De ce mă sună acum? După atât timp în care nu a dat niciun semn de viață de ce se deranjează acum. Închid telefonul și ridic umerii în semn de resemnare, nu am ce să fac, dar nu vreau să vorbesc cu ea, i-am spus clar acest lucru când m-a sunat ultima dată acum un an și ceva. Pun telefonul pe masa de lângă pat și mă întind pe pernă. Nu mă învelesc, nu pot să dorm acoperită, îi dă senzația de sufocare, de neputință. Încerc să închid ochii și să las somnul să șteargă toate problemele mele...dacă ar fi posibil.
„Stau pe fotoliu, sunt stresată, aștept să vină mama, nu știu de ce întârzie atât. Nu îmi place să fiu singură cu acest bărbat. Mi-a scris în sms să fiu aici la ora optsprezece, deja au trecut zece minute. Beau din paharul de vin care mi-a fost servit de menajera mamei și a lui... Încep să mă simt slăbită. Ridic privirea și văd cum se apropie de mine, atunci mă uit înapoi spre pahar. El începe să râdă în hohot. Văd cum i se dezgolesc dinții și o panică se instalează în tot corpul meu. Vreau să mă ridic, să plec, dar corpul este greu și cad înapoi în fotoliu. Simt cum toată camera se învârte cu mine și îmi pierd puterea. Atunci se ridică și se apropie de mine...
- Ce....? Nu sunt în stare să termin de rostit întrebarea.... El clatină din cap.
- Tu ai căutat-o.... m-ai provocat . Știu că asta vrei.
Neg cu capul. Vreau să mă ridic din nou dar nu pot să îmi mișc de loc extremitățile. Privesc iar paharul și apoi spre el.
- Hmm... delicios. Spune privind și el spre paharul meu cu vin. Ar trebui să bei mai puțin.
Atunci se apropie și mă atinge peste obraji cu degetul arătător, coboară spre cămașă și o descheie grăbit....
-Nu ... clatin din cap. Nu te rog.... Vorbesc cu voce șoptită. Nu am putere să strig, deși aș vrea să urlu, să urlu cât mă țin plămânii.
Întorc capul spre ușă, aștept să vină mama, trebuie să vină.... de ce nu mai vine. A zis că vrea să mă vadă. De ce m-a lăsat aici singură cu el?
Se apleacă asuprea mea și începe să mă lingă , îmi suge sânii, simt o usturime dar nu pot să mă acopăr, să mă apăr de el. Atunci vrea să mă sărute dar încerc să mă feresc. Lacrimile îmi brăzdează fața, și tot de pot să fac este să privesc neputincioasă ce face cu corpul meu. Cu mâinile îmi strânge sânii, mă doare, parcă vrea să mii smulgă de la loc, am impresia că se vor desprinde de trup. Dau din cap și spun întruna NU, dar nu ia seamă de cuvintele mele. Simt cum cu dinții mă mușcă de umăr, o durere ascuțită pune stăpânire pe trupul meu, m-a mușcat. Lacrimile nu se opresc, nu se poate așa ceva, așa ceva nu mi se poate întâmpla mie, nu mie. O să vină mama, sper să vină, să vină să mă salveze.... trebuie să vină"
Atunci mă trezesc brusc, sar din pat și duc mâna la piept...mă uit repede în jur.Îmi ia un moment să realizez unde mă aflu. Sunt toată transpirată, inima îmi bate cu putere, îmi mușc obrazul , din nou, din nou am acest blestemat de coșmar. Cum ar trebui să îmi continui viața dacă retrăiesc întruna acel moment, cea noapte. Lacrimile îmi umplu ochii, nu mai pot, mă așez din nou pe pat și îmi strâng genunchii la piept. Stau așa un timp, nu știu cât, până nu ,mai am lacrimi, apoi îmi fac curaj și mă ridic. O să îmi fac o cafea, îmi pornesc telefonul pe care l-am închis înainte să mă culc. Știu că este prea târziu pentru o cafea, dar mai degrabă cafea decât să dau buzna la dulapul cu băuturi al lui Ely, nu vreau să cad din nou în prăpastia ai.
Elijah a reușit să mă ajute, acum trei ani m-a adus aici, în oraș, iar cu ajutorul lui am reușit să renunț la alcool, la droguri. Chiar dacă Ely nu l-a plăcut la început, iar acum cu atât mai puțin, știe că datorită lui am ieșit din acea lume pe car mi-o creasem eu, o lume întunecată în care doar alcoolul și drogurile mă ajutau să uit. El m-a ajutat, cu terapie și tratamentul adecvat am reușit să îmi construiesc o nouă viață. Îmi pare rău că l-am atras și pe el în iadul meu, știu că nu i-a fost ușor cu mine, să îmi suporte coșmarurile, să vrea să mă atingă și să nu-l las, cu greu am reușit într-un final să împărțim patul, dar niciodată nu a reușit să șteargă din mintea mea ceea ce s-a întâmplat, nu a reușit să mă facă să uit. Așa că într-un final a renunțat să mai încerce, nu-l învinovățesc pentru asta, ci pentru cum m-a părăsit, el era ancora mea, mă ajuta să nu mă pierd, iar acum nu mai îl am. A renunțat la mine, eram prea distrusă pentru a mă putea repara.
Îmi pun cafea în filtru, apoi pornesc aparatul, privesc în gol. Coșmarurile sunt din ce în ce mai dese. Totul este bine până mă pun în pat seara, până adorm, atunci retrăiesc aceea noapte le nesfârșit... Suspin ușor, nu vreau să mă gândesc la alcool, nu vreau să fug iar și să găsesc refugiu în alcool, nu din nou. Scutur din cap pentru a-mi confirma mie că nu am să mai fac asta. Îmi pun cafea în cană, și mă așez la masă.
Gândul îmi zboară din nou la cele petrecute în această zi, dacă până acum nu suportam să fiu atinsă de bărbați, de ce acesta a putut? De ce mi-a plăcut așa de mult cum mă atingea, cum mă mângâia? Cum se face că atingerea lui nu mi-a făcut greață, nu mi-a provocat repulsie, ci plăcere, dorință. De ce vreau mai mult de la el...?
Atunci aud ușa de la intrare cum se deschide, iar vocea lui Ely mă trezește din meditație.
-Am ajuns. Spune ea în timp ce aud cum încuie ușa și aruncă cheile pe măsuța de lângă cuier. Apoi îi aud pașii apropiindu-se de bucătărie. Azi am avu o zi formidabilă, clientul a fost foarte mulțumit, și ghici ce , mi-am găsit o clientă care vrea să organizez nunta fiicei ei...
Ridic privirea și afișez un zâmbet firav, este tot ce pot în acest moment.
- Mă bucur pentru tine.
Mă privește o secundă și văd cum îi dispare zâmbetul de pe față lăsând loc la o expresie de îngrijorare.
- Ava ce s-a întâmplat?
- Nimic. o asigur eu. Dar ea mă cunoaște foarte bine, știu că nu pot să o mint. Scoate un sunet de dezaprobare.
- Te rog ... te cunosc prea bine ca să încerci să mă minți. Ocolește masa și se apropie de mine. Cu mâinile îmi așează părul, care sigur este dezastru, apoi îmi prinde obrajii în palme. Hai, zi-mi ce s-a întâmplat.
Nu mă mai pot abține și izbucnesc în plâns. Văd îngrijorarea di ochii ei, iar eu mă încolăcesc cu brațele în jurul ei, simt nevoia să vorbesc cu cineva, cu cineva care mă înțelege.
- Am avut un coșmar... Vocea îmi este joasă, aproape ca o șoaptă, poate că nici nu m-a auzit.
- Ce? Din nou? Dar am crezut că ai reușit să scapi de ele....
Neg cu capul, las privire în podea. Ne așezăm la masă. Atunci ea privește repede la cana de pe masă, apoi la aparatul de cafea. Știu la ce se gândește, că am băut.
- Stai liniștită, îi spun. Este doar cafea. Nu o să mai beau... Ea răsuflă ușurată la afirmația mea.
- Dar am crezu că nu mai ai coșmaruri... De când?
- Nu am scăpat niciodată de ele, doar că au fost mai rare, de două, trei ori pe lună.
- Iar acum? Mă întreabă încet, parcă i-ar fi frică de răspuns.
- Aproape în fiecare noapte... sau de câte ori reușesc să adorm.
-Ava ... își duce mâna la gură. Trebuie să putem face ceva. Să găsim un alt doctor?
- Nu are rost.Am încercat totul, terapii, tratamente... nimic nu a reușit să îmi șteargă imaginile din cap... nimic nu va reuși.
- Îmi pare așa de rău... dar ar fi trebuit să îmi spui.
- De ce? Uite câte ești de îngrijorată!
- Sunt îngrijorată pentru că îmi pasă de tine. Și nu este drept ce ți s-a întâmplat.
- Nu nu este ... dar nu poți schimba trecutul.
- Dar viitorul îl poți... Ava ... trebuie să ieși să te distrezi. Să încerci cu adevărat să uiți, dar fără a face excese.... Privește spre pahar și știu la ce se referă. Știu că a fost o experiență traumatizantă dar trebuie să o lași în trecut.
- Ști? Chiar ști? Vocea îmi este ascuțită, și ușor acuzatoare. Nu ar trebui să îi vorbesc așa, nu aste vina ei...
- Nu ești dreaptă... Îmi răspunde tăiat.
- Iartă-mă, nu am vrut să sune așa... Iartă-mă. Știu că doar vrei să mă ajuți.
Îi zâmbesc și văd că se îmbunează, apoi continuă.
- Mi-ar plăcea să te văd zâmbind. Meriți un bărbat care să te facă să zâmbești mai des. Așa că iartă-mă dacă sunt băgăcioasă, dar Eliajh nu era acel bărbat.
- Știu. Dar mă simțeam mai în siguranță cu el.
- Dar asta nu este iubire. Cum rămâne cu pasiunea și iubirea... Privirea Eley se luminează, știu că își dorește asta pentru mine, atunci mă împinge cu umărul. Vreau să te văd fericită.
Un zâmbet își face loc pe fața mea. Și eu vreau aste. Gândul îmi zboară la David, la întâlnirea cu el ,și la cum m-a făcut să mă simt.
- Pământul către Ava.... Vocea prietenei mele mă trezește din visare. La ce te gândeai?
- La nimic... mint și ea știe.
- Ava!
- Azi am întâlnit pe cineva...
-Ce?! Și spui așa ca pe un lucru oarecare ?
- adevărul este că nu știu dacă e un lucru bun. La prânz...
Ely ascultă cu atenție cu relatez cele întâmplate în cele aproape două ore pe care le-am petrecut împreună cu David. Nu comentează nimic, ceea ce este total necaracteristic ei. Ochii mari mă urmăresc cu atenție pentru a nu pierde nici un detaliu.
-Ava, asta este minunat.
- Nu sunt de aceeași părere, îi răspund eu, ușurată că m-am descărcat un pic de toate neliniștile pe care le aveam.
- Gândește-te cât de greu ți-a fost să accepți ca Eliajh să te sărute, să te atingă, nu mai spun că nu te-ai culcat niciodată cu el în trei ani. Ava, acest tip reușește să te sărute și să te facă să îl dorești în patul tău în mai puțin de două ore. Ce ai vrea să spun...?
- Nu este nimic de spus. Oricum nu am de gând să mă mai văd cu el...
- De ce?! Ava nu face această prostie. Este prima dată după atâția ani când cineva trezește ceva în interiorul tău. Nu poți să-l lași să îți scape.
- Pot și o să o fac. Nu îmi place cum mă simt când sunt cu el...
-Cum? Dorită?
- Neputincioasă. Nu am nici-o putere asuprea corpului meu când sunt cu el. Ely, așa ceva nu pot permite să mi se întâmple, nu din nou!
- Așa se întâmplă când dorești pe cineva .... Mă privește serios. Simți că ți se înmoaie genunchii, ai un gol în stomac, inima îți bate cu putere....
O privesc cu gura deschisă, a descris parțial tot ceea ce simt când sunt cu el.
- Da ... asta este atracția. Ești atrasă de el.
- Știu. Dar după cum spuneam, nu pot să mă pun singură în situația de a fi neputincioasă în fața unui bărbat. Niciodată.
Văd cum prietena mea cedează, știe că nu are rost să insiste. Nu îmi voi schimba decizia.
- Cum vrei.. Spune în timp ce se ridică de la masă. Zic doar că ar trebui să te mai gândești. Se îndreaptă spre baie. O să fac un duș apoi am de lucru, mâine am un botez, mai am de făcut câteva retușuri.
-Ok, oricum vroiam să merg să fac câteva cumpărături. Frigiderul este gol. Râde și își dă capul pe spate. Adevărul este că este superbă, înaltă, cu părul roșu ca focul, ochii mari. De aceea are așa de mulți admiratori..
- Să vi repede, intră în baie apoi strigă mai tare. Adu și o pizza când vi!