După o săptămână de când Antonia a dat naştere la cele două minunății, Jessica îi pregăti micul dejun lui Brad. Se trezise devreme, ca să poate găti fără să fie ajutată, urcă cu tava în mână, scările. Deschise uşor uşa şi păsi, închizând-o cu piciorul în urma ei.
- Ce imagine..spuse Brad somnoros, care stătea în pat.
- Pun pariu că aşa ai vrea să te trezeşti în fiecare dimineață.
- Cu tine vreau să mă trezesc în fiecare dimineață. Să te sărut, să te alint.
- Ți-am pregătit micul dejun..zâmbi Jessica, aşezând tava pe pat, iar Brad se ridică în fund.
- Nu mai bine sărim peste micul dejun?
- Nu! Te rog mănâncă!
Pe tava era o farfurie acoperită cu un căpăcel de mărimea farfuriei, argintiu. Lângă un pahar de suc de portocale, nişte pâine prăjită şi o farfurie cu o omletă.
- Ce e aici? întrebă el curios.
- O surpriză, spuse ea. Stătea în picioare privindu-l.
Brad dădu capacul la o parte şi văzu o suzetă. O luă în mână şi o privi nedumerit pe Jessica.
- Robert nu e cam mare pentru suzetă?
- Tocmai...zâmbi ea.
- Eşti...se bâlbâi el.
- Da. O să mai avem un copilaş, un băiețel sau o fetiță.
Brad sări din pat direct în brațele Jessicăi, sărutând-o şi îmbrățişând-o. O învârti, apoi se aşeză în genunchi în fața ei şi îi sărută burtica prin halatul roz, pe care ea îl purta.
- Sunt cel mai fericit bărbat din lume!
- Aş fi vrut să îți dau vestea asta în cel mai original mod, mai ales că cu Robert nu am făcut-o, lăcrimă ea.
- Iubita mea, se ridică şi îi prinse fața în palme. Trecutul e trecut, ce ar fi să-l lăsăm acolo? Îmi doresc o mulțime de copiii cu tine, iar Robert e fiul nostru, chiar dacă la vremea acea nu eram împreună. Contează prezentul şi viitorul nostru, al nostru şi al copiilor noştri. O sărută şi o ridică în brațe.
- Mă bucur că sunt soția ta şi mama copiilor tăi. Sunt cea mai fericită!
- O să fiu tătic pentru a doua oară! O să fiu tătic pentru a doua oară! Strigă el de bucurie.
- Şht, o să trezeşti toată casa.
- Robert se va bucura să aibă un frățior sau o surioară. Sau poate vor fi doi!
- Să nu exagerăm, răse ea. Eu nu am în familie gemeni, iar Antonia a făcut pentru că bunicul lui David este geamăn. E o cheste ereditară!
- Atunci va trebui să îi facem în două reprize! răse el.
- Da! îl sărută.
***
David şi Antonia, tocmai se treziră, noapte fusese mai liniştită, pentru că fetele nu s-au trezit chiar din oră în oră. Încă erau tolăniți în pat, având în vedere că nu fetele lor nu s-au trezit.
- Nu-mi vine să cred...şopti Antonia.
- Ce iubito?
- Că am crescut atât de mult, că avem două fetițe, că ne-am maturizat. Totul pare aşa o joacă la început. Ne îndrăgostim, ne sărutăm pe ascuns şi apoi ne căsătorim, avem copiii, ne responsabilizăm.
- Da. Noi am avut noroc că am ştiut de la început să avem răbdare unul cu celălalt, am lăsat totul să decurgă de la sine. Chiar şi fiind mai mici, am dat sfaturi de viață, poate chiar neavând habar de ceea ce vorbim, zâmbi el.
- Iubitule, am făcut o treabă bună cu Jessica şi Brad. Ne-a luat ceva timp, dar uite că sunt împreună şi probabil că Brad tocmai va afla sau a aflat vestea cea mare.
- Veste? întrebă el mirat.
- Da. Or să mai aibă un copil!
- Serios? Chiar mă bucur pentru ei, merită să fie fericiți împreună.
***
- Garry, trezeşte-te! Cred că am auzit zgomote.
- Ce zgomote?
- Țipând..nu ştiu cine.
- Eva, nu e nimeni. Poate Robert sau Brad.
Se auzi pe scări zgomote.
- Voi fi tătic, iar tu frățior!
- E Brad, se ridică Garry!
- Ai auzit? întrebă Eva cu zâmbetul pe buze. Jessica e însărcinată.
- Asta da veste! Mă bucur că lucrurile merg atât de bine! Or să fie doi bebelaşi în această casă.
- Sunt atât de fericită pentru ei şi pentru noi că putem fi aici alături de ei.
Eva se cuibări în brațele lui Garry.
- Te iubesc!
- Şi eu, vă iubesc pe amândoi.
Jordan şi Javier erau amândoi în apartamentul lor din Chicago, Javier pregătea micul dejun, iar Jordan cafeaua, când telefonul sună.
- Alo.
- Mamă-soacră! O să mai ai un nepoțel sau o nepoțică!
- Brad, cât mă bucur! Felicitări! Jessica? Robert?
- Suntem în camera lui Robert, ne jucăm. Javier?
- Găteşte!
- Spune-i că ii pup!
- Javier vă transmite pupici!
- Şi noi! Vă aşteptăm în vizită!
- Vom veni!
***
Dave se trezi şi coborî în bucătărie, pentru a bea o cafea, telefonul din sufragerie sună.
- Donna, strigă el.
Dar văzând că nimeni nu vine, răspunse la telefon.
- Moşia Brown.
- Tată!
- Jessica, scumpo. Eşti bine? S-a întâmplat ceva?
- Nu. De fapt da, dar nimic grav. Vei fii bunic pentru a patra oară!
- Felicitări! Cât mă bucur!
- Vezi până la urmă toată casa va fi plină de nepoței.
- Nu ştii cât de fericit sunt că vă am aici aproape!
- Te iubim! O să venim în vizită mai târziu, lui Robert deja i s-a făcut dor de verişoarele lui.
- Bine. Salută-l şi pe Brad din partea mea. Şi eu vă iubesc, dragii mei.
***
În acea seară toți se adunară la moşia Brown, erau în sufragerie. Brad o luă de mână pe Jessica şi o duse în grădină. Îi aşeză geaca lui pe umerii, apoi o privi.
- De ce m-ai adus aici?
- Pentru că nu-mi vine să cred că eşti a mea. În plus voiam să fim câteva minute singuri.
- Nici mie, dar ar trebui să intrăm.
- Stai.
- Ce e?
- Ştii când te-am cunoscut am ştiut din prima clipă că locul meu e lângă tine! Niciodată nu am fost atât de sigur. Iartă-mă!
- De ce?
- Că atunci când aveam ocazia nu am luptat suficient de mult pentru a sta lângă tine şi Robert.
- Nu ziceai că trecutul e trecut şi că trebuie să fim axați pe prezent şi viitor? Uită de asta! Suntem împreună şi nu am nimic ce să-ți iert. Eşti, ai fost şi vei fi bărbatul perfect din viața mea.
- Ştiai că meriți totul? Dacă nu erai tu, Jess, nu ajungeam aici, nu mă ambiționam să câştig să-mi fac un trai, să cânt.
- Ne completăm, nu eram aici unul fără celălalt!
- Suntem împreună şi fericiți, iar indiferent prin ce obstacole vom trece, vom rămâne aşa.
- Te iubesc!
- Şi eu te iubesc, o sărută el. Aa, era să uit, înainte să intrăm. Îşi scotoci buzunarul şi scoase un lănțişor cu medalion, identic cu cel al lui Robert.
- Ce faci medalionul lui Robert?
- Nu e al lui, azi am fost să-i fac o dublură, pentru că acum dragostea noastra se împarte egal, când, îi puse mâna pe burtică, se va naşte al doilea copil. Aş vrea să se simtă iubiți în egală măsură, iar fiecare să aibă posibilitatea să-l dea mai departe.
- E frumos! Cu siguranță va însemna mult şi pentru ei.
- Da, pentru că acesta nu e un simplu medalion, e un medalion al dragostei adevărate. Pe noi ne-a legat şi tot prin el nu am pierdut legătura cu tatăl meu. Sunt sigur că copiii noştri vor face alegeri înțelepte, iar noi le vom fi alături, întotdeauna. Iar dacă trebuie mai facem o copie, râse el.
- Da, cred că ne ajung două! Ea îl sărută şi îl îmbrățişă.
- Jess, destinul ne-a adus împreună şi sunt convins că povestea noastră nu se încheie aici, vom trăi alături de copiii noştri aceleaşi sentimente, pe care părinții noştri le-au trăit cu noi.
- Da, sper să nu facă atâtea tâmpenii! O să învețe şi ei din greşelile noastre.
- Care greşeli? Vrei să spui acele greşeli care ne-au adus împreună?
- Te iubesc, Brad, îi zâmbi Jessica.
- Şi eu vă iubesc! Să mergem înăuntru, nu vreau să-ți fie rece.
- Jessy, vino! Tată a adus albumele foto şi avem câteva poE indecente. Eu nu le voi face asta fetelor mele!
Brad şi Jessica se priviră şi începură să râdă.
Toți erau în sufragerie, privind pozele copilăriei şi punând câte o poza la album, cu fiecare zi ce trece. Generații merg şi toate au povestea lor, un cuplu nu e identic cu altul, altele rămân împreună, altele aleg să se despartă. Dar povestea lor va fi mereu specială, diferită şi plină de suspans.
Acesta era tabloul lor perfect de familie, un tată, care a ales să-şi crească fetele singur, pentru a-şi lăsa prietena cea mai bună să-şi trăiască viața. O mamă, care a găsit dragostea dincolo de ocean, primit iertarea fiicelor ei. Două surori certate, din cauza părerilor diferite, dar acum mai unite ca niciodată. Ambele împlinite, căsătorite şi formându-şi şi ele o familie. Până şi prieteni sunt membrii ai familiei, chiar dacă nu de sânge, Garry şi Eva, au fost cei care i-au îndrumat şi le-au rămas alături. Bunici, copiii, nepoți şi prieteni, împreună, asta înseamnă perfecțiunea. Aşa că nu căuta perfecțiunea în valori materiale, ci caut-o acolo unde ştii că o vei găsi, în familie.
Sfârşit.
*****
Vă mulțumesc tuturor celor care au citit cartea şi au participat la emoțiile personajelor din ea. Poate nu e finalul la care v-ați aşteptat, însă eu aşa l-am văzut atunci când i-am creat pe cei doi. Am pus sentimente în acest roman, fiind primul, de altfel, pentru că Jessica şi Brad m-au învățat cum să le conturez viața.
Povestea lor cu siguranță continuă, eu nu pot decât să vă mulțumesc că ați citit şi aştept comentarii, sfaturi, păreri.
Dacă aveți timp şi v-a plăcut ce ați citit, treceți şi pe la cel de-al doilea roman al meu O zi poate schimba totul. E diferit, e o altă poveste, un alt stil. Da vă asigur că merită.
Vă mulțumesc! Pupici!
Un singur sfat:
Iubiți şi iertați atunci când aveți ocazia. Şi nu uitați că fiecare purtăm un medalion al dragostei, acela se numeşte suflet.
❤💋