pat. A ajuns! Traversez în timp record camera și holul pentru a ajunge la interfon.
- Intră, spun apăsând pe buton pentru a deschide ușa. Deschid ușa de la apartament pentru a ști unde să intre.
Mă dau un pas în spate pentru a mă privi în oglindă... Am ochii umflați și părul îmi stă groaznic, încerc să mi-l aranjez repede cu mâna, atunci aud cum intră.
Arunc repede ochii spre ecranul mobilului, este trei dimineața, deschid ochii pentru a mă asigura că văd bine. Unde a fost până la ora asta?
- Te-am trezit?
- Da, dar nu-i nimic, intră, adaug în timp ce îi fac loc să intre. Unde ai fost? Îmi dau seama că nu trebuia să îl întreb și adaug repede. De fapt nu contează...Nu ești obligat să îmi dai explicații.
- Nu sunt obligat, dar pot să îți spun. Face un pas spre mine, închide ușa și mă strânge în brațele sale. Am avut o urgență în... familie. Te rog... vreau să te țin în brațe.
Își încolăcește brațele în jurul meu și mă lipește de pieptul lui, are pe el doar cămașa albă, și pereche de pantaloni eleganți de un gri închis, este atât de ... sexi, i se văd atât de frumos mușchii reliefați prin cămașă, nu poartă cravată, are primii doi nasturi desfăcuși și i se vede pielea de pe piept, instinctiv îmi trec limba peste buze...aș vrea să îl gust..
Îmi dau seama că minte, dar apreciez că totuși mi-a dat un răspuns, încearcă să mă distragă de la răspunsul vag pe care mi la dat, nu cred că a avut o urgență în familie, dar nu pot nici să îi cer a-mi spune tot...
- Sper că s-a rezolvat... Deși uitându-mă la el îmi dau seama că este stresat, nervos poate chiar trist. Mi se pare ciudat să îl văd așa...Vulnerabil. Îl iau în brațele mele și ne îndreptăm spre dormitorul meu.
Observ cum analizează apartamentul, probabil că i se pare mic, în comparație cu al lui. Cum ajungem în camera mea mă ia de mână și mă trage spre pat, se așează pe marginea acestuia și mă pune pe genunchii lui.
- Acum sunt mult mai bine, îmi mângâie pe gât, degetele lui desenează pe pielea mea, coboară încet, foarte încet spre piept, apoi spre valea dintre sâni.
Buzele lui se întredeschid ușor îi văd vârful limbii cum îi umezește buzele. Sânii mei reacționează atingerii lui, nu face altceva decât să îmi șteargă ușor pielea, dar este de ajuns. Barba care îi este aranjată foarte frumos îi dă un aer misterios, nu cred că l-aș putea vedea fără ea, o mângâi încet, îmi place atingea ei, să simt cum îmi înțeapă ușor pielea, parcă mă excită și mai tare. Vreau să iau eu inițiativa, mă apropii cu gura de a lui, îi sărut buzele, îi simt limba cum îmi pătrunde în gură, mă lipesc mai tare de el, mă ridic ușor pentru a putea să mă așez mai bine în brațele sale, îmi trec un genunche peste el astfel încât acum stau călare în brațele lui.
- Îmh...Dacă știam că am parte de această primire....veneam mai repede.
Îmi pune mâinile pe fund și mă atrage mai aproape de el în timp ce se trage ușor pe pat pentru a mă putea așeza mai bine.
- Sigur...spun printre sărutările senzuale pe care mi le oferă.
Nu pot să cred că fac asta, că corpul meu poate și vrea mai mult, nu credeam că o să pot face asta vreodată, să iau inițiativa, să mă simt dorită, să doresc pe cineva așa de mult.
- Ava...ce faci cu mine? Îmi trece mâna prin părul desprins pentru a mi-l prinde la ceafă într-o coadă, îmi trage ușor capul în spate pentru a mă privi în ochi, văd sclipirea din ai lui, nu pot să nu fiu fascinată de verdele lor profund.
- Vrei să spui...tu mie. Expir greu, aș vrea să pot să îl întreb....să știu ce vrea, ce are de gând. Nu poate să mă sărute, să mă atingă așa cum o face, apoi să se comporte total diferit cu mine, să fie rece, distant. Sper să nu o mai facă...
- Ce e? Mă privește în ochi în timp ce își strecoară mâna pe sub maieul meu pentru a-mi prinde în palmă un sân, închid ochii automat și îmi las ușor capul pe spate. Atingerea lui îmi trimite mii de fiori în întregul corp, simt cum presiunea crește tot mai mult între picioarele mele.
- Mă întreb...îmi mușc ușor buza inferioară. Ce o să facem....adică, arat cu mâna spre noi doi, când suntem aproape unul de altul parcă nu ar exista nimeni altcineva...
Mă uit atentă al el, vreau să îmi răspundă, să îmi aline un pic temerile interioare, nesiguranța pe care o simt.
- Știu...am simțit asa de cum am vorbit la telefon, de cum te-am văzut prima dată. Mă sărută ușor pe nas apoi își trece dosul palmei peste fața mea. Nu este nimic de făcut Ava..doar trebuie să stăm împreună.
Când spune asta parcă golul din stomacul meu se mărește și mai tare.
- Nu mă cunoști, spun încet...nici eu pe tine.
Îmi dau seama că înafară de câteva chestii profesionale, nu știm aproape nimic unul despre celălalt.
- O să aflăm noi... Mă privește gânditor, parcă mă analizează în tăcere. Tu ai altceva...ce e Ava?
Îi trec mâna prin păr, se pare că este noul meu hobby, să stau lipită de el...ca o dependență de care nu aș vrea să scap.
- După...după ce ți-am spus că...las capul în jos, nu vreau să rostesc acel cuvânt. Că...ști tu, fac un semn cu mâna, păreai scârbit. De unde să știu că nu te simți așa? Că nu ți-e scârbă de mine?
- Hmm... te rog să nu mai spui asta, ridică degetul arătător spre mine, nu mai spune asta Ava. Mie scârbă, da, mi-e silă, dar nu de tine, ci de cel care a fost capabil să îți facă asta, să te distrugă așa... Nu am să las pe nimeni, ascultă aici. Îmi ia fața în palmele lui. Nimeni nu îți va face rău.
Închid o clipă ochii, nu vreau să îmi facă astfel de promisiuni...mă tem de ce se va întâmpla cu mine dacă nu se ține de cuvânt.
- Te rog...nu mai face astfel de promisiuni...încep să le cred.
- Să le crezi, spune în timp ce își coboară buzele pe pielea gâtului meu, mă sărută ușor, apoi se retrage. Trebuie să aflăm cine te sună...
Să aflăm? la ce se referă?
- Cu adică...?
- Am vorbit deja cu cineva pentru a-ți verific numărul, dacă te mai sună tu încearcă să îl ții cât mai mult la telefon.
- Ai vorbit? Cine...? Cu cine? Nu mai știu ce să îl întreb. Mă uit atentă în ochii lui.
- Zi-mi că ai înțeles...mă privește insistent, dar cum eu nu pot să spun nimic deoarece încă analizez ceea ce mi-a spus, continuă. Ai înțeles? Este esențial să îl ți cât mai mult la telefon, ok?
Dau din cap în semn de aprobare. Mă gândesc să îi spun și de pozele pe care mi le-a trimis, dacă tot a vorbit cu cineva pentru a-mi spiona viața...
- Am primit și câteva poze...spun încet, încercând să nu dau prea mare importanță acestui fapt.
- Ce?! Mă ridică ușor și mă dă la o parte pentru a se putea ridica în picioare. Ava...asta este grav, accentuează intenționat ultimul cuvânt. Tu Înțelegi că tibii aceștia sunt periculoși?
- Da, doar că mă gândeam...
Nu apuc să mai spun nimic deoarece mă ia de brațe și mă ridică în picioare lângă el. Pare foarte îngrijorat, chiar speriat...prin comportamentul și reacția sa parcă mă sperie și pe mine.
- Nu! Nu ai gândit... Nu ai gândit de loc! Unde îți este telefonul, se uită repede prin cameră și se oprește cu privirea spre noptieră.Mă lasă de brațe și ia repede telefonul în mână pentru a mi-l da mie. Arată-mi!
Nu mă roagă, doar îmi ordonă. Iau telefonul în mână și caut cu degete stângace printre mesajele care le-am primit cu poze cu mine.
- Nu este nimic...sunt doar poze cu mine, spun în timp ce îi arat una pe ecran.
-Nimic?! Ava, asta este dovada că te urmărește! Îți dai seama că îți poate face ceva... Își duce furios mâna la frunte, se uită atent la poza pe care i-am arătat-o. Ai mai primit și altele?
Îmi amintesc de poza găsită pe ecranul calculatorului meu de la birou, atunci mă gândeam că el a pus-o acolo, acum nu mai sunt așa de sigură.
- Celelalte le-am șters, dar am mai primit una ...adică cineva mi-a pus-o pe ecranul calculatorului, la serviciu.
- A intrat în blocul meu?!
Blocul lui? Waw...chiar că îmi vine să râd.
- Atunci au schimbat camerele, iar paza nu a văzut pe nimeni străin... David se uită atent și curios la mine. Ce?! Zâmbesc timid în timp ce mă pun în pat și îmi așez perna. Inițial am crezut că ai fost tu.
- Eu? Ce te-a putut determina să crezi asta?
-Nu știu...poza era cu mine în seara cu cocktail-ul...era o poză cu mine ieșind de la baie. Roșesc toată când îmi amintesc cum m-a făcut să mă simt în seara aceea, cum m-a stârnit, cum a aprins în mine toate simțurile.
- Nu ...nu am fost eu. Voi chema pe cineva să investigheze... Nu pot permite ca cineva să intre în clădirea mea, să pună o poză pe ecranul femeii mele fără ca eu să fac nimic. Își Duce mâna nervos prin păr în timp ce își scoate telefonul și formează un număr de telefon.
Eu rămân mută de uimire...Femeia lui?! De când sunt eu femeia lui?
- Marck ...verifică și mesajele pe care le-a primit, și adună o echipă, la șapte vă vreau la birourile centre la D.O.B. Verifici tot, video, vorbești cu personalul, îmi faci un dosar cu toți cei care lucrează, sau vin periodic în clădire. Tot.
Închide telefonul, dar stă o clipă cu spatele spre mine. Nu îmi vine să cred că a deranjat bărbatul acela la ora asta.
- Ce e? Îl întreb când văd că se întoarce și este încruntat...
- Nu așa am crezut că o să ne petrecem timpul... Se apropie de pat și se așează pe marginea lui cu un picior sub el. Dar...mă preocupă siguranța ta.
- Te preocupă siguranța în general, adaug repede ca și o glumă. Observ că ești cu gărzile de corp peste tot. Văd cum își încruntă fruntea.
- Probleme vechi , spune scurt. Hai să ne culcăm, imediat trebuie să ne trezim.
Se întinde lângă mine și mă ia în brațele lui, îmi pun capul pe pieptul lui. Îmi place să îi aud inima cum îi bate, într-un ritm cu a mea.
- Trebuie să ... o să angajez pe cineva să te păzească. Spune într-un final.
Mă ridic într-un cot să îl pot vedea mai bine, nu îmi vine să cred ce spune.
- Poftim? Ești nebun? Nu îmi permit să plătesc pe cineva ca să ...
- O să îți dau un om de al meu .
- Nu! Nu am nevoie de nimeni, sunt capabilă să am grijă de mine.
- Ava... hai să facem cum spun eu...
- Mă ști de aproape două săptămâni, nu cred că este corect să abuzez așa de...
- Nu abuzezi de nimic. Eu vreau să fi în siguranță, mă trage pe el astfel încât acum stăm față în față. Vreau să te știu în siguranță... am așteptat atât să întâlnesc...să te întâlnesc. Te rog, lasă-mă să fac asta în felul meu.
Este atât de serios și totodată atât de convingător, doar privind-ul în ochi reușește să mă facă să îmi cobor garda, să cedez, să-i cedez...lui.
-O să mă simt ciudat...să știu că cineva mă urmărește....pas cu pas.
- O să fie invizibil, ai să vezi, nici nu o să îți dai seama că este aici.
-Vorbim mâine? Nu mai am putere să mă contrazic cu el acum. Mă așez lângă el din nou și încerc să adorm. Nu mai este mult până va trebui să mă trezesc.
- Mâine o să îți spun același lucru...
Ridic privirea spre el pentru a vedea la ce se referă.
- Adică?
- Te vreau...mult. Și îmi placi, și vreau să te știu în siguranță.
Îmi mușc buza inferioară apoi îmi pun din nou capul pe pieptul lui.
- Noapte bună.
Își trece brațul peste spatele meu, și mă îmbrățișează. Poate că am crezut că o să facă dragoste cu mine, dar oricât de ciudat ar fi, îmi place să știu că mă ține în brațele sale, să dormim așa...Simt că vrea să îmi inspire încredere și reușește
Mă lasă pătrunsă de mișcările pieptului său, de ritmul bătăilor inimii sale.
Simt cum ceva mă ține strâns, mă simt nesigură, nu îmi dau seama ce se întâmplă, îmi este foarte cald și simt o greutate neobișnuită care mă apasă. Sar repede în fund și privesc speriată în jurul meu.
- Shhh...sunt eu, vocea caldă, joasă și fermă a lui David îmi inundă urechile, se ridică și el și cu precauție mă atinge pe spate coborându-și palmele spre talia mea. Mă strânge încet în brațe așezându-se lângă mine.
- Bună, spun eu stânjenită, nu vreau să se speri cu comportamentul meu. Scuze dacă te-am trezit...
- Eram treaz de ceva vreme...îmi șoptește la ureche în timp ce mă sărută ușor pe umărul gol. Ai avut un coșmar?
Mă uit atentă la el, nu îmi amintesc ultima dată când am dormit așa de calmă, așa de bine, iar spre uimirea mea, acum nu am avut nici-un coșmar, sau vis, doar am dormit, un somn profund și liniștit.
- Nu, defapt este pentru prima dată în ultima perioadă, când am dormit chiar bine.
- Mă bucur, mă trage în spate și mă ține lângă el.
- Cât este ora? Întreb în timp ce caut cu privirea ceasul electronic pe care îl am pe noptieră.
- Opt...spune încet în timp ce mâna lui coboară încet pe abdomenul meu și se îndreaptă spre marginea elasticului de la boxeri.
- Opt?! Vreau să sar din pat pentru a merge să mă pregătesc să merg la serviciu, de obicei la ora asta eram deja acolo. Am întârziat!
- Ei...nu are nimic, te duc eu.
- David, nu pot să întârzi la muncă, nu îmi place.
- E ok, îl sun eu pe Patrick și...
- Nu! Te rog să nu te amesteci, nu vreau să intervi în munca mea.
- Azi nu poți merge...Vreau să mergem să vorbim cu Marck, apoi să rezolvăm problema cu garda ta de corp. Este atât de serios, și de sigur pe el că o să fac exact ceea ce vrea, dar îmi pare rău pentru el...
- Nici gând domnule OBraian, spun în timp ce mă îndepărtez de el și sar din pat. Mă îndrept repede spre dulap pentru a-mi alege rapid hainele pe care să le port azi, cum sunt extrem de presată de timp, aleg o rochie ușoară de vară, albă cu decolteu în v și o fundă mare la mijlocul spatelui.
- Ava...aud vocea lui amenințătoare care îmi cere să mă întorc spre el, dar nu am de gând să îi cedez. Nu îmi place să nu îmi fie ascultate ordinele...
- Ar trebui să te obișnuiești, spun în timp ce îi arunc o privire serioasă peste umăr. Nu obișnuiesc să primesc sau să execut ordinele nimănui.
Se ridică vizibil iritat din pat și se apropie de mine, nu îi dau timp deoarece îmi iau rochia și mă duc repede la baie pentru a mă pregăti. Nu închid ușa în spatele meu, așa că el rămâne în prag și mă privește. Nu îi dau importanță, îmi dau jos pijamaua și îmi pun repede lenjeria curată și rochia pe care am ales-o. Nu simt absolut de loc pudoare sau vreo reținere legată de el, de faptul că stă și privește fiecare mișcare a mea.
- - Mă omori, spune în timp ce își duce o mână la frunte și se freacă amuzat. Ești uimitoare.
- Cred că spui asta tuturor femeilor cu care te-ai culcat, îl privesc cu coada ochiului în timp ce eu îmi aranjez puțin părul și îmi aplic un machiaj simplu.
- Dar nu înseamnă că acum nu vorbesc serios, spune în timp ce se apropie de mine. Stai acasă azi, vreau să ne petrecem ziua împreună...
- Îmi pare rău .... îl sărut scurt pe buze în timp ce mă aplec pentru a-mi pune sandalele. Dar eu trăiesc di salariul meu, pe care nu o să-l primesc dacă lipsesc de la muncă.
- Te pot ajuta...
- Te rog să nu continui, spun când mă ridic în picioare lângă el. Nu am nevoie de banii tăi.
- Nu așa am vrut să sune...
- Dar așa a sunat. Mă înfurie gândul că el crede că aș avea nevoie de banii lui, sau de favoruri din partea sa. Mai privesc o dată în oglindă apoi continui. Sunt gata...
- Te duc eu.
- Mulțumesc, dar pot să iau mașina mea....
- Ava...cineva te urmărește, nu vreau să îmi asum nici-un risc. Te duc eu.
Mă uit la el, nu vreau să mă contrazic cu el, nu acum, sunt în criză de timp.
- Bine.
- Să mergem, mă ia de mână și mă lasă să pornesc înaintea lui.
Când coborâm din mașină în fața clădirii pe care o deține, nu pot să nu observ că ne așteaptă la intrare patru bărbați îmbrăcați complet în negru, ir din mașina care era în spatele nostru mai coboară Trevor. Omu ăsta chiar nu se joacă cu siguranța sa. David coboară de la volan, ocolește mașina și îmi deschide ușa, apoi îmi oferă mâna pentru a mă ajuta să cobor. Nu pot să nu fac comparație cu ziua de ieri când l-am văzut cu tipa oxigenată...un sentiment ciudat apare în mine...încerc să îmi șterg imaginea din minte.
- Domnule, vocea lui Trevor se aude din spatele meu, David se oprește și se întoarce spre el, mă opresc și eu un moment.
David se lipește de mine, mă sărută scurt pe buze și mă privește în ochi, este extrem de serios, de calculat.
- Am de rezolvat o problemă...ne vedem la prânz?
- Nu știu încă...o să văd la ce oră o să pot să mă eliberez. Mă uit stânjenită în jur, sper că nu ne-a văzut multă lume sărutându-ne, mă simt ciudat în legătură cu ... cu noi...faptul de a recunoaște că am o relație, sau cam așa ceva cu el, cu patronul agenției la care lucrez. Este un pic ciudat.
- Vorbim, spune apoi se întoarce cu spatele spre mine, vorbește un pic cu Trevor apoi se duce repede la mașină, pornește și intră rapid în trafic. Trevor se duce după el însoțit de încă doi tipi.
Nu îmi dau seama ce s-a întâmplat...poate a avut vreun fel de urgență, mă decid să nu mă mai gândesc la el, așa că mă îndrept spre intrarea principală, văd cum cei doi bărbați care au rămas vin în spatele meu. Se pare că David deja a reușit să mă enerveze. Mă opresc și îi privesc insistent, mă enervează la maxim să îi știu pe urmele mele.
- Da...spun uitându-mă la el, îi privesc nervoasă și iritată așteptând un răspuns din partea lor.
- Bună dimineața domnișoară Heart, spune unul dintre ei, mi se pare că ar fi ceva rude, deoarece se aseamănă foarte mult. Eu sunt Bossly, iar el este fratele meu Ed, domnul OBraian ne-a ordonat să stăm aproape de dumneavoastră.
- Nu mă interesează ce a ordonat domnul OBraian, eu nu am nevoie de cățeluși, așa că transmiteți-i la șeful vostru că sunteți liberi.
- Domnișoară, o să păstrăm distanța, nu o să știți că suntem aici.
- Mulțumesc, dar nu am nevoie de gărzi de corp.
- Avem ordine clare să nu vă scăpăm din vedere. Eu o să rămân în mașină, aici jos, iar Ed va fi lângă lift, la etajul unde se află agenția.
Mă enervează la maxim, acum am întârziat și nu am timp să mă contrazic cu ei așa că o să fac abstracție de ei azi.
- Nu vreau să simt că sunt urmărită, spun în timp ce mă urc în lift, Ed mă urmează îndeaproape.
- O să fim discreți. Spune Bossly în timp ce ușile liftului se închid.