Samanta:
Am simțit ceva jucându-se în stomacul meu când m-a făcut frumoasa.
Nu am mai simțit asta pana acum, dar îmi place.
-când pot pleca? Nu îmi place aici.
-Nu știu, merg sa întreb.
-Nu, te rog, nu pleca, nu ma lasa singura.
Se apropie de mine și îmi ia mana intra lui.
-Nici nu aveam de gând.
Cred ca începe sa îmi placa de el.
-spune-mi ceva despre tine!
Rup eu tăcerea.
-Ce vrei sa ști?
-Nu știu, ceva sa te cunosc mai bine.
-poi am 18 ani, ma mut foarte des, nu am o mâncare favorita, îmi place sa ma arunc în pietre și sa stau pe mare.
Alexander:
Am spus asa doar pentru a o amuza puțin și am reușit, am văzut cum schițează un mic zâmbet, iar asta ma bucura.
-Acum spune tu!
-Am 17 ani, locuiesc aici de când ma știu, nu o suport pe Valeria, iar Lara este cea mai buna prietena a mea cea, îmi este ca o sora.
-Ai iubit?
O întrerup.
-Nu .
Spune încet.
Și eu răsufla ușurat.
-tu ai iubita?
-Nu.
Și aud cum răsufla și ea ușurată.
Oare ma place?