Îl prind pe Bleky de frau si il trag inspre mine fiind pregatiti sa fugim in orice moment. Pe cer se vede un stol de pasari care ies dintr-un copac. De acolo se auzea sunetul
ciudat.
-Ah, Bleky, au fost doar niste pasari! Ii spun lui Bleky dupa care ne apropiem de copac.
Copacul imi trezeste multe amintiri. Mi se parea foarte cunoscut.
Cum sa nu ti se para cunoscut un copac ca asta?!?😂
Ma duc usor mai aproape de el si il ating fin. O bucata de scoarta cade de pe copac. Avea niste ramuri foarte incalcite si frunzele erau maroni spre roz. Un fel de visiniu.
Dupa cateva momente Bleky incepe sa necheze. Mi-am amintit de ce ne-am oprit in padure si ne-am continuat drumul spre casa.
Acasa...
Merg la masa pentru a vorbi cu bunicii mei.
-Bunico, bunicule, pot sa va intreb ceva? Spun cu o voce joasa...
-Ce s-a intamplat? Bunica...
-Cred ca o sa vi se para nebunesc si o sa radeti, dar am facut o mica oprire in padure si am vazut un copac cu crengi incalcite. Mi se parea foarte cunoscut, stiti ceva despre el? Eu...
-Îi spunem?Bunicul catre bunica...
Dupa aceste vorbe ceva ma sperie si ma asez pe scaun. Eram sigura ca o sa mai dureze.
-Alesis, nu cred ca esti destul de mare pentru discutia asta...Bunica..
-Ce? Este chiar asa de geav. Sunt pregatita pentru orice!Eu...furioasa.
-Bine... Cand aveai in jur de 1-2 ani, tatal tau era in razboi. Dupa ce s-a terminat razboiul, mama ta te plimba cu caruciorul prin padure.
Ati trecut pe langa un copac si l-ati vazut pe tatal tau decedat langa copac. El avea pusca in mana si vesta antiglont. In jurul lui mai erau vreo 5 oameni. Mama ta a lesinat cand l-a vazut si a murit pe loc. Noroc ca bunicul tau trecea pe acolo si te-a vazut. A dus parintii tai la spital, dar nimic nu i-a mai putut salva... E posibil ca tu sa iti amintesti.
Dragi cititori, nu trebuie sa-mi spuneti voi, stiu ca am cam exagerat la partea asta cu povestea.
Pwaaa!