Sunt in rai? m-am intrebat, vazand tot albul in jurul meu. Nicaieri nu se vedea nici macar o pata de alta culoare. E atat de ciudat... Am murit??? Cum s-a intamplat???
- Este cineva aici? am intrebat, privind de jur imprejur, dar nimeni nu mi-a raspuns.
Am continuat sa caut vre-o iesire. Unde este toata lumea?
- Heey!
Am mai privit o data in toate partile si, pot sa jur, usa asta nu era aici acum 10 secunde... Din directia cu pricina se auzeau niste voci aproape stinse.
- Lunna! am putut sa deslusesc un cuvant dintre toate.
Ce este o Lunna? Trebuie sa ascult ce mai spun despre aceasta Lunna, poate o sa inteleg si eu ceva...
Am deschis fara sa vreau usa si am intrat, dar cum am pasit si cu al doilea picior, s-a facut foarte brusc intuneric...
Cel putin vocile se aud mai clar...
* * *
- Trebuie sa fii mai atent cu alimentatia ei. Nu vrei sa o omori si sa ne dai de gol pe toti. Numai de asta ar avea nevoie Sam ca sa te....
- Stiu. a raspuns o voce care imi parea cunoscuta. Chiar nu am reusit sa o hranesc, pentru ca abia daca a stat in camera cu mine... Abia daca am reusit sa o vad...
- Cum adica? Nu e aici de trei zile deja?
S-a balbait.
- Paiii.... Practic..... Da.... Dar........ In doua zile, cat a fost constienta, a incercat mereu sa gaseasca o modalitate de a fugi. Am incercat sa o avertizez, chiar si Sam a facut-o... dar a refuzat sa asculte... Nici macar nu a vorbit...
Celalalt a oftat.
- Stii cate probleme ar putea cauza daca se gaseste moarta???
Vocea cunoscuta a marait din cauza nervilor.
- Da, stiu. Si chiar imi pare rau de asta...
- Stii ca daca arunci un pahar in pamant si ii spui ca iti pare rau, acesta nu revine la forma initiala, nu? a intrebat sarcastic, dar serios. Asta s-ar putea intampla si cu increderea lui Sam pentru tine...
- Da, stiu si asta. Dar nu stiu ce as putea sa fac in aceasta privinta.
Vocea asta... Am auzit-o... Chiar recent... Dar cine este?
- Adam, incearca sa nu mai faci greseli.
Da!!! Adam... baiatul cu par saten si ochii negri ca cerul pe timp de noapte. Mi-am amintit de el!
Dar celalalt? Nu cred ca i-am auzit vreodata glasul.
- O sa incerc... a zis Adam.
Am incercat sa imi misc trupul amortit, dar o durere de cap sfasietoare m-a lovit din plin. Datorita ei am scos un geamat infundat si mi-am facut auzita aparitia.
- Si-a revenit. a zis vocea care imi era straina.
Am deschis incet ochii, incercand sa nu evit lumina puternica din camera in care ma aflam eu si inca doi baieti: Adam si un blond cu ochi albastri, care era imbracat in halat medical. Nici nu l-am vazut in viata mea. Blondul cauta ceva la calculator, dar, privind in jur, mi-am dat seama ca eram intr-un fel de cabinet de spital, doar ca mai diferit. Ce caut aici? Ceva imi spunea ca ma aflam inca in inchisoarea in care ma tineau tipii aceia captiva.
- U... Unde sunt? am intrebat cu voce tremuratoare.
Am putut observa ochii lui Adam privindu-ma cu un fel de licarire in ei.
- La infirmerie. mi-a raspuns el.
- Si o sa mai stai aici pana..... maine. mi-a raspuns tipul blond.
M-am incruntat.
- De ce?... Ce am patit?...
Am incercat sa ma ridic. Dar durerea de cap m-a lovit din nou cu putere si am scapat un scancet.
- Nu te ridica! mi-a spus Adam. E un efort prea mare...
- Ai continutul de lichide in sange foarte scazut... mi-a spus blondul, care parea de vreo 22 ani. Nu oricine ar rezista aproape 48 de ore fara mancare si nici macar o picatura de apa, cu toate ca perioada in care ar muri este de trei zile... Dar ai cazut si tu dupa toate.
Adam a incercat sa puna mana pe mine, asa ca l-am privit urat. Nu o sa ii permit sa ma atinga pentru ca din cauza lui am ajuns aici, pe patul acesta de spital, in locul acesta, departe de casa.... E numai vina lor...... A lui ..... M-ar putea elibera, dar nu o face...
Dar privirea mea nu l-a oprit sa imi ia incheietura in mana lui mare si sa ma tina de parca as putea fugi. Iarasi...