Ar exista vreo posibilitate ca sa il fi lasat intentionat aici? Nu cred... Probabil nici nu si-a dat seama ca lipseste.
Am simtit ca sangele incepea sa imi circule cu o mai mare viteza prin vene. Daca o sa ma prinda ca vreau sa il folosesc?
Neputand rezista impulsului l-am luat in mana. As putea sa-l folosesc? Daca al meu a fost luat, acesta ar putea sa ma ajute.
Pentru un telefon atat de performant, e ciudat ca nu are nici o parola care nu ar permite folosirea altcuiva...
Am expirat adanc. Libertatea mea sta doar in acest telefon. Sa o fac sau nu? Fa-o! As putea sa sun, dar am fost avertizata sa nu mai incerc vreo prostie... Vrei acasa? Da, dar nu asa. Ma vor omori... Lasa naibii de avertizari. Libertatea ta e mai scumpa decat avertizarile oricarui nebun... mi-a strigat constiinta mea.
Ok, ok, sun. i-am raspuns constiintei mele. Dar cui? Peste cateva minute e miezul noptii. Ar putea sa doarma...
Tata? Nici gand... A fost distrus cand a murit mama. Nu vreau sa imi imaginez cum este dupa ce a aflat ca am urmat-o si eu... Nu o sa reziste unui astfel de soc. Nu vreau sa imi inchipui cum se simte dupa toate astea... Ar fi o lovitura prea puternica sa il sun dupa acea veste...
Emma? Nici sa nu indraznesti. Nu ar rezista nervos... E cea mai buna prietena a mea, nu ii pot face asa ceva... Nu atunci cand stie ca maine trebuie sa plece la inmormantarea mea... O sa faca vreo prostie pe negandite si cine stie ce i s-ar putea intampla? Oricum... Ce ar putea sa faca ea impotriva lor? E doar o fata neputincioasa, la fel ca mine...
Ryan? Nu stiu... Despre el nu stiu nimic... Tipul acela cu ochi albastri nici nu a pomenit despre el... Oare stie? Totusi... E cea mai buna alegere dintre toti. E mai puternic decat ceilalti.
Mi-a promis, imi aduc bine aminte, ca o sa ma protejeze in orice situatie. Ei bine, Ryan, acum e timpul tau...
"Nu mai incerca sa fugi. Nu stii in ce te bagi..." imi sunau cuvintele lui Adam in minte. E chiar atat de periculos sa o fac? M-am saturat sa fiu inchisa aici ca un animal de la zoo... Chiar vreau sa scap din locul acesta... Acum trebuie sa o fac... As putea sa nu mai am aceasta ocazie....
Dar nu mai vreau alte probleme cu oricare din cei de aici... M-am saturat sa fiu cauza tuturor problemelor... Si... Am o senzatie ca tipul acela ma uraste... Dar, totusi... Nu inteleg din ce cauza ma tine aici... Ce vrea de la mine?...
"Daca mai incerci o data sa fugi, o sa iti para rau..." Dar vreau sa ies de aici... Tu nu stii cum e sa fii rapit, luat cu forta de pe drum, de parca ai fi un obiect nesemnificativ, si tinut sub mana posesiva a altcuiva, care iti poate decide soarta dupa cum vrea el... Tu chiar nu stii cum e... i-am spus lui Adam, tipand, dar stiind ca asta e doar in mintea mea...
M-am uitat spre obiectul negru, rece, din mainile mele si m-a prins melancolia. Cat de nedreapta e soarta asta... Toata viata mea depinde de acest lucru marunt, un simplu telefon, un simplu apel, care ma poate duce acasa...
Am tastat numarul bine-cunoscut al lui Ryan pe ecranul telefonului, dar cand am vrut sa apelez, mana mea a contenit miscarea. Trebuie s-o fac. E doar spre binele meu. Numai asa o sa imi gasesc linistea interioara. O sa revin la viata mea de pana acum o saptamana. Fara regrete... Ce poate fi mai rau?...
Daca va afla Adam ca am cautat in telefonul lui? Ce o sa imi spuna? Dar tipul acela ce o sa mai faca?
Asta e ultima incercare. Daca nu reusesc acum, o sa renunt... M-am saturat de incercarile esuate...
Cred ca o sa ii cedez, o sa ma impac cu gandul ca raman. Orice as face e o nereusita. Cred ca asa ar fi vrut soarta sa fie.
Am apasat pe apelare. Oare nu doarme? Oare stie ca am disparut?... Daca o sa-l trezesc?... Poate nu ar trebui sa o fac? Cum ar putea sa ma gaseasca daca nici macar eu nu stiu unde ma aflu?
Nu. Trebuie! E probabil singura sansa pe care as putea s-o mai am...
Am auzit ca a ridicat receptorul. Am deschis gura ca sa ii spun ceva, orice, dar am fost intrerupta de vocea lui joasa. Doua cuvinte care m-au facut sa amutesc pe loc.
- Da, Adam?...