Categoric este mașina lui, nu i-am reținut numărul , dar nu cunosc pe nimeni cu o mașină identică. BMW-ul parchează pe bordura din fața mea, urcând mult te trotuarul destinat pietonilor. Mă uit în jur, nu văd nici o mașină de poliție, sigur ar fi primit o amendă grozavă. Îmi îndrept spatele și îmi întorc privirea de la mașină. Nu mă interesează deloc să aflu ce dorește , prefer să îl ignor, pornesc agale pe lângă blocurile care se pierd printre nori. Magazinele sunt închise la această oră, aleg să nu îmi întorc privirea. Aud când coboară din mașină, trântește cu putere portiera de la mașină, îi aud pașii apropiindu-se de mine.Îmi mușc buza, gândul că vine spre mine mă înfioară, nu vreau să ajung iar incapabilă de a-mi controla corpul. O mână fermă îmi cuprinde cotul mâinii drepte și mă oprește din drum. Este în spatele meu, nu spune nimic, dar îi aud respirația accelerată.
- De ce nu te-ai oprit? Mă întreabă cu vocea lui gravă, serioasă și extrem de sexi. Respirația caldă întâlnește pielea sensibilă a gâtului meu, provocând un fior pe șira spinării.
- De ce aș face-o?
- Nu poți merge pe jos acasă. Afirmă frecându-și nasul în părul meu..
- De ce să nu pot?
- Azi ești plină de întrebări? Face un pas și se pune în fața mea, lumina becurilor care sunt amplasate pe marginea străzii îi întunecă trăsăturile, pare mult mai misterios, mai puternic decât mi-l amintesc.
- De ce crezi asta? Îl întreb intenționat.
- Nu încerca să faci pe deșteapta cu mine.
Ridic puțin bărbia, nu am de ce să îl ascult, deși mor de dorință de al simții din nou, nu vreau să cedez.
- Vreau să te duc eu acasă.
- Nu mă interesează ce vrei tu. Eu nu vreau să am nici o legătură cu tine.
- Prea târziu, practic sunt șeful tău.
Este nervos, și privește întruna în spate, poate îi este frică să nu i se fure mașina... mă prinde de încheietura mâinii și mă trage după el. Îmi trag mâna și îl privesc furioasă în ochi. În seara asta toată lumea pare a crede că trebuie să îmi dea ordine ...
- Nu vreau să vin cu tine, după cum mi-ai spus, ești șeful meu, iar una dintre regulile Agenției este că interzice relațiile dintre angajați.
- Eu nu sunt angajat. Haide Ava nu fi copil... Își duce mâna la frunte, apoi și-o trece prin părul des, aranjat neglijent peste cap. Ai băut, și umbli singură pe stradă, lasă-mă să te duc acasă.
Caut cu privirea un taxi, nu văd niciunul, îl privesc din nou, are maxilarul încleștat, iar palmele îi sunt strânse în pumni. Cedez și mă apropi de el.
- Vreau să mă duci acasă, atât.
- Îți repet, nu am de gând să fac nimic din ceea ce nu vrei tu. Răspunsul lui vine sec ca o promisiune, nu va face nimic din ceea ce nu vreau.
Trec de el și mă îndrept spre mașina parcată pe trotuar, deschid ușa din față a mașinii înainte ca el să poată să facă pe cavalerul. Gestul meu provoacă un pufnet de enervare, nu are decât să explodeze, nu am de gând să îl las să îmi controleze viața. Trebuie să îmi recapăt siguranța în mine. Am nevoie să îmi dovedesc mie că nu mă poate influența, că nu are putere asuprea mea. Intru în mașină și trântesc portiera. Văd cum ocolește mașina, se oprește în partea stângă a mașinii, caută ceva în buzunarul pantalonilor. Observ tăcută cum răspunde la telefon, nu aud ce vorbește , dar apelul nu face decât să sporească starea de agitație pe care o resimt, vizibil furios lovește cu putere cu pumnul în plafonul mașinii. Tresar de spaimă, ochii îmi rămân ațintiți asuprea lui. Ce l-a apucat? Poate că ar trebui să cobor... Deschide și se așează la volan, nu scoate un sunet, doar mă privește, lung, senzual, privirea lui ascunde pasiune, dorință. Buzele mi se deschid automat, gura mi se usucă, iar în mașină temperatura cred că a luat-o razna...
- Îmi cer scuze , nu am vrut să te speri. Pornește mașina și nu mă mai privește.
Derutată de schimbările lui bruște de comportament decid că este mai înțelept să nu mai spun nimic. Prefer so ajung acasă și să dau uitării ultimele două zile .. dacă se poate. Tăcerea este apăsătoare, știu că ar vrea să sună ceva, nu vreau să îi dau ocazia să o facă. Îmi scot telefonul și mă fac că îmi verific mesajele. Atunci îmi vine în minte că mama m-a sunat ieri.... simplul gând că încearcă să ia din nou legătura cu mine îmi activează toate simțurile, asocierea dintre prezența ei și pericol este iminentă. Mintea mea așa o percepe...
- Încotro?
Întrebarea lui mă trezește din visare, ridic privirea și mă uit la el, este în continuare nervos, și are mâinile încleștate pe volan. Repede îmi dau seama ce așteaptă de la mine, mă uit unde ne aflăm, apoi îi spun adresa. Văd cum o introduce în navigator.
- De ce nu bei?
Ochii mei cad asuprea maxilarului său, privirea îi este în continuare orientată în față, dar știu că observă că îl privesc.
- Sunt lucruri personale, nu îmi place să vorbesc despre viața mea personală cu nimeni. Așează mâna dreaptă pe schimbător și intră pe autostradă cu viteză.
- Înțeleg. Atunci de ce ai băut azi?
-Este treaba mea, în plus am băut doar câteva pahare de șampanie. Cred că sunt destul de mare pentru a nu trebui să dau raportul nimănui. De ce îl interesează viața mea?
- Nu mă amestec ... doar că sunt curios... De ce? Își întoarce privirea spre mine în timp ce trage mașina pe bande de urgențe și o oprește.
- Ce faci? Privesc în jur, traficul este intens, dar de ce a ales să oprească aici?
-Vreau să îmi răspunzi. de ce ai băut azi?
- Am vrut să mă simt bine. Știu că răspunsul meu nu îi satisface curiozitatea, dar nu am de gând să îi acord altul.
- Ava ... nu este nevoie să fi insolentă. Se întoarce în scaun pentru a putea fi cu fața spre mine. Nu aș vrea să faci acest lucru din cauza mea.
Din cauza lui?! Dar exact din cauza lui sunt așa, sunt stresată , sunt nervoasă, excitată , frustrată... ce se așteaptă să fiu în al nouălea cer după ce mă sărută cum o face, după ce mă atinge în așa fel încât îmi paralizează toate simțurile. Cum ar trebui să reacționez eu?
- Nu ești buricul pământului, stai liniștit... Răspunsul vine rostit încet, și cu foarte puțină convingere.
- Ava... tonul vocii îi este grav, ca o amenințare. Presupun că nu îi place să fie luat peste picior...
- Te rog să mă duci acasă. Nu vreau să fiu aici, nu am ce să mai discut cu tine. Parcă cu cât l-aș îndepărta mai tare, el pare a fi tot mai aproape de mine.
- Bine. Pornește mașina, și intră în trafic cu ușurință. Cred că nu știe ce înseamnă circulația regulamentară, trag cu ochiul în bordul bolidului și văd o sută cinci zeci de kilometri pe oră. Din instinct mă prind cu mâna de portiera mașinii. Îmi placi Ava, îmi spune când iese de pe autostradă, mult. Te vreau, te-am vrut de când te-am văzut pentru prima dată. Nu pot să spun de ce, dar te vreau. Și să ști că oricât te vei opune, vei ajunge în patul meu. Mereu obțin ceea ce îmi doresc.
Afirmația lui mă lasă mască ... siguranța lui îmi provoacă mie o neliniște care crește cu fiecare minut petrecut alături de el. Cum poate să afirme acest lucru cu o așa siguranță, de parcă ar fi vorba de ceva absolut normal.
- Te rog să mă lași aici, îi spun, pot să ajung pe jos.
- Nu fi proastă Ava, nu te las aici, ti-am zis că te duc acasă, și exact asta am să fac.
- Nu sunt proastă. Vocea mi se ridică brusc, nu am să îi accept nicio jignire.
- Nu a fost intenția mea.
Tonalitatea vocii îi este scăzută, nu arată deloc cum că i-ar părea rău pentru că m-a jignit.
- Te rog ... mă uit la el, privirea i se întoarce o clipă spre mine. Aș vrea să putem avea o relație profesională adecvată dacă se poate.
- Îmi pare rău că trebuie să nu coincid cu părerea ta. Este atent la drum, dar nu simt cum că ar fi neintersat de subiect. Eu tot ce vreau este să te pun în patul meu, să savurez fiecare centimetru al corpului tău.
Respirația mi se oprește. În loc să fiu indignată de afirmația lui, mă simt complet excitată, este exact ce îmi doresc și eu.... Dar nu pot lăsa să se întâmple una ca asta.
- Te rog... vocea îmi este înceată, răgușită și disperată... Nu mai spune asemenea lucruri, nu pot continua așa... cred că ar fi mai bine să demisionez.
Afirmația mea îi captează atenția.
- Cred că greșești, afirmă el în timp ce parchează mașina în spatele blocului în care locuiesc. Locul tău este cât mai aproape de mine.
Nu mai spun nimic. Deschid portiera și ies afară din mașină. Îl văd cum coboară și el și ocolește mașina în grabă. Imediat se află în fața mea, îmi blochează trecerea.
- Nu înțelegi că nu pot sta departe de tine?
Întrebarea îmi trezește curiozitatea.
- De ce?
- Nu știu... simt doar că vreau să fiu cât mai aproape de tine. De aceea te vreau.
- Da ... ca să îți satisfaci curiozitatea. Îmi schimb poziția și dau să îl ocolesc, nu am de gând să stau să îl mai ascult. O să spun pas... Mulțumesc pentru drum domnule OBrain.
Fac doi pași, dar simt cum ceva mă trage înapoi, mă smucește de cot și mă trezesc iar cu pieptul lipit de el lui, fața lui se află la milimetrii de a mea. Respirația caldă a gurii lui o simt pe buzele mele, parcă îi simt gustul, corpul îmi este lipit de al lui, mâinile i se încolăcesc în jurul meu.
- Te rog să îmi dai drumul, îi spun cu buzele aproape lipite de ale lui. Pieptul mi se ridică tot mai mult în timp ce respirația mi se intensifică.
- Chiar nu înțelegi că te vreau. O să fi a mea oricum. Mâine vreau să luăm cina.
- Nu ... șoptesc eu, fără cea mai mică convingere în glas. Nici eu una nu mă cred ...
Atunci buzele se apasă peste ale mele, este un sărut apăsat, limba lui îmi invadează gura, parcă vrând să reclame ceva, ceva ce nu este a lui. Mâinile îmi cuprind fundul și îl apasă peste mădularul lui erect care confirmă dorința pe care o simte, și atracția care o simte pentru mine. Decizia mea cum că nu vreau nimic cu el își pierde din convingere, încet mă las în voia senzațiilor pe care le trezește în mine. Îmi ridic mâinile și le încolăcesc după gât, i le trec prin păr și îl trag mai aproape de mine. Nu mai am control asuprea corpului meu, acesta îi răspunde instant tuturor atingerilor, ca și cum ar fi fost făcute unul pentru celălalt.
- Simți? Spune în timp ce coboară și îmi sărută apăsat gâtul. Asta mă înnebunește, și vreau să am mai mult.
Gura lui caldă explorează zona dintre mandibulă și ureche, iar corpul meu se cutremură. Simt furnicături prin tot corpul, sânii devin dureroși, sfârcurile îmi sunt tari, iar presiunea e care o simt între picioare crește tot mai mult. Nu am mai experimentat asemenea senzații, nu știu cum să mă descurc, cum să reacționez, ce ar trebui să fac. Lipsa mea de experiență se vede. Se oprește din sărut, dar nu slăbește intensitatea strâmtorii.
- Mă înnebunești Ava, inspiră profund când își apleacă capul spre gâtul meu, miroși așa de bine, emani un parfum care mă atrage, sunt profund fascinat de tine. Te vreau. Spune aceste cuvinte în șoaptă la urechea mea, dar le simt în tot corpul meu.
Nu pot să răspund, nu am puterea să fac acest lucru. Neg cu capul. Atunci expresia de pe față i se schimbă, nu aștepta un răspuns negativ im parte mea cred... se dă un pas în spate și ia mâinile de pe mine. Nu spune nimic. Se întoarce cu spatele și pleacă spre mașină. Nu spune niciun cuvânt, nu schițează niciun gest. Rămân uimită locului fiind incapabilă să mă mișc. Nu știu de ce m-a uimit felul în care a reacționat, ce am așteptat, să continue să mă roage?... Dacă mă gândesc mai bine doar eu l-am rugat, el doar și-a impus voința. Trag aer în piept și mă clintesc, mă întorc și plec spre intrarea de la bloc. Încă sunt uimită de tot ce s-a întâmplat în această seară. Nu am asimilat bine toate informațiile oe care le-am primit. Nu vreau să îmi mai bat capul cu asta. Ajunsă în fața apartamentului, îmi scot cheia din plic și deschid ușa. Merg direct la baie. Baia mă va ajuta să uit...
Îmi usuc părul și mă duc direct în pat. Pornesc laptop-ul , sunt hotărâtă să caut mai multe informații despre el, trebuie să aflu mai multe. Dau să caut pe google, îi scriu numele, apar mai multe paginii, toate sunt în legătură cu diferite achiziții, observ o pagină a unui ziar de scandal, în poza care este expusă este prezent el și cu o femeie, mă uit mai atentă, este blondă, voluptoasă, cu sânii mult expuși. Îmi este cunoscută, dar nu știu de unde. Ies afară de pe pagină și intru să caut poze cu el. Atunci mi se desfășoară o sumedenie de poze cu el cu diverse ocazii, la diferite evenimente, în toate este sigur, sau însoțit de o singură femeie. Precis are pe cineva. În gând îmi revine ideea că ar fi însurat, nu aș vrea să cad în mijlocul unui scandal. Îmi amintesc cum m-a atins în această seară, și câți oameni au fost prezenți.Atunci îmi amintesc, femeia din poze, o mai privesc o dată , mă uit cu atenție, aceeași ochi, același păr, este tipa care m-a privit lung când David s-a apropiat de mine la masă, când mă plictiseam. Este ea, îmi amintesc cum m-a privit, starea de rău se intensifică în interiorul meu. Închid repede laptop-ul, îl pun pe masa de lângă pat, mă arunc cu capul pe pernă... nu pot să scap de senzația că este mult mai mult la mijloc.
Mă foiesc în pat mai mult de o jumătate de oră, nu reușesc să adorm, gândul îmi este doar la el. Aș vrea să știu mai multe despre el, este un total necunoscut, nici pe internet nu scrie nimic personal despre el, doar despre afaceri. Nu total necunoscut, strâng ochii cu putere, mă atrage un necunoscut.