Stau liniștită și îmi beau cafeaua, azi nu vreau să îmi încep ziua cu gânduri negative. Privesc în gol pe geamul de la bucătărie, priveliștea lasă mult de dorit, atât timp cât tot ce văd este cine intră și iese din magazinul aflat vizavi de apartamentul Eley. Nu am vrut să accept oferta sa de a mă muta cu ea, după ce m-am despărțit de Eliajh am părăsit apartamentul pe care îl împărțeam, nu mi-am luat decât lucrurile mele personale, nu aveam nevoie de nimic altceva. Am vrut să îmi închiriez singură un apartament dar am ajuns să accept oferta amicei mele, știu că îmi este mai bine cu ea decât singură cu gândurile mele.
Privesc atentă ceasul de pe telefon, mai am zece minute până trebuie să ies pentru a ajunge punctual la serviciu, așa că decid să îmi mai verific o dată mailul, azi am două întâlniri pentru a arăta unor cupluri câteva apartamente, apoi trebuie să mă pregătesc pentru petrecerea de deseară. Marcelo m-a sunat aseară în timp ce făceam cumpărăturile să îmi amintească că azi la opt trebuie să fiu la afurisita aia de petrecere... exact asta îmi lipsea.
- Neața.... Vocea prietenei mele este răgușită, are părul prins într-un coc neîngrijit în vârful capului, iar tricoul pe care îl poartă abia îi acoperă fundul...
- Bună ... îi zâmbesc cu mult drag...nu pot să nu mă gândesc cât suntem de diferite, ea adoră să iasă și să petreacă, și niciodată nu a avut un iubit mai mult de două nopți. Nu crede în relații, preferă să nu își ia angajamente și se pare că în cazul ei funcționează....
- Pleci? Mă întreabă în timp ce se așează la masă și își pune cafea în pahar...
- Mai am cinci minute, azi este o zi încărcată.
- Da... și eu am o zi a dracului azi... Am o afurisită de petrecere la Plaza... Un tip super m-a angajat să îi pregătesc sala pentru un cocteil, se pare că este un magnat al afacerilor...
- Ști că ești cea mai bună ... o privesc în ochi pentru a-i da încredere în ea, deși este începătoare are o echipă tânără și dornică de afirmare, mereu are idei noi și mereu își mulțumește clienții.
- Da... cred că ai dreptate... Atunci un zâmbet i se ivește pe față, ochii verzi i se luminează, este conștientă de valoarea pe care o are, astfel nu ar avea din ce în ce mai mulți clienți.
- Știu sigur că am. Privesc din nou spre ceas, mă ridic și pun cana în chiuvetă. Trebuie să plec, îi spun. Ne vedem diseară...la cât vi acasă? O întreb în timp ce îmi iau poșeta și cheile.
- Nu știu, cred că târziu. Nu mă aștepta... îmi spune ea.
- Ok, oricum la opt trebuie să fiu și eu la o petrecere , noul patron a organizat o petrecere pentru a face cunoscut angajaților și clienților de schimbarea conducerii...
- Asta îi grozav, este bine să ieși un pic.
- Sincer nu am nici un chef să merg, dar nu prea am de ales... Ne vedem deseară. Ies pe ușă dar o aud după ce închid.
- Să te distrezi !
Da, cum să nu, mă gândesc. Distracție, de mult nu m-am simțit bine. Uneori mai ieșeam cu cu Ely și băieții de la agenție, chiar am luat-o pe Olivia o dată, dar a fost de mult, Eliajh nu a vrut să vină niciodată cu noi, nu îi plăceau prietenii mei. În final s-au dovedit a fi mai buni prieteni, ei au rămas, iar el a fost cel care m-a abandonat, care a renunțat la mine.
În drum spre agenție mă gândesc cum să îi explic lui Patrik de ce nu vreau să închei eu contractul pentru panthouse, nu vreau să mai fiu nevoită să îl mai văd pe acel om, deșii recunosc că sunt intrigată de ce are această putere asuprea mea, totuși nu vreau să fiu iarăși în poziția de a nu putea reacționa în niciun fel.
După ce găsesc cu greu un loc de parcare, dimineața este un infern pentru cei care doresc să își parcheze mașina în această zonă, mă îndrept spre intrarea în clădire, blocul de douăzeci de etaje, în care agenția noastră are birourile, este un edificiu în care multe firme își au birourile, nu este departe de teatrul Belasco iar aglomerația este cuvântul de bază. Mie îmi place aglomerația, zgomotul, forfota de dimineață, reprezintă viața, cât timp sunt în permanență înconjurată de oameni sunt în siguranță. Rămân o clipă în locul unde ieri l-am întâlni pe David, inspir profund și închid ochi, apoi grăbesc pasul pentru a intra, nu are rost să mă gândesc la el, oricum nu îl voi mai vedea. Intru în lift pentru a ajunge la etajul unde lucrez, ca de obicei, nu ai loc nici să respiri, lifturile sunt supra solicitate, așa că nu înțeleg de ce unul este mereu închis, de trei ani de când sunt aici nu l-am văzut folosit vreodată. Comoditatea unora mă irită.
Intrând în holul agenției mă uimește liniștea care mă întâmpină, nu xerox, sau fax, telefon sau tocurile Oliviei... privesc spre biroul lui Marcelo, este gol, întorc capul spre cel al Oliviei și acesta este gol, calculatorul oprit iar biroul ordonat... Mă îndrept spre Tomas. acesta este așezat cu fundul pe masă cu spatele spre mine și vorbește la telefon. Aude cum mă apropi așa că se întoarce și îmi face semn să aștept să termine de vorbit la telefon. Este așa de chipeș, este brunet și îi ies în evidență ochii albaștrii, are corpul atletic, mușchii lucrați îi ies în evidență prin cămașa albă și sacoul albastru deschis pe care îl poartă azi. Îi place să se îmbrace elegant, dar mereu încearcă să combine utilul cu plăcutul, așa că poartă haine casual, iar azi nu este mai prejos. Mă privește de jos în sus și mă analizează cu atenție, mă face să roșesc... nu uit cât a insistat să îi acord o șansă de a fi cu mine, de a mă face fericită, am refuzat mereu. Nu amestec lucrurile, nu este ok să ieși cu colegii de servici...se poate ajunge la conflict de interese. Zâmbesc în sinea mea, acum suntem buni prieteni și ne înțelegem de minune. Închide telefonul și îmi zâmbește larg dezvăluindu-și un zâmbet năucitor.
- Bună dimineața... îmi spune.
- Bună. Mă limitez ai răspunde. Unde sunt ceilalți? Privesc spre intrare în timp ce îl întreb acest lucru.
- Olivia a sunat să anunțe că nu poate veni azi, cred că a avut o întâlnire azi noapte. Tomas îmi aruncă o privire cu subânțeles și amândoi izbucnim în râs. Oricum Patrik a zis că Marcelo trebuie să se ocupe de prima ei întâlnire, care este la prima oră apropo, nu știu ce manieră de a își pune astfel de ore pentru a se întâlnii cu clienții. Marcelo este deja pe teren, iar eu ies imediat.
- A... mă gândesc cum să procedez cu întâlnirea pentru panthouse, nu vreau să merg. Ști... ar trebui să merg să semnez niște acte azi cu un client, dar s-a ivit ceva și nu pot să apar. Dacă te rog poți să faci tu asta în locul meu... Îți las ție comisionul desigur...
- Ava... se scarpină ușor la barba frumos îngrijită. Nu cred că pot azi, am o întâlnire după alta. Dar o să vorbesc cu Marcelo, el are o pauză de două, trei ore după prânz. Sigur o să accepte.
- Mersi ... expir ușurată, mă bucur că nu sunt nevoită să merg eu. Îmi mușc ușor buza inferioară apoi continui. Merg să îl anunț pe Patrik, clientul de azi este tipul care a sunat ieri, nu am nici un document de la el, dar a văzut ieri panthous-ul și s-a decis că îi place și îl vrea. Deci mai trebuie să pregătesc doar dosarul cu actele pentru al le putea semna și gata, de cum virează banii în contul proprietarului apartamentul este al lui.
- O să îl sun pe Marcelo să văd ce zice. Mă anunță Tomas.
-Ok, zic în timp ce mă îndrept spre ieșirea din micul său birou.
- Hei ne vedem deseară, nu?
Dau afirmativ din cap și ridic privirea în tavan, dând ochii peste cap.
- Nu face asta Ava, îmi zice în timp ce mă avertizează cu arătătorul mâinii drepte. Este exact ce ai nevoie acum, trebuie să îți distragi atenția de la...
Ridic mâna pentru a-l opri, nu vreau să deschid subiectul, mai ales când nu știe nici pe departe cum au stat lucrurile în relația mea...dacă pot să-i spun așa.
- Vin.
- Ok. Trec să te iau la opt fără douăzeci, dacă vrei.
Ridic privirea spre el, nu m-am gândit să mergem împreună...dar nu are nimic, măcar nu va trebui să conduc seara prin oraș, la ora aia este un infern.
- Desigur, mai bine așa. Îi zâmbesc timid, nu aș vrea să își facă iluzii în privința asta, nu o să accept nicicând să fie ceva mai mult decât prietenie, am făcut greșeala asta cu Eliajh și l-am pierdut.
Observă că nu sunt sigură de ceea ce tocmai am confirmat, știe că mintea mea dă tumbe acum, și că rumeg ceva, așa că se apropie de mine și îmi pune mâinile pe umeri obligându-mă să-l privesc în ochi, m-aș putea pierde în albastrul lor. Privirea îi este serioasă și se încruntă pentru a-mi afirma cu convingere.
- Ava, nu trebuie să ocolești atât, dacă ai unele îndoieli poți să îmi spui direct, dar să ști că eu prețuiesc prietenia ta, și nu vreau nimic mai mult.
Abia atunci observ că mi-am ținut respirația, mă bucur că spune asta, am nevoie de el, de prietenia sa.
- Mă bucur, îi răspund, și chiar vreau să vin cu tine... să mergem împreună la recepție vreau să zic...
- O să fie un cocteil de fapt, și vine și Marcelo cu noi, se întâlnește acolo cu o tipă, s-au întâlnit de două ori și se pare că se plac.
Rămân mută ... Marcelo cu cineva? Cum s-a întâmplat asta, el este cel mai libertin bărbat din câți cunosc, nu a avut o relație cu nimeni, și în fiecare seară avea o altă cucerire.
- Da... spune Tomas văzând că am muțit. Șoc a fost și pentru mine când a zs că nu vine la bar sâmbătă pentru că are o întâlnire cu gagica de sâmbăta trecută, el nu se întâlnește de două ori cu o tipă.
- Ok, înseamnă că aceasta a reușit să- prindă , spun în timp ce râd cu poftă, abia aștept să o cunosc.
- Și eu, o să o vedem deseară.
Merg să vorbesc cu Patrik, spun în timp ce îl las pe Tomas în pragul ușii de la biroul său și mă îndrept spre celălalt capăt al holului, pentru a ajunge la Patrik, trec pe lângă fostul birou al lui Alvin, nu îmi vine să cred că a deturnat fondurile companiei, mă bucur că a fost prins. Nu îmi plac persoanele care comit ilegalități, dacă aș avea puterea toți ar înfunda pușcăria ...toți.
Bat la ușa biroului lui Patrik, apoi bag capul pe ușă...se poate?
- Intră. Îmi răspunde el. Este cu ochii în calculator, foarte concentrat și abia ridică privirea pentru a-mi vorbi. Scuze draga mea, sunt prins într-o ședință video vi cei de la agenția din L.A. , ridică o secundă privirea, am o pauză de cinci minute, te pot ajuta cu ceva?
Nu vreau să îl încurc, în plus Tomas a spus că rezolvă el cu Marcelo. Nu are rost să-l amestec pe Patrik în asta.
- Scuze, voiam să te salut doar.
Afișez un zâmbet fals și ies din biroul său.
Azi am o zi destul de încărcată, primul cuplu cu care trebuie să mă văd, are și copii, pretențiile pentru apartamentul pe care și-l doresc sunt mari, iar din câte am observat bugetul este mai mic. Mă așez și încep a scrie un mail domnului OBraian, îl informez că eu nu sunt disponibilă azi dar un coleg de-al meu o să se ocupe de dosarul penthause-ului , pentru a le putea semna, mă semnez și apăs TRIMITE. Îmi mușc buza..fac asta deseori când sunt nervoasă, știu că fac bine, nu are rost să aștept ceva din partea lui, în plus, sigur are pe cineva, poate este căsătorit, poate are copii. Atunci inima începe să îmi bată cu putere, cum am putut să-l las să mă pipăie, să mă sărute? Nu știu absolut nimic despre acel bărbat.
Gândul îmi este întrerupt de un mail primit de la ... dau să îl deschid și văd numele lui, David OBraien. A fost rapid gândesc, probabil nu are nimic împotrivă să încheie contractul cu Marcelo.
„Îmi pare rău să te anunț dar azi sunt extrem de ocupat. Ne putem vedea mâine. Să mă notezi în agendă. David"
Rămân mută. Privesc mailul din nou. Să-l trec în agendă? Care parte din sunt ocupată nu a înțeles-o? Acum trebuie să îl sun pe Marcelo și să îi spun de schimbarea de plan. Oricum nu am de gând să mă întâlnesc nici mâine. Mai bine nu îi răspund, nu are rost să știe. Se va trezi în fața faptului împlinit, atunci nu va avea ce să facă.
Îl sun repede pe Marcelo și îl anunț că mâine o să aibă întâlnirea cu clientul meu, așa că mâine îi voi da dosarul panthous-ului. Apoi mă ridic și plec la întâlnirea cu clienții mei.
*
Ziua trece relativ repede, reușesc să conving cuplul cu copii să cumpere un apartament drăguț care și-l permit, și închei afacerea, cel de-al doilea mai are nevoie de timp pentru a se decide așa că stabilesc o următoare întâlnire lunea viitoare, restul zilei mi-l petrec în birou lucrând de zor pe calculator, îmi pregătesc dosarele celorlalte locuințe pe care le am în catalog, vorbesc cu proprietarul penthous-ului și îi spun despre posibila găsire a unui client interesat de apartament.
Când părăsesc agenția este deja ora patru. Mă grăbesc spre casă, mi-am făcut programare la spa, trebuie să îmi aranjez părul și să îmi fac manichiura și pedichiura. Timpul este relativ scurt, nu vreau să întârzi. Pe la șapte jumate deja sunt gata, îmi fac ultimele retușuri, îmi mai aranjez o dată port-jartierul alb de dantelă, este ceea ce îmi place să port mereu, și așez rochia scurtă albă cu paiete și franjuri, este foarte decoltată și are spatele gol. Este perfectă pentru un cocteil, îmi asortez o pereche de de sandale cu toc înalt argintii și îmi iau poșeta plic de aceeași culoare. Părul este prins într-un coc lejer la ceafă. Mă mai uit o dată în oglindă și dau satisfăcută din cap. Știu că la acest cocteil vor fi și clienți și colegii de la alte agenții și alte firme pe care compania le deține. Din câte mi-au povestit ieri la masă Tomas și Marcelo, compania deține acțiunii în diverse domenii ale industriei, și patronul este un tip destul de tânăr care a făcut un imperiu în imobiliare, are clădiri prin toată America chiar și în Europa. Mâine o să caut mai multe informații despre el, trebuie să știu pentru cine lucrez acum.
Telefonul mă anunță că am primit un sms, îl citesc repede, este Marcelo, mă anunță că deja sunt jos. E... asta e. Trebuie să plec vreau nu vreau, nu pot să îl fac să dea prost în fața noului patron pe Patrik, el a spus că vom fi prezenți și așa voi face. Ies din apartament și cobor cu grijă scările, când ies din bloc căldura mă învăluie, deși este aproape opt seara, afară este foarte cald încă, azi a fost o zi caniculară. Băieții îmi fac semn cu mâna din mașina parcată pe cealaltă parte a străzii, privesc repede în dreapta și stânga mea pentru a vedea dacă nu vin mașini, apoi traversez repede strada. Deschid ușa din spatele șoferului și mă așez repede.
- Bună , le spun în timp ce închid ușa. Sunteți minunați. Continui atunci când observ ținuta lor. Costumele le vin ca turnate. Tomas poartă un costum albastru închis care îi scoate în evidență ochii, are părul dat peste cap iar cravata completează ținuta. Stă lejer la volan și mă privește cu atenție.
- Tu ești răpitoare. Îmi spune și îmi face cu ochiul.
Îmi îndrept privirea spre Marcelo, părul lui este dezordonat, ca de obicei, costumul negru nu are cravată, iar primul nasture al cămășii îi este desfăcut. Este un adevărat Don Juan . Încerc să îmi mușc limba pentru a nu-l întreba nimic despre tipa care se pare că l-a prins în mreje...
-Marcelo .... spun în timp ce mașina intră în circulație, foarte sexi.... pentru cineva anume?
Nu pot să nu mă abțin să nu râd, iar de la volan Tomas începe și el.
- Gata... nu începeți vă rog. Marcelo nu pare foarte fericit pentru că râdem pe seama lui, deși știe că avem și un motiv, chiar el spunea că relațiile nu își au locul în viața lui... Nici măcar nu este o întâlnire, ea doar lucrează în seara asta.
Mă uit la Tomas, se pare că nici el nu știa că defapt Marcelo vine singur, și că tipa lucrează aici.
- Este chelneriță? Întreb eu. Neagă din cap în timp ce își verifică telefonul.
- Ea a organizat cocteilul...
- Aha... nu mai zic nimic.
Mă las pe spate pe scaun și reiau informațiile în gând. Marcelo iese cu o tipă, logic că trebuie să fie o tipă cu personalitate puternică pentru al putea face să se gândească la orice tip de relație mai lung de două, trei zile, tipa organizează petrecerea. Nu cred... nu cred... Oare ...Atunci mă dau în față și îl întreb pe Tomas.
- La cere hotel este recepția? Nu îmi vine să cred că nu am întrebat înainte... cum am putut omite acest detaliu major.
- La Plaza. Răspunsul lui scurt mi-a confirmat toate bănuielile. Dar nu vreau să afirm eu nimic încă, vreau să-i las pe ei să îmi spună tot.
Nu mai zic nimic tot restul drumului, gândul îmi zboară la seara ce urmează să o petrec în compania a câtorva prieteni și foarte mulți necunoscuți. Totuși este bine că nu mă cunosc, nu aș vrea să fiu privită cu milă, nu am nevoie de mila nimănui. Întorc privire pe geam, îmi place forfota orașului, mulțimi de oameni sunt pe străzi la ora asta, mă simt mică și foarte nesemnificativă, de ce ar interesa pe cineva persoana mea? Nu pot să nu mă gândesc din nou la mama, la cum nu a avut încredere în mine, la cum m-a trădat, cum m-a părăsit, să mă gândesc la Eliajh, cum a renunțat să mai încerce, să mai spere că mă poate repara. La urma urmei acum am doar câțiva prieteni, ei sunt unica mea familie.