Gândurile lui Jennie sunt mereu la Kiji, nu și-l poate scoate din minte. Nici chiar teama de profoserul Seo care dă teme uriașe elevilor care nu sunt atenți la ceea ce predă el nu o poate face să nu se gândească la ce ar putea face brunetul în această clipă.
În aceeași situație este și Kiji. Astăzi, aproape că i-a tatuat unui client numele "Jennie". Nu i s-a întâmplat asta niciodată. Este genul de om perfecționist care se dedică lucrului pe care îl face întru totul, dar se pare că micuța făptură cu păr șaten este motivul din cauza căruia nu se mai poate concentra la altceva înafară de ea.
Sătul să strice totul din cauza distragerii sale, Kiji se duce la etaj, în camera sa și, aruncându-se în pat cu blocul de desen într-o mână și cu un set de creioane în cealaltă, începe să deseneze. La început nu își dă seama de ceea ce vrea să deseneaze sau de ceva ieși în final. Pare că desenează în mod automat și incoștient portretul cuiva. Abia atunci când pune creionul jos brunetul realizează că de fapt este portretul lui Jennie. Îl privește șocat și atinge ușor trăsăturile feței acesteia. Îi seamănă perfect, iar asta îl face să pufnească în râs.
- Jennie Kim, de ce vrei să mă înnebunești? Știi că te plac? Nu știi! Ce ai putea să știi tu? Ești prea inocentă ca să îți dai seama de unele lucruri, însă ce fac eu cu Jisoo? O poți face să dispară? Sau măcar să nu mă mai simt obligat să fiu iubitul ei? Nu! Nici asta nu poți. Asta depinde doar de mine! spune el privind în continuare desenul.
- Aish! Vorbește singur! Și eu care credeam că a adus pe cineva în vizită! se aude după câteva secunde vocea cea groasă a unchiului lui Kiji.
Brunetul își ridică privirea și îl vede pe bărbat chiar în fața lui, privind atent la desenul din mâinile lui.
- Frumoasă! Ar trebui să o aduci pe aici cândva.
Kiji schițează un mic zâmbet ironic. Doar el știe de ce nu poate face, iar acel motiv o implică în cea mai mare parte pe Jisoo.
- Sau dacă nu, poți să te duci la ea. Cred că îți este dor de ea dacă ai început să o desenezi.
Jos se aude soneria ușii de la salon atunci când cineva intră pe ea. Kiji se ridică din pat, se întinde de câteva ori, apoi coboară. Totuși se oprește brusc la jumătoatea scărilor și privește uimit persoana care a intrat în salonul său. Clipește de câteva ori pentru a fi sigur dacă e sau nu adevărat, iar atunci când se convinge zâmbește puțin, însă nu lasă asta să se observe.
- Ce vrei, Jennie? Un alt tatuaj? De această dată punem data mea de naștere? spune brunetul zâmbind în colțul gurii.
Jennie îl privește confuză, apoi își aruncă privirea prin salon. Nu se aștepta la această întrebare. De fapt nici ea nu știe de ce este aici. Pur și simplu picioarele au adus-o aici. Probabil din cauza nevoii ei de a-l revedea pe brunet, altfel nu există niciun alt motiv pentru care să intre în acest loc unde ultima dată s-a făcut de râs.
Nu realizează când Kiji ajunge în fața ei, însă tresare atunci când îi simte mâna rece atingându-i chipul și mângâindu-l blând.
- E-n regulă. Știu de ce ai venit. Și eu m-am gândit doar la tine.
Vocea brunetului este destul de răgușită, însă răsuna foarte clar în mintea lui Jennie, iar când își dă seama de ceea ce a spus tresare și îl privește uimită pe băiat. Este uimită din două motive. Primul, înfricoșătoarea și extrem de precisa lui abilitate de a ghici, iar al doilea, faptul că și el s-a gândit la ea. Nu știe ce să îi spună, însă prin minte îi trece ideea că poate nu va trebui să îi spună ceva pentru că el își va da seama cu mult înainte.
- Vrei să urci? Poți să te holbezi la mine în camera mea. Aici mai intră clienți. spune el cu o nota de amuzament în voce.
Abia acum își dă seama că tot ce făcea era să se uite insistent la el și acum se simte stânjenită. Dacă înainte nu știa ce ar putea spune, acum se simte de parcă ar fi uitat cum este să vorbești.
Un scurt oftat îi răsună în urechi, apoi simte din nou mâna rece a lui Kiji, dar de această dată mâna lui o prinde pe a ei și o trage după el pe scările pe care acum câteva minute brunetul a coborât. Acestea duc într-un hol destul de lung, dar care are doar două uși. Kiji deschide una dintre ele și intră într-o cameră mare, spațioasă.
Este de două ori mai mare decât camera mea din cămin, iar eu am primit-o pe cea mai mare. gândește Jennie privind în jur.
Unul dintre pereții camerei este de fapt un panou plin cu desene, toate fiind semnate în colț cu inițialele KJ. Îi dă drumul lui Kiji și se apropie de panou pentru a privi mai îndeaproape. Sunt multe desene cu animale, modele de tatuaje, câteva autoportrete, peisaje și natură statică.
Kiji se vine lângă ea și îi privește chipul, încercând să își dea seama la ce se gândește în acest moment. Este surprisă, dar și fascinată. Îi aruncă o mică privire crezând că el nu o va vedea, însă se întoarce repede înapoi la privitul desenelor.
- Da. Eu le-am făcut pe toate. spune Kiji fără ca măcar să fie întrebat, însă amândoi știu că Jennie la asta se gândea în acel moment.
Șatena nu mai este surprinsă sau șocată de abilitatea lui, chiar zâmbește și continuă să privescă desenele până când unul dintre ele îi atrage atenția. Este un desen cu ea. Este surprinsă. Nu mai este niciun alt portret al vreunei fete pe perete. Îi seamănă atât de bine, de parcă ar fi fost în fața lui atunci când îl făcea.
Ridică ușor mâna și atinge cu degetele colțul desenului, apoi se uită spre Kiji. Ochii băiatului se măresc și privesc constant spre desenul pe care șatena îl indică. Nu are nici cea mai mică idee de ce se află acest desen pe panou. Trebuia să fie în blocul său de desen, acolo unde l-a lăsat. Nu putea să prindă picioare. Doar dacă nu cumva...
- Aish! Omul acela! Vrea să mă facă de râs cu orice ocazie. mârâie el printre dinți apoi scapă o înjurătură printre buze.
Jennie îl privește amuzată.
- Nu vorbi prosti. Chiar este un desen reușit. Se vede că ești un om atent la detalii. Îmi seamănă chiar foarte mult.
Kiji zâmbește.
- Chiar înainte să vii l-am terminat. A fost ceva automat. Mi-am dat seama că te-am desenat pe tine abia atunci când am terminat.
Jennie îl privește surprinsă. Oare este posibil ca cineva să facă un astfel de desen fără ca măcar să își dea seama de ceea ce desenează de fapt?
- Înseamnă că ești foarte talentat. spune ea zâmbind.
- Probabil. mormăie Kiji privind unul dintre desenele făcute anul trecut și care acum îi pare că are un mic defect.
Tăcerea dintre cei doi este enervantă atât pentru Jennie, cât și pentru Kiji, însă niciunul nu știe ce ar putea să mai spună. Privirile lor sunt ațintite spre desenele de pe panou, însă gândurile lor sunt în cu totul alte părți. Jennie se gândește care este motivul pentru care ea se află aici. Kiji a spus că motivul este faptul că s-a gândit doar la el, dar oare așa este? Ieri, după ce l-a plesnit, i-a spus că nu o să-l placă niciodată și acum se gândește dacă cumva nu l-a mințit.
Kiji se gândește cum ar putea să scape de Jisoo și de promisiunea pe care i-a făcut-o lui Min Woo ca să poată fii fericit cu Jennie. Îi aruncă șatenei din când în când priviri pe ascuns și cu greu se stăpânește să nu încerce să o sărute. Ieri nu s-a putut stăpâni, pentru câteva clipe a uitat de brunetă și de promisiunea făcută prietenului său, dar după ce Jisoo l-a sunat a simțit că și-a trădat prietenul, chiar și pe ea, chiar dacă nu simte absolut nimic pentru ea.
- Kiji, eu trebuie să plec. vocea aproape șoptită a șatenei îl face să tresară și să se trezească din starea sa de meditație.
Buzele i se deschid ușor, de parcă ar fi gata să îi spună ceva, însă șatena deja închisese ușa în urma ei. Rămâne blocat câteva secunde gândindu-se ce este de făcut, apoi o ia la fugă pe scări pentru a o prinde pe Jennie din urmă. O prinde de mână atunci când deschide ușa salonul și o întoarce spre el.
- Rămâi! spune el privind-o fix în ochi.
Din glasul său se înțelege că brunetul chiar își dorește ca Jennie să rămână cu el. Ea îl privește surprinsă. Vrea să mai rămână, ar face-o, dar nu poate. Trebuie să ajungă în cămin înainte de inspecție, altfel va fi pedepsită o săptămână și nu mai vrea să mai curețe toaletele. Ochii lui o privesc atât de rugător și îi pare rău că trebuie să îl refuze, însă nu are de ales.
- Îmi pare rău, Kiji, dar nu pot. Vreau, dar dacă nu ajung înainte de inspecția din camere, voi fi pedepsită.
Brunetul nu îi dă drumul. O privește în ochii ei mari și negri câteva secunde, apoi își lipește buzele de ale ei. Nu a mai putut suporta. Tentația a fost prea mare pentru el.
Însă nimic nu e definitiv, oricât de mult și-ar fi dorit Kiji asta. Telefonul său sună, iar acest lucru îi dă ocazia lui Jennie să se dea un pas în spate. El scoate telefonul din buzunar și aproape că urlă de furie când vede cine este persoana care l-a deranjat.
Kim Jisoo
Înjură în gând toată familia brunetei, apoi se uită spre Jennie.
- Pa, Kiji! spune ea zâmbind, apoi pleacă, lăsându-l pe brunet singur și plin de furie.
-Aish! La dracu'! La dracu' cu telefonul ăsta nenorocit, la dracu' cu Jisoo, cu camera de cămin, cu promisiunea mea, cu tot! Sper să le ia dracu' pe toate! strigă Kiji nervos, atrăgând atenția clienților care se aflau pe canapea așteptând.
Abia acum îi observă, însă nu îi pasă dacă s-a făcut de râs sau nu. Soneria telefonului său îi ține mintea fixată pe un singur lucru. Urcă în camera sa și răspunde la telefon, încercând să ia cea mai relaxată atitudine pe care ar putea-o avea în acest moment.
- Da, dragă? S-a întâmplat ceva? întreabă el zâmbind forțat în timp ce își încleșta pumnul cu toată puterea.
- Nu s-a întâmplat nimic, Oppa. Doar voiam să îți aud vocea.
Din nou Kiji începe să înjure în gând orice lucru care are legătură cu Jisoo.
- Dar de ce mi-ai răspuns atât de târziu?
În acest moment îl tentează ideea să îi spună că era cu o fată și că, pentru el, ea nu a însemnat, nu înseamnă și nu va însemna nimic niciodată, însă în urechi parcă îl răsună promisiunea făcută lui Min Woo și renunță.
- Jisoo, draga mea, aveam un client și tatuajul pe care i-l fac este unul foarte complicat și care durează câteva ore bune. Este complicat, nu ai cum să înțelegi. Am luat o mică pauză doar pentru a-ți răspunde ție, dar nu pot să stau prea mult. Trebuie să mă întorc la muncă, altfel o îmi ia toată după amiaza să îl termin.
- Înțeleg, Oppa. Ești ocupat. Dar, vreau să știi că îmi este foarte dor de tine și nu îmi dau seama cum pot trăi fără să te văd.
Kiji nu o ascultă. Aude cuvintele pe care le spune, însă nu le ascultă. Nu îi pasă. Atâta timp cât ea e acolo și el e aici nu are nicio problemă în a se juca de-a iubitul, însă chiar și cu distanța acesta, îi pare că Jisoo încă e ca un ghimpe în coastă.
- Dragă, chiar trebuie să închid. Vorbim mai târziu!
Îi închide telefonul înainte ca bruneta să își poată lua la revedere. Aruncă telefonul pe pat și răcnește nervos. Începe să caute prin buzunarul stâng al blugilor și scoate din acesta pachetul mototolit de țigări în care se află, pe lângă cele cinci țigări rămase, și bricheta lui. Scoate una dintre țigări și o aprinde, trăgând în plămâni cât de mult poate din acel fum toxic.
- Sper să vă ia dracu pe toți! mârâie el printre dinți.
Se așează pe canapea și se întinde după albumul foto care este pe noptiera de lângă. Îl deschide și se uită la pozele cu el și Min Woo. Începe să scrâjnească din dinți și să tragă din ce în ce mai mult fum în el.
- Mai ales pe tine, No Min Woo, dintre toți oamenii, de ce tocmai mie mi-ai pus-o pe Jisoo pe cap? Nu ai vrut să fiu și eu fericit? Nemernicule! spune atingând cu vârful degetelor una dintre fotografiile în care e el și Min Woo.
____________________________
Sper să vă placă noul capitol. Tot aici aveți și trailerul cărții.
Vă aștept părerile.