- Bună, eşti..atât de frumoasă! Brad e un tip norocos că te are!
- Da..Ce cauți aici, Victor? Dacă te vede Brad.
- El m-a invitat. Nu am crezut că voi veni, dar i-am promis, până la urmă e fratele meu, nu?
- Da, dar tot mi-e greu să ...
- Jessica, nu am venit aici ca să vă fac rău. Mă cunoşti mai bine de atât. Poate nu mă crezi, însă mă bucur că eşti soția fratelui meu, lângă el e locul tău. Robert are nevoie de voi şi voi aveți nevoie unul de celălalt.
- Îți mulțumesc, Victor pentru vorbele frumoase. Mă bucur că eşti aici, că-l am în ziua nunții pe prietenul meu cel mai bun.
- Da, în calitate de frate şi cumnat am venit aici. Jessica am fost egoist, m-am gândit că nu meriți să-ți fiu prieten, dar acum ştiu că nu e aşa. Te iubesc..
- Nu, te rog, Victor, nu strica acest moment, îl întrerupse ea.
- De ce nu mă laşi să spun până la capăt? Jessica, te iubesc ca pe o prietenă, vei rămâne mereu în sufletul meu. Dar ştiu că şi eu voi fi fericit alături de cineva! Undeva se află şi jumătatea mea, şi o voi găsi.
- Mă bucur că gândeşti aşa! Să ştii că Robert te iubeşte, ai rămas ca un tată pentru el, iar când vrei poți să-l vizitezi.
- Ştiu. Mulțumesc, Jessica. Mă bucur să fiu aici alături de voi în această zi minunată!
- Şi noi.
- Pot să te îmbrățişez?
- Sigur, Jessica se apropie de el şi-l îmbrățişă, apoi îl sărută pe obraz.
- Asta pentru ce a fost?
- Pentru că mi-ai promis că îmi vei fi mereu alături şi te-ai ținut de cuvânt.
- Haide, plec. Ne vedem afară.
În acel moment, Dave intră în cameră.
- Îmi cer scuze...rămase uimit, Dave. Ce frumoasă fiică am! Scumpo eşti incredibil de superbă!
- Aveți dreptate. Casă de piatră!
- Rămâi la petrecere, nu?
- Nu aş ratat-o!
Victor ieşi din încăpere. Dave o îmbrățişă pe Jessica, o luă de mână.
- Eşti minunată! spuse el cu lacrimi în ochi.
- Mulțumesc, tată! Şi tu eşti minunat!
- Te iubesc, scumpo!
- Şi eu tată, îți mulțumesc că mi-ai fost mereu alături şi că nu m-ai judecat pentru toate prostiile pe care le-am făcut.
- Pentru asta sunt părinții, nu? Întotdeauna trebuie să fii aproape de copiii tăi, chiar şi atunci când greşesc, să-i ajuți, iar uneori când au nevoie de spațiu, să i-l oferi, fără să pui prea multe întrebări.
- Ştii că eşti cel mai bun tată din lume? Şi ştiu că vei fi şi cel mai bun bunic din lume! Iar atunci când noi vom greşi ca şi părinți, vei fi acolo să ne îndrumi.
- Da. Dar inima întotdeauna vă v-a îndruma, trebuie doar să o ascultați.
Jessica ştia că Dave nu era prea încântat de ideea că Jessica şi Brad se vor muta la moşia Miller, deşi era aproape, iar David şi Antonia vor pleca la Berlin, aşadar el va rămâne singur. Însă cei patru aveau o surpriză pentru el.
Între timp, Tania îl conduse pe Brad în birou.
- Nu ştiu ce e atât de urgent acum. Trebuie să fiu prezent la propria-mi nuntă, mamă!
- Normal. Dar înainte trebuie să vorbim.
- Sper că nu îți trece prin minte ceva care să mă despartă de Jessica, orice ar fi nu va funcționa.
- Scumpule, nu mai sunt acea Tania veche, Jessica e femeia potrivită pentru tine, iar eu una nu mă voi opune.
- Atunci ce e?
Intrară amândoi în birou. De pe scaun se ridică un domn, îmbrăcat într-un smoching albastru deschis, o cămaşă albă şi o cravată gri cu dungi albastre.
- Tată? Ce cauți aici?
- Nu puteam lipsi la nunta fiului meu. Am venit să facem pace. Victor mi-a spus că este invitat, iar eu am sunat-o pe mama ta şi i-am spus că vreau să vin. Iar ea a aprobat.
- Mamă!
- Fiule, eu şi tatăl tău am făcut greşeli, enorme. Amândoi, poate eu mai multe decât el. Aşa am fost crescută, iar nu am ştiut să-l prețuiesc pe Richard la adevarata lui valoare. Eu nu l-am lăsat să te vadă, răzbunându-mă pe el. Întradevăr nici soția lui nu a fost de acord, dar la un moment dat a cedat. Însă eu am fost mai încăpățânată. L-am urât pe tatăl tău, pentru că el avea o familie fericită, iar eu te-am cărat în brațe prin toate barurile, căutând de lucru. Te lăsam cu şoferul lui, asta pentru că la un moment dat mi-a fost greu să te cresc.
- Iar eu am stat departe de tine, adăugă Richard. Şi tu eşti tată acum şi înțelegi că uneori lucrurile nu sunt cum ți-ai dori să fie, faci greşeli pentru că eşti tânăr şi crezi că acestea nu vor avea repercursiuni asupra viitorului tău, dar nu e aşa. Întotdeauna te-am iubit, eşti primul meu fiu. Am venit să-mi cer din nou iertare şi să mă laşi să particip la nunta ta, dacă în viața ta nu mă vrei. Toți trei aveau lacrimi în ochi.
- Iartă-ne pe amândoi, dacă nu-l vei ierta pe tatăl tău, înseamnă că nici unul nu îşi are locul aici. Lângă tine şi lângă familia ta. Nu am fost deloc părinții perfecți, ştim asta şi nici nu ne va face, dar uneori copiii sunt cei care ne învață să fim părinți şi oameni, zise Tania printre lacrimi.
- Nu ştiți cât de greu îmi este să vă accept în viața mea, dar nu pentru că nu v-aş fi iertat deja, ci pentru că mi-e frică să nu mă mai răniți. Vă iubesc! Şi ştiu că Jessica m-ar sfătui în acest moment ca să vă accept în viața noastră, pentru că ea ar face-o. Nu am să zic nu, pentru că uneori timpul mai poate fi recuperat şi am nevoie de părinții mei, aşa cum sunt ei, iar pentru mine sunteți perfecți prin simplu fapt că existați şi vă aflați lângă mine în acest moment, Brad plângea, la fel şi părinții lui. Am învățat să iert, să uit şi să apreciez ceea ce am, iar voi sunteți familia mea, buni sau răi, niciunul nu e perfect, nici eu, dar faptul că vom uniți asta ne va face perfecți. Vă iubesc, Brad îi luă după umeri pe cei doi şi îi îmbrățişară.
- Ştiu că nu merităm iertarea ta, dar mă bucur că îți suntem alături, spuse Richard.
- Gata, nu mai plânge. Suntem la o nuntă! Haide, şterge-ți lacrimile. Ai de aşteptat femeia visurilor tale la altar. Mişcă! strigă Tania.
Richard şi Tania ieşiră din birou. Brad mai rămase câteva minute pentru a-şi reveni. În birou intră David.
- Frate, eşti gata?
- Da, trase adânc aer în piept. Sunt pregătit!
- Totul e în regulă?
- Da. Mă simt ca un adolescent, simt aşa nişte fiori în stomac.
- Ehh..lasă măcar ai trecut de noapte nunții! râse David.
- Ce amuzant eşti astăzi, David.
- Haide! Să nu te aştepte Jessica la altar.
- Sigur nu ai început de pe acum să bei?
- Nu, că sunt şofer. Cine crezi că o să te ducă la petrecere?
- Da ce bună dispoziție ai!
- Păi mi se însoară cavalerul de onoare şi cel mai bun prieten.
- Frate, e normal să am atâtea emoții? trase el adânc aer în piept.
- Da, îi aranjă papionul. Îl lovi pe ambii obraji. Gata. Acum eşti pregătit!
- Aşa spui tu?
- Da. O iubeşti pe Jessica, o vrei lângă tine, nu?
- Da!
- Atunci eşti pregătit!
Ieşiră amândoi din birou.
- Tatiii, strigă Robert, care veni însoțit de Antonia. Ea era îmbrăcată într-o rochie roz pal, în cloş, prin care se vedea bine conturul burticii de gravidă. Era asortată cu David, care avea o cămaşă de un roz pal şi un smoching negru simplu.
- Fiule, ce faci aici? Nu ar trebui să o însoțeşti pe mami?
- Chiar acum mergeam la ea. L-am văzut pe bunicul Richard.
- Şi eu. David îl privi ciudat. Dar Brad îi dădu de înțeles că vor vorbi mai târziu.
- Haide, Robert, mami ne aşteaptă, zise Antonia.
- Bine!! Unchiule David ştiai că azi mami şi tati vor fi căsătoriți şi asta înseamnă că sunt părinții mei.
- Da, râseră toți trei. Ai dreptate! spuse David.
Robert şi Antonia urcară în camera, unde era Jessica. Iar Brad şi David plecară în curte, pentru a o aştepta pe Jessica. Curtea era împodobită foarte frumos, în nuanțe de alb, galben şi verde pal. În copaci erau prinse funde mari, pe mijloc era un covor din petale care ducea spre altar, acolo era o boltă din flori, iar pe de-o parte şi pe de alta al covorului erau scaune îmbrăcate în alb, pe care erau aşezați invitații.
*****
Cum se va desfăşura nunta? Ce alte secrete se vor mai afla? Ce se va întâmpla cu protagoniştii acestei poveşti veți afla în următoarele capitole.
Vă mulțumesc!