Ceasul ticăie continuu, amintidu-i parcă faptul că este în întârziere la ora de matematică. Oricât de mult și-ar dori să nu se ducă, profesoara Jung este o femeie înspăimântătoare atunci când vine vorba de întârziat.
— Aish! Alarmă nenorocită! Rose proastă! De ce, Doamne, de ce dintre toți oamenii, tocmai cu ea m-ai procopsit ca și colegă de cameră? se plânge Jennie aruncându-și câteva caiete în ghiozdan, apoi fuge să ia și cărțile.
În graba ei trece și pe lângă oglinda în fața căreia își aruncă o privire fugitivă. Are părul ciufulit și este îmbrăcată ca un boschetar, însă cu puțin noroc va fi înapoi să se schimbe peste două ore, în timpul mesei de la cantină.
Se mai învârte de câteva ori prin cameră neștiind ce mai caută, apoi își ia ghiozdanul și pleacă. Nu știe exact de câți oameni s-a lovit sau câți au salutat-o fără ca ea să-i audă măcar, însă atenția ei este captată atunci când se lovește din plin de pieptul tare al unei persoane. Forța cu care se lovește este atât de puternică încât își pierde echilibrul și, dacă acea persoană n-ar fi prins-o de brațe, acum sigur ar fi fost întinsă pe jos și calcată în picioare de vreun elev la fel de grăbit și neatent ca și ea.
— Hei, Jennie Kim! Fii mai atentă pe unde mergi, dacă nu te-aș fi prins? se aude o voce masculină.
Jennie își ridică privirea, însă când aceasta se întâlnește cu a blondului simte că obrajii i se înroșesc. Acest băiat este Wong Yibo, colegul ei de clasă, căpitanul echipei de fotbal a școlii și băiatul pe care Jennie îl place de foarte mult timp, deși pentru câteva zile ar fi putut jura că a uitat de el datorită lui Kiji și a tuturor întâmplărilor care se leagă de el.
— Umm... Yibo oppa... îmi pare rău că am dat peste tine... Mă grăbesc la ora de matematică.
Băiatul se uită surprins la ea și la cât de serioasă pare în legătură cu ora de matematică, încât nici nu se poate abține să nu râdă. Jennie îl privește confuză.
— Jennie, mai este o oră până la ora de matematică. Probabil Rose ți-a dat ceasul cu o oră înainte.
Obrajii șatenei se fac mai roși decât erau înainte și pleacă nervoasă în căutarea lui Rose fără să își mai ia la revedere de la Yibo.
Această mică scenă s-a întâmplat în curtea școalii, loc în care se află și Kiji, care nu doar că a văzut totul, dar a analizat fiecare detaliu al celor doi, pentru a-și da seama de sentimentele și reacțiile pe care le au când sunt față în față. După ce o vede pe Jennie plecând atenția îi rămâne captată doar pe blond. Ochii săi se măresc și simte cum adrenalina începe să i se plimbe prin trup, făcându-i mușchii să zvâcnească la cel mai mic impuls, atunci când vede că blondul își mușcă buza de jos și se uită după Jennie și mai ales la fundul acesteia în timp ce merge.
— Nu îmi este de ajuns că ea este infidelă, mai trebuie să îmi fac griji și de frumușelul ăsta cu gânduri necurate. mârâie el nervos, ochii săi rămânând ațintiți spre blond.
Cu toate că i-ar fi ușor să îl bată pe Yibo, a ajuns la concluzia că bătaieaa este numai pentru bădărani și că este mult mai distractiv să te joci cu mintea cuiva decât să îl rănești fizic.
Acum știe că este și vina lui. A avut încredere în fidelitatea șatenei și a lăsat-o să-l vadă mult prea vulnerabil. Însă asta nu se va mai întâmpla. Știe exact ce fel de persoană este Jennie și știe că îi va face plăcere să o facă să se îndrăgostească de el atât de tare încât să uite de blond.
— Totul are un preț, Jennie Kim! Ai să regreți ziua în care m-ai cunoscut și totodată ai să mulțumești fiecărei zeități existente. mârâie el printre dinți, apoi pleacă spre casă spunându-și că a fost o idee proastă să vină.
Venise la școală pentru a o căuta pe Jennie. Venise să îi ceară o întâlnire, însă acum își dă seama că șatena nu merită să i se ceară întâlniri, că ceea ce merită ea este o doză de disperare, trădare și sentimente neînțelese.
Brunetul este pe punctul de a ieși pe poarta liceului, dar se oprește atunci când își aude numele strigat. Recunoaște vocea, este a lui Jennie, dar își continuă drumul, auzind în continuu vocea ei strigându-i numele și pașii ei grăbiți venind spre ea.
Într-un final ea îl ajunge din urmă și își pune mână pe umărul său. Abia în acest moment Kiji decide să se întoarcă spre Jennie. Este roșie la față și pare că a alergat până la el.
— Ya! Kim Ji Sung! Ești surd? Nu m-ai auzit când te-am strigat?
Kiji schitează un mic zâmbet.
— Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul. spune el mai mult pentru sine.
— Ce? strigă Jennie neînțelegând la ce se referă.
— Care dintre noi doi este surd acum? strigă el la fel de tare ca și ea, imitându-i stilul de a vorbi.
Fata se uită urât la Kiji, apoi zâmbește și îl îmbrățișază. Numai că brunetul nici măcar nu se gândește să îi răspundă la îmbrățișare. Se comportă de parcă șatena ar îmbrățișa o stâncă rece și fără vreun pic de sentimente.
— Ești o femeie infidelă. șoptește el atât de încet încât Jennie nu îl aude.
Ea îl aude bloborosind ceva, însă nu îl ia în seamă. Se depărtează puțin de el și continuă să-i zâmbească entuziasmată, însă nici acum nu primește vreun răspuns.
— Blondul știe de noi doi? întreabă Kiji brusc, spulberând liniștea ce se așternuse. Sau, mai bine zis, știe de mine?
Vocea rece și lipsită de orice fel de sentiment uman o face pe Jennie să realizeze că îmbrățișarea aia nu a fost o idee prea bună. Nu știe ce să-i răspundă lui Kiji, iar el știe bine asta și tocmai deaceea continuă să vorbească, de parcă ea i-ar fi răspuns.
— E-n ordine, nici Jisoo nu știe de tine.
Ochii șatenei se îndreaptă uimiți către el. Jisoo? Cine e Jisoo? Această întrebare se aude în mintea tinerei. Temerea ei ce mai mare este ca nu cumva această Jisoo să fie iubita lui, însă Kiji are de gând să-i confirme pentru a se răzbuna pe ea. Poate că dacă nu ar fi venit acum după el să-i sară în brațe nu i-ar fi spus niciodată despre existența iubitei sale.
— E destul de geloasă, însă poți să fi calmă, e plecată în New York.
Obrajii șatenei devin din ce în ce mai roșii și își mușcă nervoasă interiorul unuia dintre aceștia. În cap îi răsună tare mărturisirea lui Kiji de acum două zile. I-a spus că o place, iar acum îi spune că are o iubită. A mințit-o. A preferat să se joace cu ea și nimic mai mult.
— Ești un om rău, Kim Ji Sung! șoptește ea încercând să se abițină să nu plângă pentru a nu fi slabă în fața lui.
Kiji pufnește ironic și o prinde pe fată de bărbie pentru a o putea privi în ochi și pentru a-i admira lacrimile care sunt gata să cadă dintr-un moment în altul.
— Om rău? Mai bine zis prost! Eram în stare să mă despart de Jisoo pentru tine, femeie infidelă. spune el rece, privind-o de sus pe șatenă.
În acel moment îi vede lacrimile prelingându-se rapid pe obraji. Acum se simte prost. Oricât de mult îi place să se joace cu mintea altora, urăște să vadă o fată plângând din cauza lui.
— Jennie, nu plân...
Însă brunetul nu reușește să își termine ideea deoarece palma lui Jennie se lipește rapid și destul de dureros de obrazul său, determinându-l astfel să își mute privirea spre dreapta în mod automat. Ochii săi se măresc atunci când realizează că a fost pălmuit și se își mută glonț privirea spre șatenă aruncându-i o privire din care se citea nemulțumirea faptului că a îndrăznit să facă asta. Numai că Jennie nu se simte intimidată de privirea lui, nici măcar de dinții care îi scrâșnesc. Se simte folosită, folosită de un afemeiat.
— Ești un om josnic. Să nu te mai apropii de mine, Kiji! spune ea nervoasă, apoi îi întoarce spatele și pleacă.
— Este vina ta pentru asta! Tu ai început totul, Jennie Kim. Tu ești cea care s-a jucat cu mine, nu eu, iar dacă tu crezi că s-a terminat aici, te înșeli amarnic. Acesta este doar începutul! strigă el privind-o cum se îndepărtează, fiind sigur că ea l-a auzit.
Întradevăr l-a auzit, însă nu l-a luat în seamă. În acest moment îl urăște nespus, însa nu își poate da seama care este motivul pentru care îi spune că este o femeie infidelă. Cu ce i-ar fi putut greși de ieri și până astăzi? Adusese vorba despre un blond.
— Doar nu s-a referit la Yibo Oppa? își spune ea surprinsă apoi se oprește și se uită înapoi.
El este încă acolo, o privește, analizându-i gesturile. Rămâne surprins de faptul că ea și-a dat seama deja la ce s-a referit atunci când i-a spus că e infidelă.
Micul lor schimb de priviri ia sfârșit atunci când Kiji îi aruncă un ultim zâmbest triumfător, apoi pleacă.
Abia acum își dă seama că a subestimat-o prea mult pe Jennie, că nu este exact așa cum a crezut el. Este o fată interesantă și îi va plăcea la nebunie să se joace cu ea și să îi arate cum este să simți un alt tip de iubire decât oricare altul cu care s-a obișnuit ea.
În mod normal ar fi renunțat la ea, însă nu poate. O vrea! E a lui, știe asta, doar are numele său pe umărului ei și nu poate permite ca cineva să se atingă de ce are el. Nu-i place să împartă, orice ar fi acel lucru.
— Blondul acela va trebui să învețe să stea departe, altfel va fi rău pentru el. mârâie el printre buze apoi intră în camera sa și se trântește în pat.
Pune mâna pe o foaie de hârtie și începe să deseneze portretul lui Yibo, fiind atent să nu-i greșească niciun detaliu, iar după ce desenul este gata își aprinde o țigară și începe să o scuture de scrum pe portret.
— Frumușelule, ai ales fata greșită. spune el apoi stinge țigara în mijlocul desenului, între ochii lui Yibo, lăsând o gaură destul de mare în desenul mult prea reușit.
________________________