Imi deschid cu greu ochii din cauza durerii. Constat ca am mainile legate la spate si ca sunt intr-o incapere intunecata. Un fior mi se plimba pe sira spinarii cand observ ca sunt deja schimbata in acea rochie si ca m-au lasat sa inghet pe cimentul asta rece, desculţă si imbracata subtire. De cat timp stau aici?
Undeva in dreapta se aude un scartait de la o usa ruginita cum se deschide si se inchide la loc zgomotos.
-Scumpa mea s-a trezit? il aud pe Jackson si mi se face din ce in ce mai rau.
Din pacate, imi aduc aminte in ce situatie sunt si imi dau seama ca tot ce s-a intamplat nu a fost doar un cosmar. Incep sa tusesc usor si sa imi incordez corpul in incercarea de a ma incalzi putin.
-Iti este sete? intreaba el venind in fata mea.
Nu ma obosesc sa ma uit in sus ca sa ii zaresc fata. Chiar nu vreau sa il vad.
-Nu vrei sa imi vorbesti? Prea bine, rade el si se lasa pe vine. Esti gata sa cooperezi? Vrei sa facem asta cu frumosul sau obligatoriu?
Cu privirea inca la pamant, incerc sa vorbesc si reusesc, chiar daca sunt ragusita.
-Nu am de gand sa fac ce vrei tu... Esti un nemernic si un criminal.
Il aud chicotind si rostind ceva ce imi face inima sa tresara de frica:
-Priveste-ma in ochi cand spui asta.
Dar eu raman nemiscata, cu aceeasi greata in gat. El se infurie si ma apuca de par, ridicandu-mi chipul in asa fel incat sa facem contact vizual. Il privesc cu scarba in timp ce el isi mai afiseaza unul dintre zambetele lui diabolice. Imi acapareaza cu forta buzele, iar eu incerc sa ma zbat, dar in zadar. Dureaza cam un minut de chin in care el ma saruta impotriva vointei mele pana imi vine ideea. Il musc atat de tare de buza inferioara incat simt un lichid ce i se strecoara afara, pe limba mea. Cand se indeparteaza scrâşnind din dinti, ma bucur sa vad ca cel putin am reusit sa ii fac o rana.
-Căţea! tipa el si imi impinge corpul inapoi la pamant, eu capatand o durere groaznica de cap.
Sper ca nu mi-am spart capul... caci asa se simte. Jackson ma ridica in sezut si se apropie iar de chipul meu. De data asta imi prinde o mare parte din barbie cu o singura mana si imi ridica privirea.
-Alege-ma pe mine si totul se va termina, continua el cu aceeasi voce increzatoare.
Insa eu ma bruschez si reusesc sa ies din stransoarea lui.
-Mi-e scarba de tine, spun eu privindu-l adanc in ochi.
Durerea pe care o simt de indata ce mana lui face contact cu fata mea este sfasietoare. Efectiv primesc palme peste fata ce ma ametesc si cad iar la pamant. Doua suturi in stomac ma fac sa tusesc mai rau ca atunci cand am fost bolnava de gastrita. Ma zvarcolesc de durere si simt cum toti muschii si nervii se contracta deodata. Ce a fost in seringa aia?
Usa se deschide iar si reusesc sa aud printre gafaiturile mele o voce ce anunta "A sosit".
-Este timpul pentru distractie! rade Jackson si trage de funia cu care sunt legata de maini la spate, fortandu-ma sa ma ridic cu greu in picioare.
Ne indreptam amandoi catre usa, chiar daca eu schiopatez si ma balansez din cauza ametelii. Intr-un final sunt aruncata in genunchi pe pamant. Racoarea imi alina zgarieturile de pe fata de la palmele primite si ma face sa ma trezesc din ce in ce mai mult la realitate. Lumina din jur imi confirma ca este din nou zi. Cu privirea inca in pamant stau si ma gandesc oare cat timp am stat in acea camera inghetata si daca cumva cineva s-a atins de mine. Oare mi-a luat cineva inocenta? Durerile de pe tot corpul ma fac si mai confuza, neputand sa imi dau seama. De un lucru sunt insa convinsa: ma simt murdara.
-Ce vrea sa insemne asta?! aud o voce nervoasa de baiat ce vine din fata mea.
Imi ridic cu greu privirea înceţoşată, ce studiaza picioarele, apoi corpul, pumnii sai inclestati si apoi chipul ce inca e in ceata. Cel care ma lamureste de identitatea lui este Jackson.
-Jimin, bine ai venit la petrecere! il aud razand.
Jimin e aici... e de partea lor sau a mea? Ma va salva sau nu va misca un muschi? Incerc sa ma incrunt si sa ii definesc mai bine chipul care se dovedeste a fi furioasa si incruntata. Este suparat.
-Ce naibi crezi ca faci?! repeta el. Intelegerea a fost ca tu sa o lasi in pace daca eu o aduc la petrecere, dar ce e asta?! In loc de spectator a devenit victima?!
-S...Spectator? intreb eu ragusita.
El se uita in jos in ochii mei obositi si imi inspecteaza fata plina de lovituri, muscandu-si buza inferioara de nervi.
-Urma sa-ti spun...
-Gata cu trancaneala! ne intrerupe JJ. Sa trecem la actiune, spune el pe un ton jucaus.
Observ mai multe persoane in jurul meu, dar nu pot sa imi dau seama daca sunt baieti sau fete printre ei. Simt o mana cum se strecoara prin parul meu, inclestandu-si degetele in el si tragandu-ma in sus, chipul meu fiind indreptat spre cer. Ii simt respiratia pe ureche, apoi in jos pe gat. Sunt atat de slabita incat nu am putere sa il opresc sau sa ma mai zbat. Si chiar de as avea, sunt legata fedeles.
-Opreste-te! il aud pe Jimin strigand.
-Tineti-l! striga JJ exact langa urechea mea facandu-ma sa ma stramb.
Chiar daca nu pot vedea ce se intampla, aud pasi si fosnaituri pana se face liniste.
-Da-mi drumul! striga el, dar il simt pe JJ chicotind pe gatul meu, facandu-ma sa tremur.
Incepe sa imi linga gatul de jos in sus, facandu-mi si mai mult scarba.
-Daca o ranesti jur ca...!
Insa Jimin nu reuseste sa sfarseasca ce avea de zis, caci aud o lovitura pe care cred ca a primit-o el dintr-un alt gest de-al lui JJ. Acesta se ridica putin si privesc cum scoate un cutit de nicaieri, curbat in asa fel incat poate fi folosit in multe moduri pentru tortura. Incep sa ma panichez cand il linge atat de incet in timp ce ma priveste ca un nebun, incercand sa scot sunete care cu greu pot fi auzite ca strigate de ajutor.
-Tine-l in asa fel incat sa priveasca din cel mai bun unghi, spune el privind in directia lui Jimin.
-Te rog, murmur eu, dar il fac sa ranjeasca si mai mult.
-Shh, scumpa mea. Pana acum m-ai refuzat, dar cand vei realiza cu ce te-ai ales de aici, vei regreta enorm. Din cate stiu, vrei sa devii idol k-pop, nu? chicoteste el. Ia sa vedem daca publicul o sa te placa si cu cicatrici pe fata.
Cu cat apropie mai mult cutitul de obrazul meu, devin din ce in ce mai inspaimantata. Te rog, nu! Stiu ca tu nu esti asa! Am fost prieteni foarte buni in copilarie. Unde a disparut partea ta umana? Esti un monstru! Numai de as putea sa vorbesc si sa iti spun toate astea! Va rog, sa ma salveze cineva! Oricine!
-Hai sa facem o intelegere! intervine Jimin, oprindu-l exact cu lama pe fata mea. Pune-ma pe mine in locul ei! striga el uimindu-ma.
Daca ii face asta lui, o sa fie o paguba mai mare, decat daca mi se intampla mie. Eu inca nu mi-am inceput cariera, dar el si-ar putea sa si-o incheie astfel. Visul cu el imi vine in minte si aceeasi fraza imi bantuie urechile "Nu mai sunt idol".
-De ce as vrea sa-ti fac tie asta? il aud pe JJ razand sarcastic. De tine am nevoie aici, intreg. Si iti vei reveni imediat la vechile obiceiuri, inchizandu-ti inima prin sacrificarea ei.
Imi aduc aminte de acel moment in care l-am surprins pe Jackson in schimbul de droguri. Celalalt baiat vorbea ceva de un sacrificiu. Eu sunt? Eu eram de la inceput? O sa ma omoare?
Jackson imi impinge capul in fata, putand astfel sa ii privesc clar chipul lui Jimin aflat la 2 sau 3 metri departare, el holbandu-se la mine cu regret si teama. E prima data cand ii vad aceasta latura tematoare a lui, dar nu pot spune ca ma bucur ca il cunosc mai bine in acest moment si aceasta situatie. Cel care ma tine de par se aseaza peste mine, in spate. Cutitul mai rece decat aerul din jurul nostru, imi traseaza usor linii pe fata si incerc sa strig incet de frica. Ma strange mai tare de par in semn ca trebuie sa fiu tacuta. Insa adevarata durere incepe de indata ce Jackson aplica presiune pe cutit si simt cum zgarieturile prind forma si adancime. Incep sa tip ragusita, aproape innecandu-ma.
-Opreste-te! striga si Jimin.
Insa el nu se opreste, ba chiar isi indruma cutitul cu pricepere pana aproape de ochi, ceea ce imi da fiori de spaima, incepand sa plang cu hohote si sughituri cu ochii inca intr-ai lui Jimin care mai are putin si plange alaturi de mine. Se opreste, indepartand cutitul, insa lasandu-mi aceleasi sentimente de frica. Simt cum picaturi fierbinti isi fac loc printre zgarieturi si se imbina cu lacrimile mele. Este sange.
-Nu am terminat, papusa, rade el si apoi arunca o privire spre Jimin, revenind iar spre mine. Dar mai intai...
Imi ridica iar privirea in sus si isi preseaza cu putere buzele peste ale mele, tragandu-ma de par. Din cauza durerii aproape gem, lasandu-l sa transforme sarutul intr-unul frantuzesc. Ii simt privirea furioasa si plina de ura a lui Jimin si aproape am impresia ca il aud maraind si injurand printre dinti, foindu-se in stransoare. Dupa ce se indeparteaza de mine lasand un firicel de saliva intre noi, alunecandu-mi apoi pe gat, iau o gura mare de aer din cauza ca nu mai puteam sa respir.
-Nemerni...
Unul dintre cei care il tinea ii da o palma puternica, intorcandu-i fata intr-o parte. Stiu durerea aia, am experimentat-o de cateva ori, din pacate. Jackson revine cu lama cutitului de unde a ramas, langa ochi si incep sa plang iar. Cand se va sfarsi toata sarada asta? Cand o sa raman fara un ochi? Nu, te rog! Doamne, ajuta-ma!
Din fericire, el alege sa ocoleasca ruta de care imi era foarte frica si sa ma taie pe nas, dandu-mi si mai multe lacrimi. Jackson poposeste pentru un moment pe obrazul drept, dupa ce a traversat fata si isi indeparteaza cutitul, facandu-ma sa expir usurata. Cand credeam ca o sa se termine tortura, el imi pune cutitul la gat si imi impinge capul in pozitia in care ma uit fix in ochii lui Jimin, care mai are putin si turbeaza. Incerc sa schitez un "e in regula" si am impresia ca il aud spunand "nu e!", insa parca si urechile mi s-au infundat de la frica si ameteala.
-Draga frate, asa cum tu tii la aceasta fata, asa tin si eu la tine! Asa cum ea o sa ramana cu aceste cicatrici, asa am ramas si eu! ridica el vocea. Cicatricea mea esti tu!
Incep sa simt o usturime si in zona gatului, probabil o alta taietura cauzata de cutitul rece ca gheata.
-Nu! tipa Jimin disperat, dar presupun ca nu o sa se termine chiar daca strigam amandoi in cor.
Stau cu ochii inchisi si in genunchi asteptandu-mi sfarsitul. Cine ar fi crezut ca acest vis ma va indruma spre sfarsit? Daca nu as fi venit in Coreea... daca nu l-as fi auzit pe Jin cantand la TV acum cativa ani... Jin! Nu! Nu o sa regret niciodata ca m-am indragostit de el si ca am ajuns sa fim un cuplu! Imi retrag cuvintele, nu regret nimic! S-au intamplat multe lucruri nefericite, dar avem si amintiri frumoase. Daca nu as fi venit, nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea.
Jin, ma intreb ce faci acum ca ai aflat ca lipsesc. Oare cat de ingrijorat esti? Chiar daca sfarsesc aici, eu mereu te voi iubi, Jin!
Stau si astept, dar nu se intampla nimic. Undeva in departare se aud lovituri si oameni batandu-se. Imi deschid buimaca ochii si observ ca toti isi indreapta privirea spre stanga mea, unde probabil este intrarea principala in groapa asta de gunoi. Zaresc cu greu un individ cum se apropie cu o bata sprijinita de umar. Cu cat ma incrunt mai mult, cu atat mi se pare mai ciudat. Din cauza drogului si a ametelii mele, pot distinge cu greu cum dintr-o silueta, se fac doua, din spatele unuia iesind al doilea. Cine sunt ei?
-Opriti-va! aud un strigat atat de cunoscut ca imi dau lacrimile de bucurie.
-Mai, mai, uitati pe cine a adus barza. Bine ai venit la petrecere! Ia un loc alaturi de Jimin! spune Jackson si il simt cum face alte semne spre alti indivizi.
Desi mai multe siluete se indreapta spre Jin, el ii loveste cu bata si pumnii. De celalalt individ, siluetele se sperie si se retrag. Cine e acea aura infricosatoare? Ma simt atat de obosita incat doar adrenalina din fata mea ma mai tine treaza, cu sufletul la gura. Jin a venit sa ma salveze si asta e tot ce conteaza. Sunt salvata.
-Cine te crezi sa imi strici petrecerea?! striga JJ si ma trage atat de tare de par in sus incat ma ridic in picioare, simtindu-mi genunchii si muschii amortiti.
-Da-i drumul imediat, spune cineva pe un ton atat de dur incat imi dau seama ca nu e Jin, ci cealalta persoana.
Cei doi se apropie de noi si pot auzi susoteli in jurul nostru. Cine e individul? Este roscat si plin de tatuaje, imbracat intr-un palton rosu lung. Doar asta pot distinge.
-R-Ravi? se balbaie unul din dreapta mea. Am crezut ca esti cautat de politie!
-Nu se poate..., sopteste JJ ca pentru sine, dar simt cum se schimba atmosfera dintr-una sinistra intr-una de teama totala.
El schiteaza un gest din cap celor doi care il tin pe Jimin, ei dandu-i intr-un final drumul. Imediat cum se vede liber, se napusteste pe Jackson cu pumni si suturi. Blondul imi da drumul la par, lasandu-ma sa cad iar in genunchi, impact ce ma face sa gem de durere si sa cad cu totul la pamant.
-Criss! il aud pe Jin strigandu-ma pe nume.
Ii simt mainile cum ma dezleaga tremurand si ma ia in brate, ridicandu-ma putin de la sol. Ii simt caldura corpului si simt ca parca prind iar viata.
-Esti atat de rece, sopteste el. Imi pare rau ca am intarziat...
Imi ridic privirea spre Jin si il las masca cu noile mele taieturi. Insa eu doar ii arat un zambet relaxat.
-Dar ai venit, spun abia putand sa vorbesc.
-De ajuns! spune roscatul apasat spre cei doi care inca se bat.
Alti baieti intervin si ii despart, ei fiind plini de rani de la tavaleala. Ii vad ura lui Jimin ce parca ma doare si pe mine. Nu. Pe mine chiar ma doare tot, iar durerea devine din ce in ce mai insuportabila in stomac si in jurul gatului. Imi duc mainile tremurande spre gat si il strang in speranta ca voi putea stoarce picatura cu picatura durerea ce ma macina.
-Ce are? il aud pe Jimin care se pune in genunchi langa mine si Jin.
-Ha! rade JJ. I-am dat o supradoza inainte sa se trezeasca! Acum o sa simta o durere atat de intensa incat si-ar dorii sa moara! Sa vedem ce vei face acum, salvatorule! rade el ironizand.
Imi inchid ochii si ma zgarii cu unghiile gatul. Simt o sete si o arsura de la stomac atat de tare incat imi doresc sa nu mai am stomac. Abia pot sa mai respir din cauza durerii. Printre lacrimi si gemete de durere il simt pe Jin cum ma cara alaturi de un strigat disperat "mai repede!", apoi totul se face nesimtit. Totul e negru si nu mai aud nimic.
***
Voci se aud in jurul meu prin intuneric, iar un miros puternic de dezinfectant ma face sa ma stramb. Deja imi dau seama unde sunt si fara sa imi deschid ochii asa ca aleg sa mai dorm putin. Abia imi pot simti corpul, fiind tot amortit. Un nod mare se face simtit in gat si imi aduc aminte durerea ce imi transmite un fior. Ce s-a intamplat dupa ce am lesinat?
Simt o mana care o tine pe a mea, asa ca imi deschid incet ochii. Ma uit in stanga mea pentru a vedea un brunet cum doarme cu capul pe pat. Imi misc incet mana dintr-a lui si incerc sa o retrag, dar il trezesc. Isi ridica alarmat privirea catre mine si raman masca. Chiar daca nu e prima data cand sunt internata, este o premiera ca Jimin sa se afle aici, langa mine, mai ales ingrijorat.
-Cris, te-ai trezit? i-o ia prietena mea inainte, ce se afla in dreapta mea pe alt scaun.
Dau aprobator din cap si il observ pe Jimin cum rasufla usurat, ca si cum i s-a ridicat o mare piatra de pe inima. Imi aduc aminte de ce era in stare sa faca pentru a ma salva din tortura, punandu-se el in locul meu. Imi rasare un zambet obosit, dar sincer pe fata si ma priveste confuz. Il iau de mana in semn de multumire si ii zambesc iar, mai cu convingere. Incerc sa vorbesc, sa ii spun macar un scurt "mersi", dar o arsura grava ma ameninta si ma las pagubasa, punandu-mi cealalta mana la gat. Ma uit confuza si ingrijorata la Alexandra care isi da imediat seama ce vreau sa intreb. Ma ajuta sa ma ridic in sezut si reusesc cu greu sa stau linistita pe perna din spate din cauza durerilor.
-Doctorul a spus ca ai ajuns la limita la spital pentru spalaturi, dar drogul a apucat sa isi faca putin efectul, afectandu-ti corzile vocale. Trebuie sa faci pauza vocala un timp, spune ea trista. Sunt sanse foarte mici ca vocea ta sa sune la fel ca inainte, iar cariera ta de viitor idol e compromis...
O vad pe prietena mea cu lacrimi in ochi pentru mine, asta convingandu-ma de gravitatea situatiei. Imi rasar si mie lacrimi in ochi, incordandu-mi muschii care inca ma dor pentru a plange. Efectiv ma doare tot corpul. Ma uit in jur printre oamenii care se tot plimba prin salon, dar nu il observ pe Jin. Chiar cel care m-a salvat nu e aici?
Se aud pasi alergand care vin in graba spre patul meu si sper ca este el, dar Tae isi face aparitia total sfasiat.
-Cris..
-V, nu..., incepe Alexandra incercand sa-l opreasca, dar el pare foarte speriat de ceva anume cand ma priveste.
-Ce ai patit la fata? spune el si inima incepe sa imi bata mai tare.
Imi duc cu greu mainile tremurande pe fata ca sa pot pipai bandajele ce imi acopera complet fata. Incep sa ma panichez cand imi aduc aminte cat de mult m-a taiat Jackson pe fata. Incep sa plang si sa imi doresc sa pot vorbi, caci as tipa si as zice tot ce ma doare, tot ce am patit si ce mi-a facut acel ticalos, as plange in hohote tipand, dar nu am glas. Nu pot decat sa plang in liniste, cu mainile pe aceste bandaje care ascund probabil cea mai mare temere a mea: sa fiu desfigurata.
-Tae! il mustreaza Jimin, iar el isi cere scuze, punandu-si mana la gura.
Undeva din stanga isi face aparitia si Jin urmat de un doctor. De indata ce imi observa supararea, ma ia strans in brate, incercand sa ma linisteasca. Leganandu-ma incet inainte si inapoi, ii simt privirea neputincioasa a lui Jimin, dar care prefera sa ramana langa mine si Jin.
-My love, sunt aici, totul o sa fie bine.
Ma agat de bluzonul lui si imi cufund privirea in abdomenul sau. Mi-a fost atat de teama, dar nici acum nu pot scapa de frica. Sunt recunoscatoare ca am fost salvata, dar mai bine as fi murit acolo decat sa ma chinui cu fata mea marcata de acum incolo.
-Cu cine pot discuta despre starea ei? intreaba doctorul de la capataiul caputului, facandu-ma sa ma opresc din plans.
-Cu mine, raspunde imediat Alexandra.
Ma dezleg din imbratisarea lui Jin si o prind pe prietena mea de maneca inainte ca ea sa se ridice. Dau negativ din cap si parca vorbim prin priviri pentru ca ofteaza si se uita iar spre directia doctorului.
-Cred ca vrea sa auda si ea. E mai bine sa spuneti acum, suntem alaturi de ea.
-Prea bine, accepta doctorul si ne uitam cu totii la el, Jin strangandu-mi mana si tinandu-ma in brate. Domnisoara are stomacul foarte afectat. Chiar daca am apucat sa ii facem spalaturi, va mai avea dureri de stomac si mai intense de pana acum. Tot eu am consultat-o si de gastrita ultima data, deci stiu care e starea ei. Va trebui sa iti dau mai multe pastile, respectiv antibiotice puternice care o sa iti slabeasca imunitatea, imi spune el. Trebuie sa aiba grija de sanatatea ei si e bine sa fie mereu insotita de cineva, continua privind-o pe Alexandra.
Trec clipe de suspans cat doctorul imi explica ca o sa raman cu sechele si e probabil sa nu mai fiu ca pana acum, poate sa intru chiar si in depresie. Cat despre fata mea, va trebui sa vedem cat de bine se vindeca si in functie de asta se vor transforma si in... cicatrici. Grozav!
Incep sa plang iar de indata ce pleaca doctorul si cred ca trec cateva ore de plansete si agonie, toti 4 incercand sa ma linisteasca. Tae si Jin s-au dus sa vorbeasca despre medicamente cu doctorul si alte tratamente ce ar trebui sa le iau. Daca o sa ajung la psiholog ca Alexandra? Nu ma simt atat de afectata, cred ca doctorul e cel nebun ca spune toate astea. Nu am nimic!
Se lasa linistea, eu fiind obosita si holbandu-ma la tavan dupa atata plans. Jimin si Alexandra inca sunt langa mine, nestiind ce sa mai spuna. Cred ca sunt o persoana de care sa iti fie mila inca de la prima privire. Telefonul lui Jimin suna si imi indrept privirea incet spre el.
-Acum? Nu putem amana? spune el apoi ofteaza. Bine.
Isi inchide telefonul si se uita la mine nestiind cum sa ma abordeze, spunand un scurt "Eu trebuie sa plec...". Cand se ridica de pe scaun, ii prind incheietura mainii, el uitandu-se inapoi la mine, ingrijorat. O sa mearga iar la Silver's, nu? Dau negativ din cap, nevrand sa plece.
Te rog, nu te alatura lor, nu vreau sa ajungi ca Jackson!
El schiteaza un zambet si imi da mana la o parte.
-O sa revin, nu plec definitiv, rade el. Sa nu iti fie prea dor de mine! imi face el cu ochiul incercand sa aiba o atitudine cool, dar pare obosit si la fel de ingrijorat ca inainte.
El paraseste salonul si raman singura cu Alexandra. Imi indrept privirea spre ea pentru ca si ea raspunde imediat la un apel.
-Da, oppa. Ah, am inteles. Sa aveti grija de voi, spune ea cu un zambet usurat pe buze.
Cand ma vede ca ma holbez confuza la ea si la telefonul din mainile sale, ma mangaie pe bandajele de pe frunte si imi spune linistindu-ma:
-Era Jungkook, m-a anuntat ca au fost chemati de producator. O sa inceapa inregistrarile pentru un MV nou. Acolo au plecat baietii, inclusiv Jin si Jimin, continua ea si rasuflu usurata. Ah, daca vrei sa imi spui ceva, tasteaza pe asta, imi spune ea inmanandu-mi un telefon prafuit si zgariat.
Este telefonul pe care mi l-a cumparat mai de mult Jackson. Il aveam la mine cand am disparut. De ce nu m-au gasit mai repede? Aveam GPS-ul pornit. Il iau si incerc sa il deblochez, dar observ ca este inchis. Normal ca nu m-au gasit daca telefonul era inchis...
Il deschid si incep sa tastez:
*Cat am fost disparuta?*
-Doua zile, imi raspunde ea dupa ce citeste intrebarea de pe ecran. Jin a fost primul care a vazut ca ai disparut. Pur si simplu nu te-a mai gasit cand s-a intors in apartamentul nostru. A urmat o zi plina de agonie in care te-am cautat prin tot cartierul. Am fost pana si la JB sa te caut, dar el era plecat. Nimeni nu a inchis un ochi. Am fost nevoiti sa le spunem si celorlalti despre Silver's si m-a surprins ca Suga a auzit de multe ori numele asta, insa fara sa stie ca Jimin era membru. Apoi Jin a primit un mesaj in dimineata zilei in care te-am salvat, dar telefonul lui era pe masuta si eu l-am vazut prima. Scria cam asa: "Daca vrei sa iti mai vezi printesa, vino la adresa asta singur, altfel o sa dispara de pe fata pamantului". M-am speriat atat de tare incat am vrut sa vin eu, dar mi-am dat seama ca nu voi putea face nimic fara ajutor, asa ca i-am aratat numai lui Jin. S-a enervat atat de tare incat mi-a zis sa astept pana te recupereaza el, dar nu am vrut asa ca am plecat cu el pana intr-un cartier intunecat unde s-a intalnit cu un vechi prieten, asa cum ii spune el. Acel roscat pe care l-ai vazut se numeste Ravi si este si el o parte din trecutul lor, insa nu am aflat povestea. I-am lasat sa discute intre patru ochi, apoi am plecat cu masina pana unde te aflai. Mi-a fost prea frica sa intru atunci cand am vazut cati indivizi erau in acea groapa de gunoi asa ca am ramas la intrare. Nici nu ai idee ce spaima am tras cand te-am vazut din departare trasa de par de idiotul ala...
Furia si frustrarea i se citesc pe chip si ii strang usor mana, facand-o sa se linisteasca cu un oftat.
*Ce a facut Jimin in acest timp?*
-Ah, pai el era atat de suparat ca nu vorbea cu nimeni si disparea cu orele, probabil cautandu-te. Nu a mancat nimic si nu a stat locului nici 10 minute. Cu totii te-am cautat, dar cred ca el era cel mai disperat. Noi faceam cu turele cautarile ca ceilalti sa se poata odihni, dar el te cauta independent.
Imi aduc aminte de chipul sau obosit si de celelalte expresii de furie si teama doar pentru mine. Nu stiam ca are o asemenea parte ingrijorata de altii.
-Atunci cand te-au scos de acolo, am plecat noi 4 cu masina, lasandu-l pe Ravi acolo. Jimin si Jin erau pe scaunele din fata, iar eu stateam pe bancheta din spate avand grija de tine. Jimin era chiar mai panicat decat Jin si tot striga "Mai repede!" de parca el era cel ranit, nu tu. Chiar daca Jin era la volan si trebuia sa isi pastreze calmul ca sa nu faca accident de masina, ii puteam vedea frustrarea de pe fata in oglinda retrovizoare, povesteste ea total mirata. Am fost aici toata noaptea si te-am auzit cum strigai ragusita in somn "Nu!". Chiar m-am speriat, dar te-ai linistit imediat ce a venit Jimin si te-a tinut de... mana, spune ea putin rosie in obraji.
Imi ridic rusinata mana stanga holbandu-ma la ea si incerc sa imi imaginez momentul. Este ciudat ca subconstientul meu se simte in largul sau cu Jimin. Ma gandesc la imaginea pe care am vazut-o cand am deschis ochii. Jimin a stat toata noaptea cu mine si Alexandra? Ah, chiar nu il mai inteleg. Care este Jimin cel adevarat? Cel care ranjeste si face comentarii rautacioase, care seamana cu Jackson si care imi arunca priviri reci sau cel care este ingrijorat si se infurie pentru mine?
~Va urma~
----------------Nota autoarei----------------
Draga cititori, va multumesc mult pentru voturi si ca ma sustineti atat de mult! Am cei mai buni cititori din lume! Datorita voua am atins locul 49 in clasamentul fanfiction cu o mie de voturi. Va multumesc enorm! Asta m-a motivat sa scriu si ideile s-au adunat ca niciodata! Nu am mai facut de mult un capitol asa de lung si sper sa nu va plictisiti citindu-l (desi nu cred ca e posibil din cauza suspansului ;)) 3:) ). Ce credeti ca se va intampla de acum cu Cristiana si cariera ei? Lasati un comentariu cu parerile voastre, sunt foarte curioasa <3 . Va rog sa ma sustineti in continuare. O sa sfarsesc eseul aici pentru ca am scris toata ziua la capitolul asta si nu doresc sa adorm pe nimeni :)). See you next time! Annyo! <3