- Aş fi prea egoistă să-ți cer să rămâi?
- Nu, scumpo! Dar oricât de greu îmi este trebuie să plec, doar două săptămâni voi lipsi. Iar până atunci poți să te ocupi de organizarea nunții.
- Deja? întrebă ea cu uimire.
- Da, ce rost mai are iubito să aşteptăm? Într-o lună putem face asta.
- O lună? Ai înebunit? Cum voi putea organiza totul într-o lună? se panică Jessica.
- Are dreptate, adăugă Garry. Pentru o femeie, nunta este un lucru greu de organizat, necesită timp.
Brad îi aruncă o privire lui Garry.
- Înseamnă că vei avea nevoie de ajutor, Garry poate fi mâna ta dreaptă, dacă tot se pricepe atât de bine.
- Ok! Oricum nu vreau o nuntă mare, ci chiar una restrânsă, noi doi, Robert, familia noastră şi prietenii noştri.
- Mă bucur, la fel gândeam şi eu!
- Vă rog, domnule, biletul dumneavoastră. Țineți coada pe loc, avionul trebuie să decoleze.
- Mă scuzați! Iubita mea, o sărută pe buze, obraji şi frunte. Te iubesc! Ai grijă de Robert! Mă întorc repede!
- Şi eu te iubesc! îl privi cum intră pe coridorul, care ducea spre pistă.
- Haide, se va întoarce repede! Cât de mult mă bucur că sunteți împreună!
- Da. Mi-am lăsat maşina în drum..îşi aminti ea.
Ajunşi în fața aeroportului, Garry îi parcă maşina într-un loc liber, apoi veni lângă ea.
- Poftim! îi înmână cheile. A reuşit Eva să te anunțe?
- Da. Vă mulțumesc! Fără voi nu am fi reuşit să fim din nou împreună.
- Meritați asta! Nici nu ştiți cât de frumoşi sunteți împreună.
- Mulțumim! Şi tu şi Eva facem un cuplu frumos şi chiar mă bucur pentru voi, vă potriviți. O cunosc pe Eva şi ştiu că e fată bună, acelaşi lucru pot să spun şi despre tine.
- Da, atât că nu sunt fată, râse el.
- Ee, ştii ce am vrut să spun.
- Înainte de a pleca. Jessica, pot să te întreb ceva?
- Da, sigur.
- Uite, scoase un inel de logodnă din buzunarul drept al blugiilor, era din aur alb cu un diamant argintiu.
- Uau, e minunat! îl luă în mână. E superb!
- Garry, e deja luată!
- Brad! se întoarse Jessica şi-l văzu pe Brad stând în fața ei cu bagajele.
- Credeai că am să te las să pleci singură în pijamale?
Jessica ss privi, uitase complet că plecase în pijama de acasă. Se simți oarecum ruşinată. Brad se apropie de ea şi o sărută.
- Mă bucur că ai venit să mă opreşti! Îşi întoarse privirea spre Garry, luă inelul din mâinile Jessicăi. Îmi pare rău, frate, dar e luată. Îi dădu inelul, iar Garry zâmbi.
- Ştiu, e pentru Eva.
- Ştiam, e foarte frumos. Mă bucur că te-ai hotărât să faci pasul acesta.
- Şi eu. Eva va fi foarte încântată!
- Sper să fie aşa, zise Garry.
Brad şi Jessica merse cu maşina Jessicăi, însă Brad conduse maşina. Garry merse cu maşina, cu care îl aduse pe Brad la aeroport.
- Nu-mi vine să cred că ne vom organiza nunta noastră! E aşa parcă ireal!
- Iubirea mea, e ceva ce trebuia să se întâmple deja. Eu ar trebui să fiu mai emoționat ca tine.
- De ce?
- Pentru că mă însor cu adevărat pentru prima dată!
- Auch! Heii, îl lovi cu pumnul în braț.
- Scuze, trebuia să o spun, o țineam aşa în mine.
- Da, dar de data asta nu o să fii părăsit la altar.
- Nu te laşi, nu? Încă nu ai renunțat la orgoliu?
- Chiar 100% nu.
- Te iubesc, Jessica! Cum nu am iubit pe nimeni niciodată! Te iubesc de atâta timp şi te voi iubi toată viața.
- Şi eu, iubitule!
După câteva minute de mers.
- Am o idee.
- Sunt curios.
- Ce ar fi dacă le-am organiza o nuntă şi lui Garry şi Evei, un cadou pentru tot ceea ce au făcut pentru noi. Şi cu ajutorul şi datorită lor suntem acum împreună.
- Da, e o idee genială. Dar nu cu noi odată, aş vrea ca momentul nostru să fie doar al nostru, iar al lor, al lor.
- Bine. Brad, deveni ea serioasă. Sper că poți să mă ierți pentru toate greşelile pe care le-am făcut, pentru tot ce ți-am greşit. M-am comportat prosteşte, am vrut să te îndepărtez de mine, pentru că nu mai voiam să te rănesc.
Brad opri maşina pe partea carosabilă a drumului.
- Jess, îi prinse fața în mâinile lui. Toate acele greşeli ne-au adus azi împreună. Nu am ştiut cum să reacționăm, am devenit părinți de tineri, fără să avem cu adevărat până atunci o responsabilitate. Dar ne avem unul pe celălalt, iar împreună vom învăța să nu mai facem greşeli, să ne respectăm, să avem încredere în noi şi în dragostea noastră, să ne iubim cu adevărat. Eu nu aş schimba nimic din tot ceea a avut loc. Te iubesc, Jessica. Tu şi Robert sunteți familia mea adevărată.
- Şi eu te iubesc, Brad îi atinse buzele uşor şi o sărută cu pasiune.
Trecu o lună plină de pregătiri, Jessica a fost ajutată cu toate pregăirile de Brad, Antonia, David, Dave, Tania şi Jordan, de asemenea şi de Eva şi Garry, dar ei au fost mai mult dădacă pentru Robert, cununia avea loc la moşia Miller, iar recepția nunții va avea loc la Jo's restaurant, pentru că acel loc s-a format oarecum din dragostea lor.
Azi era ziua cea mare, era mireasă, cu adevărat. Nunta ei cu Victor fusese una restrânsă, 10 persoane, iar rochia pe care o purtase atunci fusese albă, simplă şi scurtă. Acum purta o rochie lungă, tip sirenă, care îi contura corpul, avea un v până la mijlocul spatelui şi o trenă de 2 metri, în fața rochia nu era decoltată, era până la nivelul gâtului. Era albă precum spuma, cu mii şi sute de pietricele prinse ea. Era superbă.
Jessica stătea pe scaunul din fața unei oglinzi mari, din camera ei şi a lui Brad. Avea emoții. Părul îi era prins la spate într-un coc, iar voalul îl acoperea. Machiajul nu era unul strident, dar suficient pentru a arăta ca o mireasă frumoasă şi fericită. Singurele bijuterii pe care le purta erau cercei şi inelul de logodnă primit de la Brad.
Antonia o privea în oglindă.
- Eşti minunată! zise ea cu lacrimi în ochi.
- Mulțumesc! Nu plânge că ai să mă faci şi pe mine să plâng.
- Ehh, îşi şterse lacrimile. Gata. Ştii că sunt o gravidă sensibilă! Am voie să mai plâng, se scuză!
- Categoric! râse Jessica.
- Merg să văd cum e treaba şi să-i spun lui tata să vină să te conducă la altar.
- Să nu uiți de Robert!
- Da, cu siguranță nu. Să vezi cât de chipeş e.
- Doar seamănă cu tatăl lui. Apropo, spune-i lui Brad că îl iubesc şi de abia aştept să-l văd!
- Bine! Îi voi spune!
- Să nu-l laşi să vină aici!
Antonia ieşi din cameră şi închise uşa. Jessica se ridică şi se privi în oglindă.
- Se simțea frumoasă, ba chiar avea impresia că străluceşte şi nu din cauza pietricelelor, ci pentru că pentru prima dată era fericită. Ca şi atunci când îl născuse pe Robert. Dar aceasta era o fericire diferită. Era împlinită, avea tot ceea ce îşi putea dori.
O bătaie se auzi în uşă.
- Da? întrebă ea.
- Te iubesc!! strigă Brad dincolo de uşă.
- Să nu îndrăzneşti să intri! vocea Antoniei se auzi în toată casa.
- Brad, să nu intri! Nu ai voie să vezi mireasa înainte de nuntă.
- Ştiu. Voiam să îți spun personal că te iubesc! Tu mi-ai trimis mesageri.
- Hai, du-te! Pregăteştete! O să mă vezi imediat!
- Bine! Te iubesc!
- Şi eu! se apropie Jessica de uşă şi se propti de ea. Şi eu te iubesc!
- Scumpo, pot să intru?
- Da, mamă. O lăsă pe Jordan înăuntru, dar ea se ascunse în spatele uşii.
Jordan intră şi închise uşa.
- Stai liniştită, Brad a coborât deja.
Jessica veni mai aproape de ea.
- Eşti superbă! Eşti exact aşa cum mi-am imaginat că vei fi mireasă. Oh, scumpa mea.
- Da, trebuia să mai aştepti şi ne căsătoream deodată.
- Nu, acesta e momentul vostru. Nunta noastră nu a fost chiar o nuntă, aş spune mai degrabă o petrecere.
Jordan şi Javier se căsătoriseră cu două săptămâni în urmă, dar fusese o ceremonie mică, doar familia, până şi Dave mersese, chiar daca toți se aşteptară că nu o va face.
Jessica privi pe fereastră prin perdea, putea să vadă curtea.
- S-au adunat atâți oameni. Cheamă-l pe tata să fim gata pe când trebuie să coborâm.
- Bine, draga mea. Te iubesc, scumpa mea. Şi mă bucur că ai ales să fii alături de bărbatul, pe care îl iubeşti şi care ți-a fost mereu alături. Brad e jumătatea, care îți lipsea pentru a fi împlinită.
- Mulțumesc, mamă! Şi eu te iubesc!
Jordan ieşi din camera. Pe Jessica o cuprinseră emoțiile. Se privea în oglindă, îşi aranjă voalul. Era agitată, dar într-un sens bun, de abia aştepta să fie doamna Miller.
O bătaie în uşă o sperie.
- Brad, te rog să nu intri, nu e bine să vezi mireasa înainte!
- Nu e Brad, se auzi o voce cunoscută, care tocmai deschise uşa. Purta un smoching negru şi o cămaşă vişinie.
- Victor! îl privi uimită.
*****
Va influența prezența lui Victor, decizia Jessicăi? Oare Victor a venit cu gândul unei răzbunări? Îi va lăsa pe cei doi să se căsătorească sau va vrea să-i despartă? Dacă e aşa, va putea? Ce argumente îi va putea despărți?